What do you think?
Rate this book
Să nu ne uităm la ceas
„Cum nu se poate mai tipic și mai concludent... O priveliște care spune totul despre exotismul acestei țări: Orientul și Occidentul oferite pe aceeași tipsie, un curcubeu cocktail.“ Aceasta este România din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, unde povestea de dragoste dintre Elvira Manu și colonelul Kurt von Sundlo se împletește cu o intrigă politică de zile mari și cu aventurile palpitante ale agenților secreți care luptă împotriva naziștilor.
Inegalabila Rodica Ojog-Brașoveanu își răsfață din nou cititorii cu un roman în care îmbină magistral proza de atmosferă și literatura de suspans.
„Elvira Manu surâse amintirii. Agenții naziști îl scutiseră pe colonel să facă eforturi pentru a simula culorile autenticului. Dimpotrivă, se ivise problema securității vieții Elvirei. Ticu Stratulat, agent proaspăt recrutat pe atunci, ca și ea, și mai cu seamă bătrânul Duca se dovediseră paznici de nădejde. Prințul activa în serviciul secret încă din timpul celuilalt război. Avea o răfuială veche de familie cu boche-ii. Fratele său, căpitanul de stat-major Anton Duca, capturat de ostașii lui Wilhelm, fusese asasinat după torturi bestiale. Ștefan ar fi iertat și poate uitat glonțul primit bărbătește, din față, pe câmpul de luptă. Crima odioasă însă, comisă în beciurile poliției militare germane din Cluj, se cerea plătită. Nu putea fi uitată în sipetul cu scrisori vechi de familie...“
Inegalabila Rodica Ojog-Brașoveanu își răsfață din nou cititorii cu un roman în care îmbină magistral proza de atmosferă și literatura de suspans.
„Elvira Manu surâse amintirii. Agenții naziști îl scutiseră pe colonel să facă eforturi pentru a simula culorile autenticului. Dimpotrivă, se ivise problema securității vieții Elvirei. Ticu Stratulat, agent proaspăt recrutat pe atunci, ca și ea, și mai cu seamă bătrânul Duca se dovediseră paznici de nădejde. Prințul activa în serviciul secret încă din timpul celuilalt război. Avea o răfuială veche de familie cu boche-ii. Fratele său, căpitanul de stat-major Anton Duca, capturat de ostașii lui Wilhelm, fusese asasinat după torturi bestiale. Ștefan ar fi iertat și poate uitat glonțul primit bărbătește, din față, pe câmpul de luptă. Crima odioasă însă, comisă în beciurile poliției militare germane din Cluj, se cerea plătită. Nu putea fi uitată în sipetul cu scrisori vechi de familie...“
268 pages, Paperback
First published January 1, 1989
About the author
Rodica Ojog-Braşoveanu
40 books474 followersRodica Ojog-Brasoveanu was a Romanian writer of mystery novels. She published 35 novels, most of them mystery, some of them also romantic and historic novels. She is believed to be the "Lady of the Romanian policier".
Her cozy mystery series are aundant with humor and have a quick, light pace.
Some recurring characters:
- Melania Lupu, an elderly lady getting involved in crime solving, with a unique and charming style; the authority figure whose cases she gets involved in is Major Cristescu
- Minerva Tutovan, an authoritarian figure, a severe and extremely smart, unattractive woman; the authority figure whose cases she meddles with is Lieutanant Dobrescu
Romanian version:
Rodica Ojog-Brasoveanu(28 august 1939, Bucuresti – 2 septembrie 2002) a fost o scriitoare de romane politiste din Romania. A urmat primele clase la scoala „Maison de Francais” si si-a continuat studiile la liceul „Domnita Ileana” (astazi Liceul „Eminescu”).
A inceput apoi cursurile Facultatii de Drept din Bucuresti, dar, dupa doi ani, in 1956, a fost exmatriculata pe motive politice. Dupa un an de munca necalificata la fabrica de medicamente Galenica, a reluat studiile de drept, de data aceasta la Iasi. Dupa finalizarea studiilor a inceput sa profeseze avocatura.
In 1969 a debutat cu un scenariu de televiziune, iar primul roman politist, Moartea semneaza indescifrabil, l-a scris la insistenta sotului ei, actorul Cosma Brasoveanu, si l-a publicat in 1971. Dupa sapte ani de practica a renuntat la avocatura si s-a dedicat in intregime scrisului.
Pana in 1999, a publicat 35 de romane, in majoritate politiste, dar si cateva istorice si unul stiintifico-fantastic. Este considerata, in mod unanim, marea doamna a literaturii politiste romanesti.
Her cozy mystery series are aundant with humor and have a quick, light pace.
