What do you think?
Rate this book
Bucureştii de altădată. 1871–1877, Vol. I
„Citită pe îndelete, cartea lui Bacalbaşa poate deveni un adevărat abecedar de istorie modernă pentru tânărul din generaţia Internet, cu condiţia ca el să fie convins că a privi din când în când înapoi înseamnă, paradoxal, a ocoli şanţul dinainte.“ (Dan C. MIHĂILESCU)
Primul volum al Bucureştilor de altădată, al cărui text integral vede pentru întâia oară lumina tiparului după aproape 90 de ani de la apariţia ediţiei princeps, reuneşte amintirile lui Constantin Bacalbaşa din anii 1871 şi zugrăveşte probabil unul dintre cele mai amănunţite, mai interesante şi mai pline de culoare tablouri ale vieţii bucureştene din primii ani ai domniei lui Carol I şi din vremea Războiului de Independenţă. Oferind prilej de întoarcere în timp pentru cititorul dotat cu iscoditoare plăcere detectivistică, însemnările lui Bacalbaşa pun sub lupă mai cu seamă evenimentele vieţii politice a Capitalei – lupte pentru putere, şantaje, intrigi, răzbunări – şi ecourile lor în presa vremii, dar nu ocolesc spectacolul pitoresc al vieţii mondene, avivate în anecdote uitate sau de-a dreptul necunoscute.
Adunate una după alta, vreme de mai bine de jumătate de veac, aceste istorii consemnate de Bacalbaşa sunt cu certitudine unele dintre cele mai preţioase mărturii care dau seamă despre începutul de drum al României moderne.
„Preocuparea mea de căpetenie a fost să fiu nepărtinitor şi veridic. Stilul m-am silit să reprezinte felul în care vorbesc: simplu, limpede, precis şi fără înflorituri. Am scris pentru ca să informez şi pentru ca lumea să mă înţeleagă. A doua preocupare mi-a fost să nu spun neadevăruri. Negreşit, nu am pretenţiunea să fi înregistrat toate faptele petrecute de la 1870 la 1914, fără să fi uitat pe unele. Memoria unui om, chiar completată cu consultări ulterioare de documente ale vremurilor, are slăbiciunile ei fireşti. De aceea previu că lipsuri trebuie să fie în volumul pe care îl pun acum sub ochii cititorului, neadevăruri însă nu. Faptele, câte le-am înregistrat, mi le-a pus la îndemână numai memoria, dar actele autentice, cât şi stabilizarea cronologică mi le-au procurat colecţiile ziarelor din răstimpul acestor 55 de ani. Nici o îndoială, deci, asupra veracităţii. Sunt un povestitor. Astfel n-am avut altă grijă decât să scriu adevărul asupra trecutului, fiind cât mai complet despre fapte şi cât mai nepărtinitor despre oameni.“ (Constantin BACALBAŞA)
„În 1871, Constantin Bacalbaşa soseşte în capitala toropită de arşiţă, în care viaţa îşi urma cursul ei patriarhal: «Dâmboviţa necanalizată, joasă, murdară, trecea tot mai jos de biserica Domniţa Bălaşa, însă albia ei era mai apropiată de strada Carol... Acolo era şi un vad de unde luau sacagiii apă, iar noi, elevii, ne scăldam vara. Cheiul Dâmboviţei nu exista, grădina bisericii Domniţa Bălaşa nu exista, spitalul şi ospiciul nu erau clădite, Palatul de Justiţie nu exista...» – aceasta este scena cu care se deschid Bucureştii de altădată, amintiri savuroase pe care va începe să le încredinţeze tiparului în foiletonul ziarului Adevărul peste exact o jumătate de veac, în noiembrie 1921.
Romanul cronologic despre vechiul Bucureşti înfăţişează istoria şi anecdotica ei într-o manieră mult mai accesibilă celor mai largi cercuri de cititori care, nădăjduim – la această reeditare a cărţii –, o vor preţui pentru sinceritatea şi puterea ei de evocare.“ (Tiberiu AVRAMESCU)
Primul volum al Bucureştilor de altădată, al cărui text integral vede pentru întâia oară lumina tiparului după aproape 90 de ani de la apariţia ediţiei princeps, reuneşte amintirile lui Constantin Bacalbaşa din anii 1871 şi zugrăveşte probabil unul dintre cele mai amănunţite, mai interesante şi mai pline de culoare tablouri ale vieţii bucureştene din primii ani ai domniei lui Carol I şi din vremea Războiului de Independenţă. Oferind prilej de întoarcere în timp pentru cititorul dotat cu iscoditoare plăcere detectivistică, însemnările lui Bacalbaşa pun sub lupă mai cu seamă evenimentele vieţii politice a Capitalei – lupte pentru putere, şantaje, intrigi, răzbunări – şi ecourile lor în presa vremii, dar nu ocolesc spectacolul pitoresc al vieţii mondene, avivate în anecdote uitate sau de-a dreptul necunoscute.
