What do you think?
Rate this book
Necuvintele
Liderul neomodernismului nostru epuizeaza Dictionarul limbii romane, nu pe intinderea, dar in adancimea acestuia. El compune, din cuvintele pe care cu totii le cunoastem, necuvinte trase intr-o limba nemaiauzita, de o stranie frumusete.
432 pages, Hardcover
First published January 1, 1969
About the author
Nichita Stănescu
118 books210 followersHe made his literary debut in the Tribuna literary magazine.
For much of his career, Stănescu was a contributor to and editor of Gazeta Literară, România Literară and Luceafărul.
His editorial debut was the poetry book Sensul iubirii ("The Aim of Love"), which appeared under the Luceafărul selection, in 1960. The last volume of poetry published in his lifetime was Noduri şi semne ("Knots and Signs"), published in 1982. He died of hepatitis.
Nichita Stănescu received numerous poetry awards, of which the most important was the Herder Prize (1975) as well as a Nobel Prize nomination.
Unfortunately, he died relatively young, leaving behind some of the most important poetry in post-war Romanian literature.
(Source: Wikipedia)
For much of his career, Stănescu was a contributor to and editor of Gazeta Literară, România Literară and Luceafărul.
His editorial debut was the poetry book Sensul iubirii ("The Aim of Love"), which appeared under the Luceafărul selection, in 1960. The last volume of poetry published in his lifetime was Noduri şi semne ("Knots and Signs"), published in 1982. He died of hepatitis.
Nichita Stănescu received numerous poetry awards, of which the most important was the Herder Prize (1975) as well as a Nobel Prize nomination.
Unfortunately, he died relatively young, leaving behind some of the most important poetry in post-war Romanian literature.
(Source: Wikipedia)
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 20 of 20 reviews
December 25, 2018
“Spune-mi, dacă te-aș prinde-ntr-o zi
și ți-aș săruta talpa piciorului,
nu-i așa că ai șchiopăta puțin, după aceea,
de teamă să nu-mi strivești sărutul?”
și ți-aș săruta talpa piciorului,
nu-i așa că ai șchiopăta puțin, după aceea,
de teamă să nu-mi strivești sărutul?”
October 11, 2016
"Eu nu sunt nici bun nici rău
ci sunt, pur și simplu."
ci sunt, pur și simplu."
April 20, 2021
"și dacă toate acestea adevărate sunt,
cuvântul pe care-l citești, acum cetitorule,
să se crape în fața ta și tu căzând
jumătate în înțelesul lui, jumătate
în sunetul lui aidoma mie,
cel căzut în sine însuși,
aidoma mie, cel care vede vederea
nu cu un ochi, cum s-ar cuveni,
ci cu doi, pentru că fața mi s-a tăiat
în două,
și mândru catarg al mirosurilor, nasul
cu două nări vestește că Zeii
pe timpuri veneau călări pe mirosuri."
"Necuvintele" au reprezentat pentru mine mai mult decât o simplă lectură, fiind o experiență a simțurilor fizice și metafizice. Specifice lui Stănescu, aceste combinații inedite, dintre lumea materială, organică, și cea a Formelor, fac trecerea de la poezia românească clasică, cu puternice influențe romantice, la o literatură lirică inovatoare, diferită și diversificată.
Volumul este, în opinia mea, un clasic bun al liricii noastre ; o piatră de temelie pentru cei interesați de poezia autohtonă.
De la poezia erotică, arhicunoscută (spre deosebire de alte poeme mai obscure), până la poezia cu puternice valențe filozofice, introspective, poezia lui Stănescu acoperă o gamă variată de tematici.
Complicată, ambiguă la un pol și muzicală, delicată la altul, poezia reflectă un întreg univers, al cărei centru este chiar ea, poezia.
Unele poezii le-am citit în câteva secunde; altora le-am acordat minute întregi, în căutarea unei esențe. Nu pot delimita clar poezia foarte bună, de cea mai puțin favorabilă, fiind amestecate: câteva poezii geniale, altele previzibile, câteva nostalgice, unele nici prea prea, nici foarte foarte ș.a. Stilul este unitar, urmează un șablon ușor neclar, dar se observă aceeași pensulă în spatele tuturor cuvintelor. Diferența este vizibilă în tematică, limbaj, ordine, compoziție, emoție.