Some recurring characters:
- Melania Lupu, an elderly lady getting involved in crime solving, with a unique and charming style; the authority figure whose cases she gets involved in is Major Cristescu
- Minerva Tutovan, an authoritarian figure, a severe and extremely smart, unattractive woman; the authority figure whose cases she meddles with is Lieutanant Dobrescu
Romanian version:
Rodica Ojog-Brasoveanu(28 august 1939, Bucuresti – 2 septembrie 2002) a fost o scriitoare de romane politiste din Romania. A urmat primele clase la scoala „Maison de Francais” si si-a continuat studiile la liceul „Domnita Ileana” (astazi Liceul „Eminescu”).
A inceput apoi cursurile Facultatii de Drept din Bucuresti, dar, dupa doi ani, in 1956, a fost exmatriculata pe motive politice. Dupa un an de munca necalificata la fabrica de medicamente Galenica, a reluat studiile de drept, de data aceasta la Iasi. Dupa finalizarea studiilor a inceput sa profeseze avocatura.
In 1969 a debutat cu un scenariu de televiziune, iar primul roman politist, Moartea semneaza indescifrabil, l-a scris la insistenta sotului ei, actorul Cosma Brasoveanu, si l-a publicat in 1971. Dupa sapte ani de practica a renuntat la avocatura si s-a dedicat in intregime scrisului.
Pana in 1999, a publicat 35 de romane, in majoritate politiste, dar si cateva istorice si unul stiintifico-fantastic. Este considerata, in mod unanim, marea doamna a literaturii politiste romanesti.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 18 of 18 reviews
August 21, 2018
"- Frumosul presupune și o nuanță de mister. Necunoscutul seduce, fascinează, în vreme ceea ce știm, am descoperit, cunoaștem își pierde puterea de atracție.".
"- Da, păcat, declară convențional. Din nefericire, tot ce-i frumos nu durează... Se naște fără noroc...".
"- Da, păcat, declară convențional. Din nefericire, tot ce-i frumos nu durează... Se naște fără noroc...".
February 1, 2016
Era o vreme cand citeam multe carti de Rodica Ojoc-Brasoveanu, insa in ultimul timp n-am mai citit niciuna. Pe aceasta am primit-o cadou de Pasti sau de Craciun (nu mai stiu exact) si intr-un tarziu m-am hotarat s-o citesc.
Pot spune clar ca aceasta carte a fost mai proasta decat ma asteptam. Nu zic ca mi-am pierdut vremea cititnd-o, insa alte carti ale autoarei au fost mai bune.
Aceasta carte este una de spionaj, dar si istorica in acesalsi timp. Actiunea se petrece in timpul celui de-al doilea razboi mondial, in anul 1943, la Bucuresti si pe litoralul Romaniei. Tara noastra este infatisata precum o oaza de liniste (in ciuda starii de razboi), in care isi petreceau vacanta oamenii bogati si aristocratii, precum si multi generali nazisti. Astfel se hotaraste sa-si petreaca vacanta la unul din marile hotele din capitala generalul Kurt von Sundlo, responsabil de armele secrete ale lui Hitler.
Cred ca va puteti da seama cam ce presupune cartea aceasta acum: spioni de toate felurile. Spioni romani ce vroiau sa-si afle secretul, spioni nemti ce vroiau sa-l protejeze si alti spioni romani, ce lucrau pentru nemti. Intamplarile se desfasoara in decoruri somtuase, unde predomina bogatia si opulenta. Descrierile de decoruri, haine, obiecte, etc. sunt foarte frumoase si dau culoare acestei carti.
Insa defectul cartii acesteia este ca a imprumutat elemente din atatea locuri, incat iti pare, uneori, o parodie. De multe ori imi imaginam ca privesc o comedie ce vrea sa ridiulizeze literatura de spionaj. Si cum nu aceasta a fost intentia autoarei...
Mi-a placut ca in descrierea scenelor de mahala avea un umor ce imi amintea de Caragiale. Insa, spre deosebire la acesta, unde comicul reiesea din ironie, la ea lucrurile deveneau comice datorita redarii cat mai fidele a actiunilor, obiceiurilor si gesturilor personajelor in cauza. Era exact ca si cul le-ar fi fixat o oglinda in fata, iar relfexsia o vedeam noi. Am indentificat chiar si elemente ale filozofiei blagiene in aceasta carte, insa nu stiu sa spun daca acesta reprezinta un punct tare sau unul slab.
Am mai putut costata, tot prin intermediul acestei carti, ca sunt fascinata de Hitler. Si prin fascinatie sa nu intelegeti apreciere, caci nici n-ati putea sa gresiti mai mult. Spun, pur si simplu, ca aceasta carte m-a facut sa-mi doresc sa aflu cat mai multe despre el, sa-l studiez, sa-l observ cat mai exact.