Adunate una după alta, vreme de mai bine de jumătate de veac, aceste istorii consemnate de Bacalbaşa sunt cu certitudine unele dintre cele mai preţioase mărturii care dau seamă despre începutul de drum al României moderne.
„Preocuparea mea de căpetenie a fost să fiu nepărtinitor şi veridic. Stilul m-am silit să reprezinte felul în care vorbesc: simplu, limpede, precis şi fără înflorituri. Am scris pentru ca să informez şi pentru ca lumea să mă înţeleagă. A doua preocupare mi-a fost să nu spun neadevăruri. Negreşit, nu am pretenţiunea să fi înregistrat toate faptele petrecute de la 1870 la 1914, fără să fi uitat pe unele. Memoria unui om, chiar completată cu consultări ulterioare de documente ale vremurilor, are slăbiciunile ei fireşti. De aceea previu că lipsuri trebuie să fie în volumul pe care îl pun acum sub ochii cititorului, neadevăruri însă nu. Faptele, câte le-am înregistrat, mi le-a pus la îndemână numai memoria, dar actele autentice, cât şi stabilizarea cronologică mi le-au procurat colecţiile ziarelor din răstimpul acestor 55 de ani. Nici o îndoială, deci, asupra veracităţii. Sunt un povestitor. Astfel n-am avut altă grijă decât să scriu adevărul asupra trecutului, fiind cât mai complet despre fapte şi cât mai nepărtinitor despre oameni.“ (Constantin BACALBAŞA)
„În 1871, Constantin Bacalbaşa soseşte în capitala toropită de arşiţă, în care viaţa îşi urma cursul ei patriarhal: «Dâmboviţa necanalizată, joasă, murdară, trecea tot mai jos de biserica Domniţa Bălaşa, însă albia ei era mai apropiată de strada Carol... Acolo era şi un vad de unde luau sacagiii apă, iar noi, elevii, ne scăldam vara. Cheiul Dâmboviţei nu exista, grădina bisericii Domniţa Bălaşa nu exista, spitalul şi ospiciul nu erau clădite, Palatul de Justiţie nu exista...» – aceasta este scena cu care se deschid Bucureştii de altădată, amintiri savuroase pe care va începe să le încredinţeze tiparului în foiletonul ziarului Adevărul peste exact o jumătate de veac, în noiembrie 1921.
Romanul cronologic despre vechiul Bucureşti înfăţişează istoria şi anecdotica ei într-o manieră mult mai accesibilă celor mai largi cercuri de cititori care, nădăjduim – la această reeditare a cărţii –, o vor preţui pentru sinceritatea şi puterea ei de evocare.“ (Tiberiu AVRAMESCU)
456 pages, Paperback
First published January 1, 1927
About the author
Constantin Bacalbaşa
11 books1 followerConstantin Bacalbașa a fost un ziarist, memorialist și om politic român. A fondat ziarele cotidiene: Țara, Patriotul, Românimea și revista umoristică Ghiță Berbecul. A îndeplinit funcțiile de membru fondator al Societății Presei și al Sindicatului Ziariștilor, președinte al Sindicatelor Ziariștilor (din 1919) și a scris volume despre Bucureștiul din anii 1800.
„Sunt un povestitor“, scria Bacalbaşa la apariţia Bucureştilor de altădată. „N-am avut altă grijă decât să scriu adevărul asupra trecutului, fiind cât mai complet despre fapte şi cât mai nepărtinitor despre oameni.“
„Sunt un povestitor“, scria Bacalbaşa la apariţia Bucureştilor de altădată. „N-am avut altă grijă decât să scriu adevărul asupra trecutului, fiind cât mai complet despre fapte şi cât mai nepărtinitor despre oameni.“
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 5 of 5 reviews
May 5, 2014
Mi-a placut, dar nu chiar asa de mult cum m-am asteptat.
