What do you think?
Rate this book
Biblioteca Descubrir la Filosofía #20
Spinoza: La filosofía al modo geométrico
La filosofía de Baruch Spinoza (1632-1677) constituye la culminación del pensamiento racionalista. Ningún otro autor como él se ha restringido tan rigurosamente a los conceptos del puro intelecto para alcanzar una descripción del universo y del hombre, del plano físico exterior y de la dimensión moral y afectiva interior. Fascinado por el método matemático geométrico propio de la triunfante Revolución Científica del siglo XVII, Spinoza compuso su filosofía a fuerza de definiciones, axiomas y demostraciones. Lo asombroso es que, más de tres siglos después de que la escribiera, y cuando el mencionado méetodo no conserva ya ninguna aplicabilidad en el ámbito filosófico, la concepción spinoziana de la exitencia siga siendo una de las más ricas, estimulanes y fascinantes que haya producido el pensamiento humano.
Manuel Cruz (Director de la colección)
Manuel Cruz (Director de la colección)
- GenresPhilosophy
144 pages, Paperback
First published January 1, 2015
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 15 of 15 reviews
July 10, 2020
Me fue muy interesante la lectura de este tomo dedicado a Baruch Spinoza.
Es el máximo exponente de la corriente filosófica denominada racionalismo. Concibió el proyecto de explicar la realidad que incluye el mundo, el hombre y su interioridad a partir de los conceptos de la razón.
Si bien fue posteriormente refutado por Hume y Kant, sus ideas relacionadas con el aspecto psicológico pueden ser tomadas como un manual de autoayuda. Sigue vigente en el siglo XXI.
Spinoza a inspirado a pensadores, escritores y poetas.
Yo me anoté un par de ideas y frases que vale la pena volver a leer.
Es el máximo exponente de la corriente filosófica denominada racionalismo. Concibió el proyecto de explicar la realidad que incluye el mundo, el hombre y su interioridad a partir de los conceptos de la razón.
Si bien fue posteriormente refutado por Hume y Kant, sus ideas relacionadas con el aspecto psicológico pueden ser tomadas como un manual de autoayuda. Sigue vigente en el siglo XXI.
Spinoza a inspirado a pensadores, escritores y poetas.
Yo me anoté un par de ideas y frases que vale la pena volver a leer.
December 27, 2020
"Spinoza is the Christ of the philosophers..."
Giles Deleuze
Spinoza's philosophy would make many existentialists to become perplexed*. "Existence in itself is eternity. Atributes are eternal essences of the substance" and "the substance IS God".
Spinoza believed Geometry could be applied to many fields. So he did it in Ethics....and ultimately in Psychology, when considering affects. One central idea to refer is conatus, an effort to preserve one's own being, to keep its integrity. It's the degree of vitality of an organism. If you have low level of conatus that means sadness. Conatus can explain 3 human affects: desire, joy and sadness.
One can easily glimpse the mathematical nature of the interplay of feelings in the next 3 propositions on affects.
(1) Man is affected by the image of a past or future thing with the same type of joy or sadness relative to a present thing.
(2) If someone imagines the beloved thing uniting with another one with the same bond, or one even closer, (...) [That someone] will be affected by hate towards the beloved thing, and envy towards the other one
(3) One affect can only be repressed or surpressed by another affect, opposite and stronger [than the one being surpressed].
His ideas on God, would leave many Christians bewildered. "God is free of passions and doesn't experience any form of joy or sadness... He loves nobody, hates nobody". Really, this is not a Christian view, because the love of the Son for humanity, interceding before the Father, is not contemplated. One may even wonder, how can a Creator not love his creation?
Bruno Giuliano says "his proposal is of a pure Philosophy"and "each postulate of Spinoza is "intuitive". Agreed. I would add, Spinoza's thought has substance.
The book offers a good biographical analysis of Spinoza. Then proceeds through the philosopher's views in the domains of Epistemology, Metaphysics, Ethics, Psychology and Moral Philosophy. It ends with a picture by William Blake** and a note of hope for those who realize their potential in this life; thus eternity at hand. Like in Nietsche, Solé believes, to Spinoza, life is worth living.
* Materialists as well.
**Albion Rose, 1793.
Giles Deleuze
Spinoza's philosophy would make many existentialists to become perplexed*. "Existence in itself is eternity. Atributes are eternal essences of the substance" and "the substance IS God".