Deci, daca sunteti novici in ceea ce priveste literatura de spionaj, daca doriti sa vedeti o descriere sumara a personalitatilor celui de-al doilea razboi mondial, sau daca va plac intamplarile petrecute in decoruri extravagante, cititi aceasta carte. Daca, insa, sunteti cu adevarat pasionat de cartile de spionaj sau de razboi, orientati-va spre altceva. Cred ca pot sa risc si sa zic ca aceasta pare mai mult o carte de femei, buna pentru cele ce vor sa vada ceva mai multa adrenalina decat in cartile in care este descrisa relatia dintre doua persoane, insa care vor, totusi, sa doarma linistite noaptea, fara a se speria.
Pot spune clar ca aceasta carte a fost mai proasta decat ma asteptam. Nu zic ca mi-am pierdut vremea cititnd-o, insa alte carti ale autoarei au fost mai bune.
Aceasta carte este una de spionaj, dar si istorica in acesalsi timp. Actiunea se petrece in timpul celui de-al doilea razboi mondial, in anul 1943, la Bucuresti si pe litoralul Romaniei. Tara noastra este infatisata precum o oaza de liniste (in ciuda starii de razboi), in care isi petreceau vacanta oamenii bogati si aristocratii, precum si multi generali nazisti. Astfel se hotaraste sa-si petreaca vacanta la unul din marile hotele din capitala generalul Kurt von Sundlo, responsabil de armele secrete ale lui Hitler.
Cred ca va puteti da seama cam ce presupune cartea aceasta acum: spioni de toate felurile. Spioni romani ce vroiau sa-si afle secretul, spioni nemti ce vroiau sa-l protejeze si alti spioni romani, ce lucrau pentru nemti. Intamplarile se desfasoara in decoruri somtuase, unde predomina bogatia si opulenta. Descrierile de decoruri, haine, obiecte, etc. sunt foarte frumoase si dau culoare acestei carti.
Insa defectul cartii acesteia este ca a imprumutat elemente din atatea locuri, incat iti pare, uneori, o parodie. De multe ori imi imaginam ca privesc o comedie ce vrea sa ridiulizeze literatura de spionaj. Si cum nu aceasta a fost intentia autoarei...
Mi-a placut ca in descrierea scenelor de mahala avea un umor ce imi amintea de Caragiale. Insa, spre deosebire la acesta, unde comicul reiesea din ironie, la ea lucrurile deveneau comice datorita redarii cat mai fidele a actiunilor, obiceiurilor si gesturilor personajelor in cauza. Era exact ca si cul le-ar fi fixat o oglinda in fata, iar relfexsia o vedeam noi. Am indentificat chiar si elemente ale filozofiei blagiene in aceasta carte, insa nu stiu sa spun daca acesta reprezinta un punct tare sau unul slab.
Am mai putut costata, tot prin intermediul acestei carti, ca sunt fascinata de Hitler. Si prin fascinatie sa nu intelegeti apreciere, caci nici n-ati putea sa gresiti mai mult. Spun, pur si simplu, ca aceasta carte m-a facut sa-mi doresc sa aflu cat mai multe despre el, sa-l studiez, sa-l observ cat mai exact.
Deci, daca sunteti novici in ceea ce priveste literatura de spionaj, daca doriti sa vedeti o descriere sumara a personalitatilor celui de-al doilea razboi mondial, sau daca va plac intamplarile petrecute in decoruri extravagante, cititi aceasta carte. Daca, insa, sunteti cu adevarat pasionat de cartile de spionaj sau de razboi, orientati-va spre altceva. Cred ca pot sa risc si sa zic ca aceasta pare mai mult o carte de femei, buna pentru cele ce vor sa vada ceva mai multa adrenalina decat in cartile in care este descrisa relatia dintre doua persoane, insa care vor, totusi, sa doarma linistite noaptea, fara a se speria.
May 16, 2021
Oscilez între 3 și 4 steluțe, însă o să votez 4 strict pentru că este prima carte a ROG pe care o citesc. Am găsit-o în biblioteca mamei prietenului meu, și trebuie să recunosc că am tresăltat când am văzut-o. De autoare am auzit numai vorbe de laudă, fiind recomandată constant de Andreea Balaban. Am savurat descrierile personajelor, decorului, evenimentelor și acțiunii. Aromele comice sunt un deliciu de care m-am atașat încă de la primele rânduri:
„- Hm! Frumușel obiect.
- Nici posesoarea n-arată rău...
- Cam coaptă...
- Amice, îmbătrânești. Când începi să cauți doar sâni tari și dinți sănătoși...”
„Tinerețe! Se amuză de toate prostiile! Bine că nu mi-am spart proteza.”
„Nu ești singurul imbecil, Walter. Iată un sector unde Dumnezeu nu s-a zgârcit!”
Totuși, pe cât de mult mi-a plăcut să gust din simțul umorului al autoarei, pe atât de mult aveam momente în care citeam și practic nu înțelegeam ce se întâmpla. Naratorul trece de la un personaj la altul, fără să lase indicii despre ce legătură au unii cu alții. Și treaba stă cam așa pentru vreo sută de pagini (~). După, poți începe să pui cap la cap informațiile date și să-ți faci o idee. Cât de cât.