Stilul e foarte simplu, asa cum recunoaste si autorul in introducere, iar asta o face usor plictisitoare. Dar ceea ce ucide pur si simplu placerea lecturii sunt notele de subsol cu care cititorii sunt asasinati, iar scrierea originala sufocata. Din punctul meu de vedere amintiriile, memoriile, sunt ceva personal care capata savoare nu prin exactitatea relatarii, ci prin amprenta trairilor autorului si/sau prin parfumul epocii evocate. De la un punct incolo am renuntat sa citesc notele respective, era ca si cum as fi spus Tatal nostru in timp ce beam sau dansam la o petrecere. Mania exactitatii a mers pana acolo incat editorii au precizat paginile (ma mir ca nu si randurile) din Monitoarele Oficiale unde sunt mentionate anumite evenimente. Plus ca mereu, dar mereu, au gasit o placere rautacioasa in a sublinia "inexacitatile" relatarii lui Bacalbasa, ba la un moment dat il acuza pur si simplu de prost gust literar (fiecare poate avea o parere, nu?) si aproape de crima de lezmajestate pentru ca pomeneste de un anume Carol Scrob (poet minor) intr-un context in care ii mentionase si pe Eminsecu si Alecsandri (desi Bacalbasa precizeaza expres ca nu doreste sa faca o comparatie). Pacat. Au mutilat (ca sa nu folosesc un termen mai dur ) cartea. Parca s-au luat la intrecere cu autorul care scrie mai mult si mai exact. De altfel notele de subsol depasesc cu mult textul original. Si iata ca si eu am scris cam tot numai despre ele :))
Stilul e foarte simplu, asa cum recunoaste si autorul in introducere, iar asta o face usor plictisitoare. Dar ceea ce ucide pur si simplu placerea lecturii sunt notele de subsol cu care cititorii sunt asasinati, iar scrierea originala sufocata. Din punctul meu de vedere amintiriile, memoriile, sunt ceva personal care capata savoare nu prin exactitatea relatarii, ci prin amprenta trairilor autorului si/sau prin parfumul epocii evocate. De la un punct incolo am renuntat sa citesc notele respective, era ca si cum as fi spus Tatal nostru in timp ce beam sau dansam la o petrecere. Mania exactitatii a mers pana acolo incat editorii au precizat paginile (ma mir ca nu si randurile) din Monitoarele Oficiale unde sunt mentionate anumite evenimente. Plus ca mereu, dar mereu, au gasit o placere rautacioasa in a sublinia "inexacitatile" relatarii lui Bacalbasa, ba la un moment dat il acuza pur si simplu de prost gust literar (fiecare poate avea o parere, nu?) si aproape de crima de lezmajestate pentru ca pomeneste de un anume Carol Scrob (poet minor) intr-un context in care ii mentionase si pe Eminsecu si Alecsandri (desi Bacalbasa precizeaza expres ca nu doreste sa faca o comparatie). Pacat. Au mutilat (ca sa nu folosesc un termen mai dur ) cartea. Parca s-au luat la intrecere cu autorul care scrie mai mult si mai exact. De altfel notele de subsol depasesc cu mult textul original. Si iata ca si eu am scris cam tot numai despre ele :))
March 8, 2021
Constantin Bacalbasa a fost un cunoscut ziarist si memorialist roman care a trait in perioada tulburata a sfarsitului de secol XIX si inceputul de secol XX. Prin anii 1920 ziaristul incepe sa scrie o serie de articole despre istoria Bucurestiului de altadata care ulterior devin o serie de carti memorialistice.
Primul volum acopera perioada 1871 - 1877. Cartea nu este o istorie arhitecturala a orasului Bucuresti ci este o istorie a vietii din oras incepand de la obiceiuri, pana la viata artistica si mondena, la presa, cultura, administratie si in sfarsit la viata politica.
Cartea este impartita pe ani, autorul povestind ce s-a intamplat in fiecare an incepand cu 1871 si terminand cu 1877. In anul 1871 este facuta si o descriere a centrului orasului de-a lungul Podului Mogosoaia (actuala Calea Victoriei) si o comparatie dintre starea orasului din 1871 cu anii 1920.
Este alocat foarte mult spatiu alegerilor din 1876 atunci cand guvernarea conservatoare a lui Lascar Catargiu este data jos de opozitia liberala. In acele vremuri partidul conservator era la putere de multi ani si pierduse mult din popularitate. Inca nu exista un partid national liber unit, opozitia era formata din mai multe grupari dar cea mai cunoscuta era gruparea rosiilor (liberalii radicali) condusa de Ion Bratianu si CA Rosetti. Aceste alegeri au fost poate cele mai importante din istoria pre-comunista a Romaniei fiindca au marcat inceputul marii guvernari liberale care a transformat tara intr-un timp record. Nume ca Titu Maiorescu, Petre Carp, Christian Tell, Mihail Kogalniceanu, CA Rosetti sau Ion Bratianu sunt unii din actorii principali ai alegerilor.
Descriera alegerilor este foarte interesanta fiindca erau de departe de a fi alegeri libere. Fiecare partid avea gasti de batausi care ocupau sectiile de vot si bateau alegatorii partidului advers pentru a nu-i lasa sa voteze. De multe ori se lasa cu raniti si chiar cu morti. Erau vremuri cand nelegiuti inarmati cu biciuri si cu pistoale intrau calare pe cai in hanuri, luau banii oamenilor, rapeau femei si in general faceau cam ce voiau ei atata timp cat aveau protectia unui partid.