Spinoza believed Geometry could be applied to many fields. So he did it in Ethics....and ultimately in Psychology, when considering affects. One central idea to refer is conatus, an effort to preserve one's own being, to keep its integrity. It's the degree of vitality of an organism. If you have low level of conatus that means sadness. Conatus can explain 3 human affects: desire, joy and sadness.
One can easily glimpse the mathematical nature of the interplay of feelings in the next 3 propositions on affects.
(1) Man is affected by the image of a past or future thing with the same type of joy or sadness relative to a present thing.
(2) If someone imagines the beloved thing uniting with another one with the same bond, or one even closer, (...) [That someone] will be affected by hate towards the beloved thing, and envy towards the other one
(3) One affect can only be repressed or surpressed by another affect, opposite and stronger [than the one being surpressed].
His ideas on God, would leave many Christians bewildered. "God is free of passions and doesn't experience any form of joy or sadness... He loves nobody, hates nobody". Really, this is not a Christian view, because the love of the Son for humanity, interceding before the Father, is not contemplated. One may even wonder, how can a Creator not love his creation?
Bruno Giuliano says "his proposal is of a pure Philosophy"and "each postulate of Spinoza is "intuitive". Agreed. I would add, Spinoza's thought has substance.
The book offers a good biographical analysis of Spinoza. Then proceeds through the philosopher's views in the domains of Epistemology, Metaphysics, Ethics, Psychology and Moral Philosophy. It ends with a picture by William Blake** and a note of hope for those who realize their potential in this life; thus eternity at hand. Like in Nietsche, Solé believes, to Spinoza, life is worth living.
* Materialists as well.
**Albion Rose, 1793.
This entire review has been hidden because of spoilers.
September 16, 2022
Mi-a depășit așteptările. O introducere excelentă în viața, personalitatea și filozofia lui Spinoza.
Deloc superficială (cum mă așteptam) și mult peste nivelul celor trei video-uri de youtube (a câte 30min fiecare) pe care le-am privit despre Spinoza și care inițial păreau să cuprindă mult, dar s-au adeverit să fie extrem de superficiale în comparație cu conținutul acestei cărți.
Mi-ar fi plăcut să conțină și niște diagrame pe unde era mai potrivită o explicație vizual (esență, atribute, moduri) decât cu un wall of text.
În rest, o recomand înainte de a citi Etica lui Spinoza.
Deloc superficială (cum mă așteptam) și mult peste nivelul celor trei video-uri de youtube (a câte 30min fiecare) pe care le-am privit despre Spinoza și care inițial păreau să cuprindă mult, dar s-au adeverit să fie extrem de superficiale în comparație cu conținutul acestei cărți.
Mi-ar fi plăcut să conțină și niște diagrame pe unde era mai potrivită o explicație vizual (esență, atribute, moduri) decât cu un wall of text.
În rest, o recomand înainte de a citi Etica lui Spinoza.
January 20, 2023
Mi-a plăcut foarte mult Spinoza: Filosofia după metoda geometrică. Nu știu de ce mi-a plăcut așa de mult, dar mi se pare că este una din cele mai bune scrise cărți din colecția Descoperă Filosofia.
Joan Sole se concentrează doar pe cartea "Etica demonstrată după metoda geometrică" și prezintă un sumar al ideilor lui Spinoza din această operă care atinge metafizica, antropologia, psihologia și etica.
Filosofia lui Spinoza este foarte dificil de înțeles și asa cum spune și autorul, mulți experți au studiat-o ani de zile ca să o înțeleagă. Și totuși este foarte bine explicată și sintetizata în această carte.
Nu știu dacă voi ajunge să citesc Etica lui Spinoza dar măcar acum am o înțelegere de bază de unde pot începe.
Joan Sole se concentrează doar pe cartea "Etica demonstrată după metoda geometrică" și prezintă un sumar al ideilor lui Spinoza din această operă care atinge metafizica, antropologia, psihologia și etica.
Filosofia lui Spinoza este foarte dificil de înțeles și asa cum spune și autorul, mulți experți au studiat-o ani de zile ca să o înțeleagă. Și totuși este foarte bine explicată și sintetizata în această carte.
Nu știu dacă voi ajunge să citesc Etica lui Spinoza dar măcar acum am o înțelegere de bază de unde pot începe.