Situația te face să te simți puțin ca Viforeanu. Continui să citești, ajungi aproape de final și simți că ți-ai îndeplinit misiunea. Ultima parte, însă, dă totul peste cap iar cărțile sunt date pe față. Am simțit cum îmi crește adrenalina concomitent cu dezamăgirea. O suspectam pe Elvira de așa deznodământ, dar din prea mult optimism, preferam să cred că e complet inocentă și că era doar o întâmplare nefericită ce i se întâmpla. Eh, probabil că ăsta era și scopul cărții încă de la început.
A fost o lectură delicioasă pentru o inițiată în cărți ale spionajului, și o recomand celor asemenea mie. O rampă de lansare. Pentru o persoană pasionată de subiect și cu mai multă cultură (eu nu am citit prea multe cărți din această nișă) tind să cred totuși că experiența nu va fi una la fel de pozitivă.
„- Hm! Frumușel obiect.
- Nici posesoarea n-arată rău...
- Cam coaptă...
- Amice, îmbătrânești. Când începi să cauți doar sâni tari și dinți sănătoși...”
„Tinerețe! Se amuză de toate prostiile! Bine că nu mi-am spart proteza.”
„Nu ești singurul imbecil, Walter. Iată un sector unde Dumnezeu nu s-a zgârcit!”
Totuși, pe cât de mult mi-a plăcut să gust din simțul umorului al autoarei, pe atât de mult aveam momente în care citeam și practic nu înțelegeam ce se întâmpla. Naratorul trece de la un personaj la altul, fără să lase indicii despre ce legătură au unii cu alții. Și treaba stă cam așa pentru vreo sută de pagini (~). După, poți începe să pui cap la cap informațiile date și să-ți faci o idee. Cât de cât.
Situația te face să te simți puțin ca Viforeanu. Continui să citești, ajungi aproape de final și simți că ți-ai îndeplinit misiunea. Ultima parte, însă, dă totul peste cap iar cărțile sunt date pe față. Am simțit cum îmi crește adrenalina concomitent cu dezamăgirea. O suspectam pe Elvira de așa deznodământ, dar din prea mult optimism, preferam să cred că e complet inocentă și că era doar o întâmplare nefericită ce i se întâmpla. Eh, probabil că ăsta era și scopul cărții încă de la început.
A fost o lectură delicioasă pentru o inițiată în cărți ale spionajului, și o recomand celor asemenea mie. O rampă de lansare. Pentru o persoană pasionată de subiect și cu mai multă cultură (eu nu am citit prea multe cărți din această nișă) tind să cred totuși că experiența nu va fi una la fel de pozitivă.
August 13, 2023
Una dintre cele mai bune cărți ever scrise. De la cum e introdus în scenă personajul principal, până la cadru istoric, intrigă, amănunte și dialoguri, cartea asta e o capodoperă de stil și narațiune. Rar întâlnești un autor care stăpânește deopotrivă povestea și dialogul or Rodica Ojog-Brasoveanu excelează în ambele. Că are elemente ce pot fi considerate neverosimile e greu de negat, dar dacă nu frizează ilogicul, atunci știi că poți accepta ca adevărate multe. În fond ce e literatura dacă nu o suspendare momentară a realității pentru o alta, închipuită de altul?
Revenind la poveste, intrarea în scenă de care aminteam e magistrală și o poți compara cu orice film bun (vezi Diavolul se îmbracă de la Prada, în care ai una dintre cele mai bune intrări-prezentări ale personajelor, executate admirabil pe modelul show don't tell).
Personajele au un farmec aparte care e sprijinit și de cadrul în care se desfășoară și nu o dată cadrul are ceva din opulența din Marele Gatsby. Când te gândești că acțiunea se desfășoară în vreme de război fără însă a-i vedea ororile, deja îți spui că ai de-a face cu o carte-film.
N-aș vrea să închei recenzia fără a aminti de dialogul dintre don' Guță și coana Aneta. Dialogul, ca și comentariile ironice și pline de umor de pe margine, e al naibii de spumos.
Revenind la poveste, intrarea în scenă de care aminteam e magistrală și o poți compara cu orice film bun (vezi Diavolul se îmbracă de la Prada, în care ai una dintre cele mai bune intrări-prezentări ale personajelor, executate admirabil pe modelul show don't tell).
Personajele au un farmec aparte care e sprijinit și de cadrul în care se desfășoară și nu o dată cadrul are ceva din opulența din Marele Gatsby. Când te gândești că acțiunea se desfășoară în vreme de război fără însă a-i vedea ororile, deja îți spui că ai de-a face cu o carte-film.