Partea mea preferată este, în mod previzibil, "O viziune a sentimentelor", care ar fi notată cu cel puțin 5 stele.
"Și eu, cu pânzele sufletului
umflate de dor
te caut pretutindeni, și lucrurile vin
tot mai aproape,
și pieptul mi-l strâng și mă dor"
"Apărea în stele dințate
chipul tău de atunci, numai contur."
"și m-aș fi agățat de cer,
dar mi-era teamă că-l rup."
"Și, întruna,
din mine spre tine răsar și apun."
"Trece o planetă și-ntreb cine e,
ce e.
Și-apoi mă mir că întreb.
Ar trebui eu însumi să fiu întrebare,
ca să m-audă altcineva decât mine."
"Doar chipul tău prelung, iubito,
lasă-l așa cum este, răzimat
între două bătăi ale inimii mele,
ca între Tigru
și Eufrat."
"iar eu te iubeam
atât de mult, încât te uitam,
crezând că faci parte din mine."
"inimile noastre de hoinari,
căutătorii pietrei filozofale."
"Și numai sentimentul acesta îmi da fericire,
numai gândul că sunt și că ești.
Sprijineam pe țârâitul greerilor coviltire,
sub care beam azurul decantat în cești."
"Nu pot să știu nimic.
Eu te priveam ore-n șir,
până când privirile mele
dădeau frunze albastre,
până când vântul mi le smulgea,
ori cădeau ele singure, îngălbenite, la pământ.
Și-atunci abia, poate că venea toamna…
Dar dacă mă gândesc mai bine,
nici de aceasta nu eram prea sigur."
"Deodată devine gol pe dinăuntru
ca o arteră fără sânge
prin care peisajele curgătoare ale somnului
se văd."
"Recădeam în starea de om
atât de iute, că mă loveam
de propriul meu trup, cu durere,
mirându-mă foarte că-l am."
"Gravitație a inimii mele,
toate-nțelesurile rechemându-le
mereu înapoi. Chiar și pe tine,
rob al magneților, gândule."
"Niciodată n-am să fiu sacru. Mult,
prea mult am imaginația
celorlalte forme concrete."
"Sufletele morților
sunt atmosfera terestră.
Respirăm sufletele lor;
sufletele lor îș înfig câte un deget
adânc în respirația noastră."
"Totul e simplu, atât de simplu încât
devine de neînțeles."
"... trup ciudat, trup asimetric,
mirat de el însuși
în prezența sferelor,"
"A fi sămânță și a te sprijini
de propriul tău pământ."
"Și totuși și totuși
poarta asta, dintre mine și tine,
trebuie zguduită de cineva."
"Ceea ce e mai aproape de mine,
fiind mai aproape de mine,
"tu" se numește."
"Nu-ți fie frică de moarte,
adu-ți aminte de cum erai
înainte de a te naște.
Așa vei fi și după ce vei muri.
Schimbă-ți numele."
"Rupt.
Ruptă gingia alinată numai de cuvinte,
neputând să mușc nici măcar
ceafa vorace - a animalului solar.
Apt doar să sug un lapte acru
din țâța unei amintiri diforme.
Și totuși,
încăpățânat și sacru,
mă-întind peste secundele enorme,
gemând de reci dureri, strigând
creșterea dinților de piatră."
"Noi numai tălpi avem, iar ele
au rădăcini în mit,
noi numai stele-avem pe cer, doar stele,
când ele au adâncul lor de timp oprit."
"Ce este viața? Când începe și încotro se îndreaptă?
În toate părțile deodată, zise
cel fără părți.
Într-o singură parte, zise
partea.
Ce este?
Cum, ce este?
Este, pur și simplu.
Adică E, adică S, adică T, adică E.
Primul E mai vechi decât ultimul E.
Atât."
"Și totuși omul, omul, omul
este cel care nu crede
care nu credea
care nu credeam
să-nvăț a muri vreodată."
"Mănânc libelule pentru că sunt verzi
[...]
pentru că nu vorbesc şi pentru că
nu sunt convins că nu vorbesc."
"Eu nu sunt nici bun nici rău
ci sunt, pur și simplu."
"[...] până când umbra lungă
a lucrurilor
devenea mult mai adevărată decât lucrurile."
"Eram închis în propria mea capsulă.