January 14, 2021
„Nu există nici un lucru particular în natură care să fie mai folositor unui om decât un alt om care trăiește condus de rațiune.”
Aceasta este mărturisirea relativ optimistă care mi-a atras cel mai mult atenția din prezentarea operei lui Spinoza, mărturisire neîmpărtășită și de Schopenhauer care compara oamenii cu niște arici care vor să se încălzească într-o noapte rece , dar se și împung reciproc când se strâng unul lângă altul (exemplu excelent ales de către Joan Sole). În rest, datele biografice sunt savuroase, cum au fost cam în toate edițiile de până acum.
Aceasta este mărturisirea relativ optimistă care mi-a atras cel mai mult atenția din prezentarea operei lui Spinoza, mărturisire neîmpărtășită și de Schopenhauer care compara oamenii cu niște arici care vor să se încălzească într-o noapte rece , dar se și împung reciproc când se strâng unul lângă altul (exemplu excelent ales de către Joan Sole). În rest, datele biografice sunt savuroase, cum au fost cam în toate edițiile de până acum.
January 16, 2022
Una introducción accesible pero precisa a la Ética de Spinoza. El autor adopta un hilo conductor muy útil en la comprensión del filósofo, salpicado de frescos ejemplos y comentarios, y presenta también (sin redundar, para no densificar demasiado el contenido) algunas de las principales lagunas y escollos en su sistema ético-metafísico. Me parece bastante recomendable como punto de inicio de cara a abordar la lectura de la Ética o la de otros textos monográficos sobre el tema más complejos y profundizados.
September 11, 2021
O expunere destul de clara, desi pe alocuri usor dificila. Cea mai interesanta parte a cartii cred ca e cea in care se explica felul in care concepe Spinoza filosofia morala. Se poate observa influenta lui Descartes in filosofia sa, dar el face un pas mai departe si adopta o viziune similara cu panteismul, intalnita si in filosofia orientala (anume ca Dumnezeu este imanent, insasi natura). E clar ca Dumnezeul spinozist nu este transcendental, ci imanent sau in fine, ordinea naturii / universului este insusi Dumnezeu. Pornind de la aceasta viziune, cunoasterea naturii implica sa-l cunosti pe Dumnezeu. E o viziune atractiva, desi pentru timpul sau (Revolutia stiintifica, o perioada de secularism, de tranzitie de la dogma si autoritatea Bisericii la autoritatea stiintifica, deci o schimbare a puterii) era o erezie, iar oamenii erau ucisi pentru astfel de "blasfemii", iar asta inseamna mult curaj (acest fapt l-a motivat sa scrie Tratatul Teologico-politic in care critica legitimitatea Vechiului Testament. Interesant este si faptul ca el insusi a fost evreu si a fost excomunicat din comunitatea evreiasca pentru ideile sale).
Cartea de fata trateaza doar una dintre operele sale si anume " Etica ", care este de asemenea si cea mai semnificativa si cuprinzatoare in ce priveste filosofia sa si domeniile pe care le abordeaza (metafizica, epistemologie, psihologie sau filosofia mintii, filosofie morala...). Desigur, aceste ramuri ale filosofiei sunt de asemenea si un parcurs necesar, un traseu al carui scop final este etica sau filosofia morala in sine.
Metafizica lui Spinoza este rationalista (adica ratiunea este instrumentul prin care obtinem cunoasterea, nu perceptiile senzoriale), naturalista sau mecanicista (totul in univers functioneaza dupa un set de reguli fizice, iar cand spune totul, Spinoza adopta o pozitie extrema unde chiar si planul psihic al oamenilor functioneaza dupa aceleasi legi) si determinista (adica totul este determinat precis de un lant cauza-efect, care la Spinoza este atat de rigid incat tot ce exista este determinat, ca parte din Dumnezeu - sau Natura, Existenta insasi - iar lucrurile nu pot fi posibile in alt fel avand in vedere ca noi suntem dependenti de "vointa divina perfecta", dar care nu trebuie inteleasa ca vointa constienta).