N-aș vrea să închei recenzia fără a aminti de dialogul dintre don' Guță și coana Aneta. Dialogul, ca și comentariile ironice și pline de umor de pe margine, e al naibii de spumos.
May 12, 2022
Un roman nostalgic al Bucureștiului din timpul celui de al doilea razboi mondial populat cu personaje pestrite
de la prinți până la mahalagioaica naivă.Citind romanul iți dai seama că au existat nemți care constranși de împrejurări și educație au trebuit să-l susțină pe Hitler și totuși să își păstreze onoarea.
de la prinți până la mahalagioaica naivă.Citind romanul iți dai seama că au existat nemți care constranși de împrejurări și educație au trebuit să-l susțină pe Hitler și totuși să își păstreze onoarea.
June 17, 2015
Este un roman de spionaj exceptional, cu un final care te lasa Paf! Recomand!
July 11, 2019
((mai mult un 3.5/4 ☆))
Obișnuiam să iubesc cărțile acestei autoare. Nu știu ce-i cu mine de nu-mi mai plac atât de mult de la o vreme.
Oricum, tema acesteia mi s-a părut foarte potrivită și bine aleasă - spioni în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. A avut și romantism și mister și suspans, iar la final nu m-am așteptat. Problema la mine a fost, totuși, că mi-a luat ceva până să mă pot considera captivată de poveste.
În plus, ar mai fi putut fi menționate, în final, detalii despre alte câteva personaje și ce s-a întâmplat cu ele. Dar overall mi-a plăcut și o recomand!
Obișnuiam să iubesc cărțile acestei autoare. Nu știu ce-i cu mine de nu-mi mai plac atât de mult de la o vreme.
Oricum, tema acesteia mi s-a părut foarte potrivită și bine aleasă - spioni în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. A avut și romantism și mister și suspans, iar la final nu m-am așteptat. Problema la mine a fost, totuși, că mi-a luat ceva până să mă pot considera captivată de poveste.
În plus, ar mai fi putut fi menționate, în final, detalii despre alte câteva personaje și ce s-a întâmplat cu ele. Dar overall mi-a plăcut și o recomand!
December 31, 2022
Finalul a facut totul. Te lasa intrebandu-te cum s-ar fi putut desfasura lucrurile in continuare daca se luau alte decizii.
December 21, 2013
Spies, instant love stories, action from high grade suspense to over the top near farce, al for very high stakes involving Hitler supposed super secret weapons, cameos from such famous names like intrepid Stephenson, the German bigwigs, excellent heroines and heroes and truly villainous villains, great period athmosphere and the inimitable savorous style of the author; the only grating thing was the expected over the top anti German propaganda of the communist era - the book was published in 1989 - though at least thankfully the necessary communist heroes of the period are missing and the epilogue glides elegantly over what came after for Romania...
One more ultra enjoyable and hard to put down novel from the author
One more ultra enjoyable and hard to put down novel from the author
July 22, 2023
Categorisit de Wikipedia la „Romane istorice (altele)”, acest roman de spionaj apărut inițial în 1989 la Editura Militară (Nemira, cu nesimțirea-i caracteristică, nu precizează decât propriile ediții: 2001, 2006, 2008, 2014, 2022) ar fi aproape o capodoperă, dacă autoarea ar fi dispus de o cultură generală la înălțimea celei pretinse.
Să nu fiu înțeles greșit, romanul este savuros, dar autoarea nu este de nivelul unui Vintilă Corbul. Amestecul de limbi străine din roman dă culoare high-life-ului bucureștean din toridul an 1943, dar deși împricinata a mai presărat și alte romane cu un ghiveci lingvistic, încă de la debut (recent am citit Enigmă la mansardă, al doilea său roman, și el presărat cu franțuzisme), trecerea anilor nu a dus-o către un nivel cultural și lingvistic real, în ciuda aparențelor.
Ca orice carte din ziua de azi, mici erori tipografice există (tehnoredactare? OCR?), fără a fi prea multe. Se observă însă și unele care pot aparține chiar autoarei. Mă gândesc la unele gafe de limbă: sapresti, rève (corect: sapristi, rêve). Dar garantat autoarea se face vinovată de gafe mai grave, culturale.
Nu este prima „dudă” din roman, dar asta m-a zgâriat strident, la p. 89. Nu, Charles Boyer nu a interpretat niciodată „J'attendrai” (la origine „Tornerai”, Carlo Buti și Trio Lescano, 1937), cântec lansat de Rina Ketty (1938) și reluat de Anne Clercy (1938), Tino Rossi (1938), Jean Sablon (1939), Lily Pons (1948), Joséphine Baker (posibil de-abia către 1960), Lucienne Delyle (1960), Dalida (1975). Confuzia poate fi scuzată în condițiile în care romanul a fost scris în România anului 1989, dar astăzi e supărătoare. Inexactități de genul relațiilor inventate între personalități din epocă sunt de înțeles, dar aici este vorba de altceva.