Inima îmi funcționa bine și adeseori
mi-ar fi plăcut s-adorm înapoia ei
obișnuit cu bubuiturile neregulate
ale timpului interior."
"O, voi mirosuri, minunatelor
pentru că inima mea călătorește
uneori spre copilărie
prin tunelul vostru."
"Bineînțeles că arborii
decad din melancolia
noastră"
"Timp
Se poate stinge pocnind ca un bec
şi-această secundă ştiută.
Poate rămâne ca la înec
deasupră-ne, apa stătută.
Întreceri subțiri, de umbre fugare
seara sub lună, ca sub un tavan
rotund și-azvârlit la-ntâmplare,
din toți ochii deschiși, – simultan.
Horn invers, cu fumul în râpă,
cu ceru-n prăpăstii atras.
Poate de-aceea, mărit ca de luptă
se-arată ce ne-a mai rămas.
Uite-l: nu seamănă cu nici un cuvânt.
Nici nu poate fi spus, nici văzut.
Stă între cer și pământ
și n-are sfârșit și nici început."
"CATRE CITITORUL CĂRȚII ACESTEIA
Înșiruirea de versuri din fața dumneavoastră este un fel de pasăre care zboară invers, — ca să repet o inspirată imagine a lui Borges.
Ea propune, din punctul de vedere al sentimentelor, sentimentul că apocalipsul a fost de mult, de foarte mult, și că amintirea lui poate fi considerată numai ca o sursă a cuvintelor reci, neschimbate în urlet.
N.S."
cuvântul pe care-l citești, acum cetitorule,
să se crape în fața ta și tu căzând
jumătate în înțelesul lui, jumătate
în sunetul lui aidoma mie,
cel căzut în sine însuși,
aidoma mie, cel care vede vederea
nu cu un ochi, cum s-ar cuveni,
ci cu doi, pentru că fața mi s-a tăiat
în două,
și mândru catarg al mirosurilor, nasul
cu două nări vestește că Zeii
pe timpuri veneau călări pe mirosuri."
"Necuvintele" au reprezentat pentru mine mai mult decât o simplă lectură, fiind o experiență a simțurilor fizice și metafizice. Specifice lui Stănescu, aceste combinații inedite, dintre lumea materială, organică, și cea a Formelor, fac trecerea de la poezia românească clasică, cu puternice influențe romantice, la o literatură lirică inovatoare, diferită și diversificată.
Volumul este, în opinia mea, un clasic bun al liricii noastre ; o piatră de temelie pentru cei interesați de poezia autohtonă.
De la poezia erotică, arhicunoscută (spre deosebire de alte poeme mai obscure), până la poezia cu puternice valențe filozofice, introspective, poezia lui Stănescu acoperă o gamă variată de tematici.
Complicată, ambiguă la un pol și muzicală, delicată la altul, poezia reflectă un întreg univers, al cărei centru este chiar ea, poezia.
Unele poezii le-am citit în câteva secunde; altora le-am acordat minute întregi, în căutarea unei esențe. Nu pot delimita clar poezia foarte bună, de cea mai puțin favorabilă, fiind amestecate: câteva poezii geniale, altele previzibile, câteva nostalgice, unele nici prea prea, nici foarte foarte ș.a. Stilul este unitar, urmează un șablon ușor neclar, dar se observă aceeași pensulă în spatele tuturor cuvintelor. Diferența este vizibilă în tematică, limbaj, ordine, compoziție, emoție.
Partea mea preferată este, în mod previzibil, "O viziune a sentimentelor", care ar fi notată cu cel puțin 5 stele.
"Și eu, cu pânzele sufletului
umflate de dor
te caut pretutindeni, și lucrurile vin
tot mai aproape,
și pieptul mi-l strâng și mă dor"
"Apărea în stele dințate
chipul tău de atunci, numai contur."
"și m-aș fi agățat de cer,
dar mi-era teamă că-l rup."
"Și, întruna,
din mine spre tine răsar și apun."
"Trece o planetă și-ntreb cine e,
ce e.
Și-apoi mă mir că întreb.
Ar trebui eu însumi să fiu întrebare,
ca să m-audă altcineva decât mine."
"Doar chipul tău prelung, iubito,
lasă-l așa cum este, răzimat
între două bătăi ale inimii mele,
ca între Tigru
și Eufrat."