Cea mai interesanta parte din carte este cea in care este expusa filosofia morala. Din mai multe motive:
a) Este expusa foarte precis si in armonie cu restul sistemului sau filosofic
b) Unele rationamente pot fi considerate actuale chiar si in zilele noastre, iar aici ma refer la felul in care explica felul in care emotiile si ideile noastre despre emotii sunt legate intre ele si cum controlarea acestor emotii este cheia obtinerii fericirii
c) Reuseste sa creeze o explicatie rationala pentru a conecta planul mental de cel fizic (care sunt unul si acelasi lucru la Spinoza, spre deosebire de Descartes care considera ca mintea si trupul nu reprezinta o unitate, ci aspecte ce au existenta individuala, deci inca un aspect unde il depaseste pe acesta)
Un aspect fundamental pe care-si cladeste consideratiile morale este ca absolut tot ce exista in univers functioneaza dupa principiul autoconservarii (numita de Spinoza, "tendinta activa" sau conatus in latina). Absolut fara exceptie, totul in univers, prin natura sa, cauta sa se autoconserve, sa supravietuiasca, sa-si continue existenta. Niciun lucru nu are in natura sa caracteristica de a se autodistruge. Adica nu exista lucruri despre care putem spune "este in natura sa se autodistruga". Cineva poate aduce in discutie sinuciderea, dar aici de fapt impulsul nu vine din ratiunea neafectata a individului, ci din factori externi care-l imping spre a lua aceasta decizie. Dar omul sau orice alt lucru din univers nu exista cu scopul de a se autodistruge.
Pornind de la principiul de mai sus, oamenii si orice lucru care cauta sa se autoconserve, va cauta inevitabil sa-si sporeasca vitalitatea sau puterea de a actiona, iar in cazul oamenilor, asta se manifesta drept garantie pentru posibile situatii dificile din viitor. Aici gandirea lui Spinoza se intersecteaza foarte clar cu cea a lui Schopenhauer si Nietzsche (care au trait mult mai tarziu). Dar intr-o nota optimista, oamenii nu cauta sa-si sporeasca puterea de a actiona pentru a-i subjuga pe ceilalti, ci strict pentru autoconservare si pentru atingerea fericirii. Mai mult decat atat, datorita faptului ca Spinoza considera corpul si mintea drept unitate, un corp ce poseda mai multa vitalitate va influenta de asemenea mintea, care avand ideea, reprezentarea unui corp mai vital, capata si ea o mai mare putere (deci o putere mentala mai mare). Astfel vitalitatea trupeasca e legata in mod necesar de cea mentala. De aici, Spinoza poate sa explice sentimentele umane: bucuria este starea la care un om ajunge cand are multa vitalitate sau putere de actiune sau capacitatea de a actiona, iar tristetea , opusul (prin tristete se intelege aici depresie / melancolie). Dar si iubirea , care este reprezentata de vitalitatea corpului, impreuna cu reprezentarea unui obiect extern omului (o alta fiinta, fie om, animal, obiect) sau opusul ei ura (lipsa acestei vitalitati, indreptata spre un obiect sau o fiinta). Din aceste sentimente primare izvorasc toate celelalte (de exemplu: invidia si gelozia din ura sau generozitatea si respectul din bucurie).
Omul nu are liberul arbitru in sensul in care il intelegem noi astazi, zice Spinoza, iar asta deoarece totul e determinat de Dumnezeu care e natura insasi, iar noi suntem parte din natura, deci ne identificam cu Dumnezeu (adica libertatea in sensul de spontaneitate, libertatea la nivel metafizic as zice). Totusi, omul are idei (si idei despre idei), deci constiinta, ceea ce ii ofera capacitatea de a intelege natura universului, iar odata cu aceasta si faptul ca se poate distanta sau detasa de pasiunile sale. Pasiunile sunt cele care ne influenteaza intotdeauna pasiv sa luam anumite decizii (cum ar fi cele impulsive). De fiecare data cand ceva ne face pofta si cadem prada tentatiei, devenim sclavii pasiunii si nu avem libertate in totalitate. Pentru Spinoza, libertatea poate fi atinsa doar daca iei decizii active, adica in urma utilizarii ratiunii, ci nu pe baza influentei pasiunilor. Si aici Spinoza se leaga din nou de conceptul de vitalitate sau putere de actiune. Pentru a-si spori vitalitatea (si implicit puterea mentala) individul trebuie sa caute cunoasterea si obtinerea acelor idei adecvate (adica idei obtinute prin uzul ratiunii, fara influente externe). De