De asemenea, p. 110: anticoncepționalele nu se inventaseră în 1943! Au apărut prin 1960 în SUA. Metode contraceptive pe la 1940? Sterilet, diafragmă, prezervative, creme, soluții și bureți îmbibați cu spermicide (nu-s sigur că ovulele spermicide existau, iar dacă existau, nu cred că li se spunea „anticoncepționale”)...
Dar să ne întoarcem la limbă. La p. 123, „rotisser le balais” se zice de fapt „rôtir le balai”. P. 175: „Un trouvail intéressant...” se voia „Une trouvaille intéressante...”; nu poate fi o greșeală de tipar, ci pur și simplu multilingvismul și francofilia Rodicăi Ojog-Brașoveanu sunt false, femeia asta nu cunoaște cu adevărat limba franceză! P. 322: ghidul nu este Michelet, ci Michelin!
O ultimă stridență pe care o voi menționa: în câteva rânduri, cu referire la direcțiunea hotelului, autoarea scrie „direcția”. Nu se face, madam, nu cadrează deloc, direcția este la o automobilă (cum zicea contele Duca, traducându-și mental din franceză), și dă prost într-un roman altminteri presărat până la refuz cu franțuzisme precum „atenansă”.
Dar să dăm și un panseu teuton, de la p. 59: „O femeie, își zise von Sundlo, trebuie să fie foarte tânără pentru ca transpirată să nu-ți repugne.”
Acestea fiind zise, romanul ar fi meritat o ecranizare, în ciuda amuzantelor îngroșări (cuib de spioni internaționali, am înțeles, dar rolul românilor este hiperbolizat) și a falselor referințe culturale. Scris fiind totuși „înainte vreme”, îi putem găsi scuze pentru inserturile ridicole de genul „toți românii îi detestă pe naziști” (nu am citat exact, dar asta era ideea), sau „elementele democratice din Biroul 2”.
Cum totuși nu mă pricep la spionaj, rămân cu o nedumerire: când autoarea se tot referă la „Intelligence Service”, ce serviciu secret anume are în vedere? În 1943, nici unul din serviciile secrete britanice, americane, canadiene nu purta acest nume.
P.S. (aka LE): Uitasem un aspect idiot referitor la Nemira. Dacă pe alte romane din seria de autor Rodica Ojog-Brașoveanu, coperta IV precizează „e-Book AudioTribe” (băi, frate, un audiobook nu este un e-book!), acesta are indicat „e-Book disponibil”; într-adevăr, a existat o versiune ePub, dar... nu mai este disponibilă. S-au epuizat biții, octeții, s-au gătat electronii! Trebuie retipăriți, mă înțelegeți. Cât de cretini trebuie să fie cei de la Nemira? Băi, lulelor, dacă nu vreți să vindeți un e-book adevărat, atunci nu-l mai lansați, dracului! Nu poți scrie pe ediția 2022 că are și variantă ePub, iar în 2023 să pretinzi că s-a epuizat taman versiunea electronică, nicidecum cea tipărită.
Să nu fiu înțeles greșit, romanul este savuros, dar autoarea nu este de nivelul unui Vintilă Corbul. Amestecul de limbi străine din roman dă culoare high-life-ului bucureștean din toridul an 1943, dar deși împricinata a mai presărat și alte romane cu un ghiveci lingvistic, încă de la debut (recent am citit Enigmă la mansardă, al doilea său roman, și el presărat cu franțuzisme), trecerea anilor nu a dus-o către un nivel cultural și lingvistic real, în ciuda aparențelor.
Ca orice carte din ziua de azi, mici erori tipografice există (tehnoredactare? OCR?), fără a fi prea multe. Se observă însă și unele care pot aparține chiar autoarei. Mă gândesc la unele gafe de limbă: sapresti, rève (corect: sapristi, rêve). Dar garantat autoarea se face vinovată de gafe mai grave, culturale.
Nu este prima „dudă” din roman, dar asta m-a zgâriat strident, la p. 89. Nu, Charles Boyer nu a interpretat niciodată „J'attendrai” (la origine „Tornerai”, Carlo Buti și Trio Lescano, 1937), cântec lansat de Rina Ketty (1938) și reluat de Anne Clercy (1938), Tino Rossi (1938), Jean Sablon (1939), Lily Pons (1948), Joséphine Baker (posibil de-abia către 1960), Lucienne Delyle (1960), Dalida (1975). Confuzia poate fi scuzată în condițiile în care romanul a fost scris în România anului 1989, dar astăzi e supărătoare. Inexactități de genul relațiilor inventate între personalități din epocă sunt de înțeles, dar aici este vorba de altceva.
De asemenea, p. 110: anticoncepționalele nu se inventaseră în 1943! Au apărut prin 1960 în SUA. Metode contraceptive pe la 1940? Sterilet, diafragmă, prezervative, creme, soluții și bureți îmbibați cu spermicide (nu-s sigur că ovulele spermicide existau, iar dacă existau, nu cred că li se spunea „anticoncepționale”)...