O parte frumoasa si amuzanta a cartii sunt anecdotele din viata orasului, povestiri despre doctori falsi care vindeau leacuri minune, despre studenti radicalizati si gata de revolutie, despre cucoane cochete care mananca inghetata din trasura in fata Casei Capsa, despre glume faimoase din epoca dar si despre articole din presa vremii.
Ultima parte a cartii acopera anul 1877 cu declaratia de independenta, intrarea trupelor rusesti in tara si in Bucuresti, luptele din Bulgaria si impactul lor asupra populatiei orasului.
Cartea nu este scrisa intr-un stil literar, ci este scrisa intr-un stil gazetaresc, usor de urmarit. Este o frumoasa fereastra catre niste vremuri demult apuse.
Primul volum acopera perioada 1871 - 1877. Cartea nu este o istorie arhitecturala a orasului Bucuresti ci este o istorie a vietii din oras incepand de la obiceiuri, pana la viata artistica si mondena, la presa, cultura, administratie si in sfarsit la viata politica.
Cartea este impartita pe ani, autorul povestind ce s-a intamplat in fiecare an incepand cu 1871 si terminand cu 1877. In anul 1871 este facuta si o descriere a centrului orasului de-a lungul Podului Mogosoaia (actuala Calea Victoriei) si o comparatie dintre starea orasului din 1871 cu anii 1920.
Este alocat foarte mult spatiu alegerilor din 1876 atunci cand guvernarea conservatoare a lui Lascar Catargiu este data jos de opozitia liberala. In acele vremuri partidul conservator era la putere de multi ani si pierduse mult din popularitate. Inca nu exista un partid national liber unit, opozitia era formata din mai multe grupari dar cea mai cunoscuta era gruparea rosiilor (liberalii radicali) condusa de Ion Bratianu si CA Rosetti. Aceste alegeri au fost poate cele mai importante din istoria pre-comunista a Romaniei fiindca au marcat inceputul marii guvernari liberale care a transformat tara intr-un timp record. Nume ca Titu Maiorescu, Petre Carp, Christian Tell, Mihail Kogalniceanu, CA Rosetti sau Ion Bratianu sunt unii din actorii principali ai alegerilor.
Descriera alegerilor este foarte interesanta fiindca erau de departe de a fi alegeri libere. Fiecare partid avea gasti de batausi care ocupau sectiile de vot si bateau alegatorii partidului advers pentru a nu-i lasa sa voteze. De multe ori se lasa cu raniti si chiar cu morti. Erau vremuri cand nelegiuti inarmati cu biciuri si cu pistoale intrau calare pe cai in hanuri, luau banii oamenilor, rapeau femei si in general faceau cam ce voiau ei atata timp cat aveau protectia unui partid.
O parte frumoasa si amuzanta a cartii sunt anecdotele din viata orasului, povestiri despre doctori falsi care vindeau leacuri minune, despre studenti radicalizati si gata de revolutie, despre cucoane cochete care mananca inghetata din trasura in fata Casei Capsa, despre glume faimoase din epoca dar si despre articole din presa vremii.
Ultima parte a cartii acopera anul 1877 cu declaratia de independenta, intrarea trupelor rusesti in tara si in Bucuresti, luptele din Bulgaria si impactul lor asupra populatiei orasului.
Cartea nu este scrisa intr-un stil literar, ci este scrisa intr-un stil gazetaresc, usor de urmarit. Este o frumoasa fereastra catre niste vremuri demult apuse.
April 28, 2023
Cea mai captivanta carte de istorie pe care am citit-o vreodata. Cred ca daca s-ar preda in scoli aceasta monografie, completata cu informatii din memorii si jurnale ale altora si scurte date istorice conventionale, atunci toti elevii ar invata materia asta de placere.
"Bucurestii de altadata" e o poveste adevarata despre trecut, spusa cu vigoare, umor si atentie pentru elementele relevante.
Volumul I face referire la perioada 1871 - 1877.
O carte EXCEPTIONALA !
"Bucurestii de altadata" e o poveste adevarata despre trecut, spusa cu vigoare, umor si atentie pentru elementele relevante.
Volumul I face referire la perioada 1871 - 1877.
O carte EXCEPTIONALA !
November 4, 2020
Unele capitole sunt plictisitoare, dar informația te revigorează și îți explică faptul că nu perioada antebelică sau interbelică au fost perioadele de aur ale României.
Displaying 1 - 5 of 5 reviews