aceea, vitalitatea corpului nu face referire la conditie fizica, ci la o stare de ansamblu (minte+corp) pe care o atingi doar prin cunoasterea felului in care poti obtine libertatea, infranarea pasiunilor si detasarea sau evitarea emotiilor negative care diminueaza vitalitatea. Un exemplu elocvent este urmatorul (care e din carte): te suna cineva de la un call center sa iti prezinte niste oferte intr-un moment inoportun. Reactia negativa la aceasta situatie se datoreaza unei perceptii incorecte a situatiei, ar zice Spinoza (adica nu avem o idee adecvata - consideram ca operatoarea de la call center ne suna sa ne enerveze, sacaie, etc). Dar daca adoptam o schimbare de perspectiva si ne gandim ca operatoarea doar isi face treaba datorita constrangerii materiale, atunci putem capata o detasare fata de situatie si sa nu lasam situatia neplacuta sa ne afecteze sau sa ne induca o dispozitie negativa. Astfel, pentru Spinoza totul depinde de felul in care percepem lucrurile. Cunoasterea acestor lucruri si practicarea acestui detasament fata de situatii neplacute (sau intelegerea lor intr-o alta cheie) ne sporeste vitalitatea si puterea mentala, ceea ce duce la obtinerea fericirii, bucuriei. Iar desi Spinoza spune ca e normal ca fiecare individ sa-si urmeze propriile dorinte (deci interesele personale, ce poate fi definit ca egoism), asta nu inseamna ca trebuie sa fie si in detrimentul celorlalti (adica sa-ti cladesti bucuria pe suferinta celorlalti). Dimpotriva, orice individ rational va cauta sa coopereze in societate cu ceilalti si sa sporeasca vitalitatea celorlalti de langa el, deoarece binele lor reprezinta si binele personal in ansamblu (in societate). Desigur, desi optimist, Spinoza afirma ca nu putem atinge chiar idealul, cel mai inalt grad de libertate (ceea ce inseamna ca oamenii nu vor actiona intotdeauna bine), dar punand in practica ce spune, ne putem elibera progresiv de pasiuni si putem atinge fericirea.
Pe langa asta, Spinoza mai aduce in discutie un tip de cunoastere, cea intuitiva. Acest tip de cunoastere presupune perceptia (fenomenologica am spune astazi, pe atunci nu exista termenul) a naturii, a lui Dumnezeu. Iubirea pentru Dumnezeu (sau lumea insasi) poate fi obtinuta doar intuitiv si e imposibila prin concepte sau reguli. Acest tip de cunoastere ocupa cel mai inalt grad pentru Spinoza. De asemenea, sustine ca desi tot ce exista are stari mentale (a caror complexitate e echivalenta cu gradul de complexitate organica. Deci fiintele mai complexe au stari mentale complexe pe masura sau o natura psihica - viziunea asta se numeste panpsihism), mintea sau sufletul omului continua sa existe dupa ce trupul moare (iar aici e interpretabil ce a vrut sa spuna). Cartea spre exemplu ne prezinta ca s-ar putea ca Spinoza sa se referit la faptul ca deoarece prin natura sa omul e capabil sa contemple natura (si pe Dumnezeu), ideile omului sunt oarecum legate de aceasta divinitate intr-un mod subtil si imuabil, ceea ce ar insemna ca intr-un sens am continua sa existam prin aceasta legatura nevazuta (desi nu se intelege daca cu constiinta sau fara).
Cartea de fata trateaza doar una dintre operele sale si anume " Etica ", care este de asemenea si cea mai semnificativa si cuprinzatoare in ce priveste filosofia sa si domeniile pe care le abordeaza (metafizica, epistemologie, psihologie sau filosofia mintii, filosofie morala...). Desigur, aceste ramuri ale filosofiei sunt de asemenea si un parcurs necesar, un traseu al carui scop final este etica sau filosofia morala in sine.
Metafizica lui Spinoza este rationalista (adica ratiunea este instrumentul prin care obtinem cunoasterea, nu perceptiile senzoriale), naturalista sau mecanicista (totul in univers functioneaza dupa un set de reguli fizice, iar cand spune totul, Spinoza adopta o pozitie extrema unde chiar si planul psihic al oamenilor functioneaza dupa aceleasi legi) si determinista (adica totul este determinat precis de un lant cauza-efect, care la Spinoza este atat de rigid incat tot ce exista este determinat, ca parte din Dumnezeu - sau Natura, Existenta insasi - iar lucrurile nu pot fi posibile in alt fel avand in vedere ca noi suntem dependenti de "vointa divina perfecta", dar care nu trebuie inteleasa ca vointa constienta).