Dar să ne întoarcem la limbă. La p. 123, „rotisser le balais” se zice de fapt „rôtir le balai”. P. 175: „Un trouvail intéressant...” se voia „Une trouvaille intéressante...”; nu poate fi o greșeală de tipar, ci pur și simplu multilingvismul și francofilia Rodicăi Ojog-Brașoveanu sunt false, femeia asta nu cunoaște cu adevărat limba franceză! P. 322: ghidul nu este Michelet, ci Michelin!
O ultimă stridență pe care o voi menționa: în câteva rânduri, cu referire la direcțiunea hotelului, autoarea scrie „direcția”. Nu se face, madam, nu cadrează deloc, direcția este la o automobilă (cum zicea contele Duca, traducându-și mental din franceză), și dă prost într-un roman altminteri presărat până la refuz cu franțuzisme precum „atenansă”.
Dar să dăm și un panseu teuton, de la p. 59: „O femeie, își zise von Sundlo, trebuie să fie foarte tânără pentru ca transpirată să nu-ți repugne.”
Acestea fiind zise, romanul ar fi meritat o ecranizare, în ciuda amuzantelor îngroșări (cuib de spioni internaționali, am înțeles, dar rolul românilor este hiperbolizat) și a falselor referințe culturale. Scris fiind totuși „înainte vreme”, îi putem găsi scuze pentru inserturile ridicole de genul „toți românii îi detestă pe naziști” (nu am citat exact, dar asta era ideea), sau „elementele democratice din Biroul 2”.
Cum totuși nu mă pricep la spionaj, rămân cu o nedumerire: când autoarea se tot referă la „Intelligence Service”, ce serviciu secret anume are în vedere? În 1943, nici unul din serviciile secrete britanice, americane, canadiene nu purta acest nume.
P.S. (aka LE): Uitasem un aspect idiot referitor la Nemira. Dacă pe alte romane din seria de autor Rodica Ojog-Brașoveanu, coperta IV precizează „e-Book AudioTribe” (băi, frate, un audiobook nu este un e-book!), acesta are indicat „e-Book disponibil”; într-adevăr, a existat o versiune ePub, dar... nu mai este disponibilă. S-au epuizat biții, octeții, s-au gătat electronii! Trebuie retipăriți, mă înțelegeți. Cât de cretini trebuie să fie cei de la Nemira? Băi, lulelor, dacă nu vreți să vindeți un e-book adevărat, atunci nu-l mai lansați, dracului! Nu poți scrie pe ediția 2022 că are și variantă ePub, iar în 2023 să pretinzi că s-a epuizat taman versiunea electronică, nicidecum cea tipărită.
May 13, 2021
Iulie 1943. În faţa hotelului Athénée Palace parcă un automobil sidefiu Hispano-Suiza de două locuri. La volan se afla o femeie. Portarul înfiretat se precipită şi deschise portiera. Doi bărbaţi în haine uşoare de lustrin, care rezemau zidul coaforului Ionică, urmăreau plini de interes scena.
― Hm! Frumuşel obiect.
― Nici posesoarea n-arată rău…
― Cam coaptă…
― Amice, îmbătrâneşti. Când începi să cauţi doar sâni tari şi dinţi sănătoşi…
Femeia înaltă, suplă, de o eleganţă sobră, pătrunse în hotel azvârlind din mers portarului:
― Te ocupi dumneata de bagaje.
Avea un glas particular, deosebit de grav, bine timbrat. Nu dădu nicio atenţie capetelor care se răsuciră în hol ― înregistră în treacăt multe havane, coafuri cosmeticate, efluvii de Narcisse bleu şi Mury, uniforme germane ― şi se îndreptă cu pas sigur spre recepţie.
― Mă numesc Elvira Manu. Am reţinut un apartament.
Directorul hotelului, ivit ca la comandă, se înclină plin de reverenţă.
― Bine aţi venit, doamnă Manu. Suntem onoraţi de prezenţa dumneavoastră şi sper să vă simţiţi bine la noi. Aveţi apartamentul 29, la etajul I, cu privire la Calea Victoriei, aşa cum aţi solicitat.
Elvira Manu îi aruncă o privire scurtă, expertă. Directorul se fâstâci uşor. Se simţea parcă dezbrăcat şi desculţ. Era un bărbat în jur de patruzeci de ani, extrem de spilcuit în costumul gris-levănţică, bine hrănit, cu un chip agreabil şi gesturi onctuoase.
„Arată exact ceea ce este!“, califică mental Elvira Manu.
― Dacă-mi permiteţi, vă voi conduce personal…
― A, da… Perfect, mulţumesc. Se pare că hotelul e plin…
― Ca totdeauna, indiferent de sezon. Avem multă…
Era să spună nemţime, dar se cenzură automat. Nu ştia ce hram poartă femeia.