"iar eu te iubeam
atât de mult, încât te uitam,
crezând că faci parte din mine."
"inimile noastre de hoinari,
căutătorii pietrei filozofale."
"Și numai sentimentul acesta îmi da fericire,
numai gândul că sunt și că ești.
Sprijineam pe țârâitul greerilor coviltire,
sub care beam azurul decantat în cești."
"Nu pot să știu nimic.
Eu te priveam ore-n șir,
până când privirile mele
dădeau frunze albastre,
până când vântul mi le smulgea,
ori cădeau ele singure, îngălbenite, la pământ.
Și-atunci abia, poate că venea toamna…
Dar dacă mă gândesc mai bine,
nici de aceasta nu eram prea sigur."
"Deodată devine gol pe dinăuntru
ca o arteră fără sânge
prin care peisajele curgătoare ale somnului
se văd."
"Recădeam în starea de om
atât de iute, că mă loveam
de propriul meu trup, cu durere,
mirându-mă foarte că-l am."
"Gravitație a inimii mele,
toate-nțelesurile rechemându-le
mereu înapoi. Chiar și pe tine,
rob al magneților, gândule."
"Niciodată n-am să fiu sacru. Mult,
prea mult am imaginația
celorlalte forme concrete."
"Sufletele morților
sunt atmosfera terestră.
Respirăm sufletele lor;
sufletele lor îș înfig câte un deget
adânc în respirația noastră."
"Totul e simplu, atât de simplu încât
devine de neînțeles."
"... trup ciudat, trup asimetric,
mirat de el însuși
în prezența sferelor,"
"A fi sămânță și a te sprijini
de propriul tău pământ."
"Și totuși și totuși
poarta asta, dintre mine și tine,
trebuie zguduită de cineva."
"Ceea ce e mai aproape de mine,
fiind mai aproape de mine,
"tu" se numește."
"Nu-ți fie frică de moarte,
adu-ți aminte de cum erai
înainte de a te naște.
Așa vei fi și după ce vei muri.
Schimbă-ți numele."
"Rupt.
Ruptă gingia alinată numai de cuvinte,
neputând să mușc nici măcar
ceafa vorace - a animalului solar.
Apt doar să sug un lapte acru
din țâța unei amintiri diforme.
Și totuși,
încăpățânat și sacru,
mă-întind peste secundele enorme,
gemând de reci dureri, strigând
creșterea dinților de piatră."
"Noi numai tălpi avem, iar ele
au rădăcini în mit,
noi numai stele-avem pe cer, doar stele,
când ele au adâncul lor de timp oprit."
"Ce este viața? Când începe și încotro se îndreaptă?
În toate părțile deodată, zise
cel fără părți.
Într-o singură parte, zise
partea.
Ce este?
Cum, ce este?
Este, pur și simplu.
Adică E, adică S, adică T, adică E.
Primul E mai vechi decât ultimul E.
Atât."
"Și totuși omul, omul, omul
este cel care nu crede
care nu credea
care nu credeam
să-nvăț a muri vreodată."
"Mănânc libelule pentru că sunt verzi
[...]
pentru că nu vorbesc şi pentru că
nu sunt convins că nu vorbesc."
"Eu nu sunt nici bun nici rău
ci sunt, pur și simplu."
"[...] până când umbra lungă
a lucrurilor
devenea mult mai adevărată decât lucrurile."
"Eram închis în propria mea capsulă.
Inima îmi funcționa bine și adeseori
mi-ar fi plăcut s-adorm înapoia ei
obișnuit cu bubuiturile neregulate
ale timpului interior."
"O, voi mirosuri, minunatelor
pentru că inima mea călătorește
uneori spre copilărie
prin tunelul vostru."
"Bineînțeles că arborii
decad din melancolia
noastră"
"Timp
Se poate stinge pocnind ca un bec
şi-această secundă ştiută.
Poate rămâne ca la înec
deasupră-ne, apa stătută.
Întreceri subțiri, de umbre fugare
seara sub lună, ca sub un tavan
rotund și-azvârlit la-ntâmplare,
din toți ochii deschiși, – simultan.
Horn invers, cu fumul în râpă,
cu ceru-n prăpăstii atras.
Poate de-aceea, mărit ca de luptă
se-arată ce ne-a mai rămas.