Cea mai interesanta parte din carte este cea in care este expusa filosofia morala. Din mai multe motive:
a) Este expusa foarte precis si in armonie cu restul sistemului sau filosofic
b) Unele rationamente pot fi considerate actuale chiar si in zilele noastre, iar aici ma refer la felul in care explica felul in care emotiile si ideile noastre despre emotii sunt legate intre ele si cum controlarea acestor emotii este cheia obtinerii fericirii
c) Reuseste sa creeze o explicatie rationala pentru a conecta planul mental de cel fizic (care sunt unul si acelasi lucru la Spinoza, spre deosebire de Descartes care considera ca mintea si trupul nu reprezinta o unitate, ci aspecte ce au existenta individuala, deci inca un aspect unde il depaseste pe acesta)
Un aspect fundamental pe care-si cladeste consideratiile morale este ca absolut tot ce exista in univers functioneaza dupa principiul autoconservarii (numita de Spinoza, "tendinta activa" sau conatus in latina). Absolut fara exceptie, totul in univers, prin natura sa, cauta sa se autoconserve, sa supravietuiasca, sa-si continue existenta. Niciun lucru nu are in natura sa caracteristica de a se autodistruge. Adica nu exista lucruri despre care putem spune "este in natura sa se autodistruga". Cineva poate aduce in discutie sinuciderea, dar aici de fapt impulsul nu vine din ratiunea neafectata a individului, ci din factori externi care-l imping spre a lua aceasta decizie. Dar omul sau orice alt lucru din univers nu exista cu scopul de a se autodistruge.
Pornind de la principiul de mai sus, oamenii si orice lucru care cauta sa se autoconserve, va cauta inevitabil sa-si sporeasca vitalitatea sau puterea de a actiona, iar in cazul oamenilor, asta se manifesta drept garantie pentru posibile situatii dificile din viitor. Aici gandirea lui Spinoza se intersecteaza foarte clar cu cea a lui Schopenhauer si Nietzsche (care au trait mult mai tarziu). Dar intr-o nota optimista, oamenii nu cauta sa-si sporeasca puterea de a actiona pentru a-i subjuga pe ceilalti, ci strict pentru autoconservare si pentru atingerea fericirii. Mai mult decat atat, datorita faptului ca Spinoza considera corpul si mintea drept unitate, un corp ce poseda mai multa vitalitate va influenta de asemenea mintea, care avand ideea, reprezentarea unui corp mai vital, capata si ea o mai mare putere (deci o putere mentala mai mare). Astfel vitalitatea trupeasca e legata in mod necesar de cea mentala. De aici, Spinoza poate sa explice sentimentele umane: bucuria este starea la care un om ajunge cand are multa vitalitate sau putere de actiune sau capacitatea de a actiona, iar tristetea , opusul (prin tristete se intelege aici depresie / melancolie). Dar si iubirea , care este reprezentata de vitalitatea corpului, impreuna cu reprezentarea unui obiect extern omului (o alta fiinta, fie om, animal, obiect) sau opusul ei ura (lipsa acestei vitalitati, indreptata spre un obiect sau o fiinta). Din aceste sentimente primare izvorasc toate celelalte (de exemplu: invidia si gelozia din ura sau generozitatea si respectul din bucurie).