― … multă clientelă străină.
― Am băgat de seamă.
Când coborâră din lift, boyul, un puşti de vreo cincisprezece ani în uniformă cărămizie cu nasturi aurii, ieşea din apartament.
Elvira Manu îi strecură o bancnotă:
― Aveţi un serviciu foarte prompt, domnule director.
― Hm! Frumuşel obiect.
― Nici posesoarea n-arată rău…
― Cam coaptă…
― Amice, îmbătrâneşti. Când începi să cauţi doar sâni tari şi dinţi sănătoşi…
Femeia înaltă, suplă, de o eleganţă sobră, pătrunse în hotel azvârlind din mers portarului:
― Te ocupi dumneata de bagaje.
Avea un glas particular, deosebit de grav, bine timbrat. Nu dădu nicio atenţie capetelor care se răsuciră în hol ― înregistră în treacăt multe havane, coafuri cosmeticate, efluvii de Narcisse bleu şi Mury, uniforme germane ― şi se îndreptă cu pas sigur spre recepţie.
― Mă numesc Elvira Manu. Am reţinut un apartament.
Directorul hotelului, ivit ca la comandă, se înclină plin de reverenţă.
― Bine aţi venit, doamnă Manu. Suntem onoraţi de prezenţa dumneavoastră şi sper să vă simţiţi bine la noi. Aveţi apartamentul 29, la etajul I, cu privire la Calea Victoriei, aşa cum aţi solicitat.
Elvira Manu îi aruncă o privire scurtă, expertă. Directorul se fâstâci uşor. Se simţea parcă dezbrăcat şi desculţ. Era un bărbat în jur de patruzeci de ani, extrem de spilcuit în costumul gris-levănţică, bine hrănit, cu un chip agreabil şi gesturi onctuoase.
„Arată exact ceea ce este!“, califică mental Elvira Manu.
― Dacă-mi permiteţi, vă voi conduce personal…
― A, da… Perfect, mulţumesc. Se pare că hotelul e plin…
― Ca totdeauna, indiferent de sezon. Avem multă…
Era să spună nemţime, dar se cenzură automat. Nu ştia ce hram poartă femeia.
― … multă clientelă străină.
― Am băgat de seamă.
Când coborâră din lift, boyul, un puşti de vreo cincisprezece ani în uniformă cărămizie cu nasturi aurii, ieşea din apartament.
Elvira Manu îi strecură o bancnotă:
― Aveţi un serviciu foarte prompt, domnule director.
March 3, 2024
Pe mine m-a dezamăgit cartea, aveam așteptări mai mari știind alte cărți ale autoarei. Multe scene, dialoguri și detalii inutile (ce culori aveau gladiolele de pe masă... ce parfumuri foloseau femeile atunci...) , prea multe personaje despre care abia reții ce hram poartă și de partea cui sunt și de ce, și care ți-s indiferenți, multe planuri ce fac cartea mai încărcată și obositoare, dar nu mai captivantă. Pe alocuri nerealistă sau cu explicații insuficiente sau venite doar la final. Are alte cărți mai bune
This entire review has been hidden because of spoilers.
July 19, 2023
O carte absolut delicioasă, care m-a făcut să mă îndrăgostesc de autoare. Stilul său de a scrie este foarte captivant, iar la asta se adaugă intriga politică, personajele din toate colțurile Europei, Bucureștiul și nu numai în perioada celui de-al doilea război mondial... Aventurile legate cu grijă poartă cititorii ca un roller-coaster, iar la fiecare pagină abia așteptam să văd ce se întâmplă în continuare...
June 2, 2020
Prima carte ROB de care am rămas dezamăgită. Prea multe nume, detalii, episoade neconcludente. Reciteam unele pasaje de câteva ori ca să înțeleg cu cine, unde se petrece acțiunea și cu ce sens. Nu am găsit nici o intrigă din păcate.
May 24, 2022
O acțiune un pic prea alambicat. Mi-a fost destul de greu sa țin minte numele multelor personaje implicate în poveste. Per total însă a fost o carte interesantă, cu un final aproape imprevizibil.
May 19, 2023
Meritai mai mult stele, Rodica, dacă nu ai fi lăsat complet în aer vreo 3 din cele 5 fire narative.
May 30, 2023
Un deliciu, cap-coadă!
April 6, 2019
Mi-a plăcut cum a început și s-a terminat din perspectiva personajului Elvira Manu și cum apoi pe tot parcursul cărții a plutit misterul în jurul ei și a contribuit la păstrarea suspansului. Ca de obicei, personajele și mediul lor sunt foarte sugestiv descrise și reușesc de fiecare dată să le vizualizez, în special pe bătrânul prinț Duca.
Displaying 1 - 18 of 18 reviews