Omul nu are liberul arbitru in sensul in care il intelegem noi astazi, zice Spinoza, iar asta deoarece totul e determinat de Dumnezeu care e natura insasi, iar noi suntem parte din natura, deci ne identificam cu Dumnezeu (adica libertatea in sensul de spontaneitate, libertatea la nivel metafizic as zice). Totusi, omul are idei (si idei despre idei), deci constiinta, ceea ce ii ofera capacitatea de a intelege natura universului, iar odata cu aceasta si faptul ca se poate distanta sau detasa de pasiunile sale. Pasiunile sunt cele care ne influenteaza intotdeauna pasiv sa luam anumite decizii (cum ar fi cele impulsive). De fiecare data cand ceva ne face pofta si cadem prada tentatiei, devenim sclavii pasiunii si nu avem libertate in totalitate. Pentru Spinoza, libertatea poate fi atinsa doar daca iei decizii active, adica in urma utilizarii ratiunii, ci nu pe baza influentei pasiunilor. Si aici Spinoza se leaga din nou de conceptul de vitalitate sau putere de actiune. Pentru a-si spori vitalitatea (si implicit puterea mentala) individul trebuie sa caute cunoasterea si obtinerea acelor idei adecvate (adica idei obtinute prin uzul ratiunii, fara influente externe). De aceea, vitalitatea corpului nu face referire la conditie fizica, ci la o stare de ansamblu (minte+corp) pe care o atingi doar prin cunoasterea felului in care poti obtine libertatea, infranarea pasiunilor si detasarea sau evitarea emotiilor negative care diminueaza vitalitatea. Un exemplu elocvent este urmatorul (care e din carte): te suna cineva de la un call center sa iti prezinte niste oferte intr-un moment inoportun. Reactia negativa la aceasta situatie se datoreaza unei perceptii incorecte a situatiei, ar zice Spinoza (adica nu avem o idee adecvata - consideram ca operatoarea de la call center ne suna sa ne enerveze, sacaie, etc). Dar daca adoptam o schimbare de perspectiva si ne gandim ca operatoarea doar isi face treaba datorita constrangerii materiale, atunci putem capata o detasare fata de situatie si sa nu lasam situatia neplacuta sa ne afecteze sau sa ne induca o dispozitie negativa. Astfel, pentru Spinoza totul depinde de felul in care percepem lucrurile. Cunoasterea acestor lucruri si practicarea acestui detasament fata de situatii neplacute (sau intelegerea lor intr-o alta cheie) ne sporeste vitalitatea si puterea mentala, ceea ce duce la obtinerea fericirii, bucuriei. Iar desi Spinoza spune ca e normal ca fiecare individ sa-si urmeze propriile dorinte (deci interesele personale, ce poate fi definit ca egoism), asta nu inseamna ca trebuie sa fie si in detrimentul celorlalti (adica sa-ti cladesti bucuria pe suferinta celorlalti). Dimpotriva, orice individ rational va cauta sa coopereze in societate cu ceilalti si sa sporeasca vitalitatea celorlalti de langa el, deoarece binele lor reprezinta si binele personal in ansamblu (in societate). Desigur, desi optimist, Spinoza afirma ca nu putem atinge chiar idealul, cel mai inalt grad de libertate (ceea ce inseamna ca oamenii nu vor actiona intotdeauna bine), dar punand in practica ce spune, ne putem elibera progresiv de pasiuni si putem atinge fericirea.
Pe langa asta, Spinoza mai aduce in discutie un tip de cunoastere, cea intuitiva. Acest tip de cunoastere presupune perceptia (fenomenologica am spune astazi, pe atunci nu exista termenul) a naturii, a lui Dumnezeu. Iubirea pentru Dumnezeu (sau lumea insasi) poate fi obtinuta doar intuitiv si e imposibila prin concepte sau reguli. Acest tip de cunoastere ocupa cel mai inalt grad pentru Spinoza. De asemenea, sustine ca desi tot ce exista are stari mentale (a caror complexitate e echivalenta cu gradul de complexitate organica. Deci fiintele mai complexe au stari mentale complexe pe masura sau o natura psihica - viziunea asta se numeste panpsihism), mintea sau sufletul omului continua sa existe dupa ce trupul moare (iar aici e interpretabil ce a vrut sa spuna). Cartea spre exemplu ne prezinta ca s-ar putea ca Spinoza sa se referit la faptul ca deoarece prin natura sa omul e capabil sa contemple natura (si pe Dumnezeu), ideile omului sunt oarecum legate de aceasta divinitate intr-un mod subtil si imuabil, ceea ce ar insemna ca intr-un sens am continua sa existam prin aceasta legatura nevazuta (desi nu se intelege daca cu constiinta sau fara).
May 25, 2024
«Cada cosa, en cuanto está en ella, se esfuerza en perseverar en su ser»
«En la naturaleza no hay nada contingente, sino que todo está determinado por la necesidad de la naturaleza divina a existir y a obrar de cierta manera»
Representar algo, pensar algo, tener una idea de algo, es comprender su esencia. La esencia de una figura geométrica es la idea correcta que se tiene de ella, la idea adecuada de su esencia constituye el objeto.
Una acción es buena y virtuosa en la medida en que es potente, es decir, que realiza el esfuerzo o conato que constituye la esencia de esas acciones. Y un ser humano es bueno y virtuoso en la medida en que es potente y realiza su conato. Una piedra es buena si mantiene su integridad. Un roble es bueno si crece. Dios es sumamente bueno porque cumple a la perfección su conato.)
El saber científico no llega a la esencia íntima de lo real porque siempre parte de hipótesis de trabajo, de una segunda realidad construida; no estudia el mundo sino un modelo del mundo, una concepción del mundo
Dios es, pues, los principios universales y activos de la naturaleza (no la suma total de las cosas particulares)
Consideran como el bien supremo, se reduce, en efecto, a estas tres cosas: riqueza, honor y placer sensual. Todo ello distrae el espíritu de cualquier pensamiento relativo a otro bien
Las divisiones no surgen tanto del amor ardiente a la religión cuanto de la diversidad de las pasiones humanas o del afán de contradicción, con el que se suele tergiversar y condenar todas las cosas, aunque se digan con rectitud
«En la naturaleza no hay nada contingente, sino que todo está determinado por la necesidad de la naturaleza divina a existir y a obrar de cierta manera»
Representar algo, pensar algo, tener una idea de algo, es comprender su esencia. La esencia de una figura geométrica es la idea correcta que se tiene de ella, la idea adecuada de su esencia constituye el objeto.
Una acción es buena y virtuosa en la medida en que es potente, es decir, que realiza el esfuerzo o conato que constituye la esencia de esas acciones. Y un ser humano es bueno y virtuoso en la medida en que es potente y realiza su conato. Una piedra es buena si mantiene su integridad. Un roble es bueno si crece. Dios es sumamente bueno porque cumple a la perfección su conato.)
El saber científico no llega a la esencia íntima de lo real porque siempre parte de hipótesis de trabajo, de una segunda realidad construida; no estudia el mundo sino un modelo del mundo, una concepción del mundo
Dios es, pues, los principios universales y activos de la naturaleza (no la suma total de las cosas particulares)
Consideran como el bien supremo, se reduce, en efecto, a estas tres cosas: riqueza, honor y placer sensual. Todo ello distrae el espíritu de cualquier pensamiento relativo a otro bien
Las divisiones no surgen tanto del amor ardiente a la religión cuanto de la diversidad de las pasiones humanas o del afán de contradicción, con el que se suele tergiversar y condenar todas las cosas, aunque se digan con rectitud
December 21, 2022
Aun no termino de entender (procesar) algunas ideas, en ocasiones ocupaba algo mas explicado, como ejemplos, así como para principiantes (no me preocupa decirlo), la ultima parte del libro si alcance a disfrutarlo mas, mucho mas, como las mismas explicaciones del autor del libro: “Vivir bajo la guía de la razón permite liberarse de la servidumbre de las pasiones […] la comprensión de las cosas cura de los afectos dañinos.” Y también esos párrafos directamente escritos por Spinoza, como: “Un hombre libre en nada piensa menos que en la muerte, y su sabiduría no es una meditación de la muerte, sino de la vida (IVp67).”
June 5, 2018
Buen resumen introductorio al pensamiento de Spinozs
August 22, 2020
Zeer verdienstelijke poging om de Ethica van Spinoza, het 'moeilijkste boek ter wereld', toch voor een groot publiek bevattelijk te maken. Al is dit haast een onmogelijke opdracht.
October 4, 2020
Para entender a Baruch. Otro de los fantásticos libritos de esta colección imprescindible de El País para introducirse en los filósofos clásicos.
January 18, 2022
Heavy but interesting to know about this philosopher.
April 28, 2020
El libro es bastante comprensible hasta aproximadamente la mitad; luego comienza a tornarse más especializado, de acuerdo a los planteamientos de Espinoza. No es para pasarse el rato; es un texto sobre el cual es bueno estudiar a profundidad y empaparse de las obras mencionadas en el texto y del aspecto cultural de la época para comprenderlo con mayor plenitud.
Read
July 11, 2017Un ilustrativo acercamiento al pensamiento Spinoziano. Se me hizo más entretenida y digerible la primera mitad del libro, la segunda más compleja y "geométrica". Muestra de que su Ética y su enfoque racionalista es compleja y requiere profundo análisis.
Displaying 1 - 15 of 15 reviews