Uite-l: nu seamănă cu nici un cuvânt.
Nici nu poate fi spus, nici văzut.
Stă între cer și pământ
și n-are sfârșit și nici început."
"CATRE CITITORUL CĂRȚII ACESTEIA
Înșiruirea de versuri din fața dumneavoastră este un fel de pasăre care zboară invers, — ca să repet o inspirată imagine a lui Borges.
Ea propune, din punctul de vedere al sentimentelor, sentimentul că apocalipsul a fost de mult, de foarte mult, și că amintirea lui poate fi considerată numai ca o sursă a cuvintelor reci, neschimbate în urlet.
N.S."
February 1, 2023
"Spune-mi, dacă te-as prinde-ntr-o zi
şi ti-as săruta talpa piciorului,
nu-i aşa că ai şchiopăta puţin, după aceea
de teamă să nu-mi striveşti sărutul?..."
,,E iarnă, şi eu stau întins, pe sub cetini,
şi miezul de lavă îl iau şi il pun
sub creştet, şi tot nu adorm.
Si, intruna,
din mine spre tine răsar şi apun."
şi ti-as săruta talpa piciorului,
nu-i aşa că ai şchiopăta puţin, după aceea
de teamă să nu-mi striveşti sărutul?..."
,,E iarnă, şi eu stau întins, pe sub cetini,
şi miezul de lavă îl iau şi il pun
sub creştet, şi tot nu adorm.
Si, intruna,
din mine spre tine răsar şi apun."
August 25, 2020
In afara de necuvintele și in dulcele stil clasic, nu mi-aș bate capul. Doar aici se poate observa stilul matur al poetului. O lectură obligatorie pentru oricine e pasionat de poezie.
April 28, 2023
"Desigur, ea e o brățară purtată la mână de
un zeu
ea e mai liniștită spre seara
desi e neliniștită mereu.
Ea lucește toată în lună
când zeul iși ridica bratul zimbind,
o lebădă brună
cu plisc de argint
Zeul e invizibil. Nu se vede
decât ea la glezna mâinii lui,
bătând în cerul negru și verde
vederea mea ca un cui."
un zeu
ea e mai liniștită spre seara
desi e neliniștită mereu.
Ea lucește toată în lună
când zeul iși ridica bratul zimbind,
o lebădă brună
cu plisc de argint
Zeul e invizibil. Nu se vede
decât ea la glezna mâinii lui,
bătând în cerul negru și verde
vederea mea ca un cui."
October 27, 2019
cuprinde:
- O viziune a sentimentelor
- 11 Elegii
- Necuvintele
- In dulcele stil clasic.
Recunosc, sunt putin nostalgic dupa colectiile aparute la ziar, mai ales acesta de la Jurnalul. Si am si o usoara nostalgie cand vine vorba de literatura romana, pentru ca daca citesc 2 autori romani pe an este mult. De altfel, anul asta a fost ceva special si pentru ca am inceput sa citesc poezie.
Referitor la Necuvintele, cel mai mult mi-au placut poeziile din O viziune a sentimentelor si din Necuvintele. Cel mai putin mi-au placut cele 11 Elegii.
Cele doua volume mentionate mai sus mi-au placut mai mult pentru ca Nichita nu era chiar Nichita pe vremea cand le-a scris. Mai simti influente moderniste, poate si cele de la Arghezi, prozodie moderna combinata cu cea neomodernista, dar si cu trimiteri la cea clasica. In dulcele stil clasic este Nichita pur, ala de il stim din manuale.
- O viziune a sentimentelor
- 11 Elegii
- Necuvintele
- In dulcele stil clasic.
Recunosc, sunt putin nostalgic dupa colectiile aparute la ziar, mai ales acesta de la Jurnalul. Si am si o usoara nostalgie cand vine vorba de literatura romana, pentru ca daca citesc 2 autori romani pe an este mult. De altfel, anul asta a fost ceva special si pentru ca am inceput sa citesc poezie.
Referitor la Necuvintele, cel mai mult mi-au placut poeziile din O viziune a sentimentelor si din Necuvintele. Cel mai putin mi-au placut cele 11 Elegii.
Cele doua volume mentionate mai sus mi-au placut mai mult pentru ca Nichita nu era chiar Nichita pe vremea cand le-a scris. Mai simti influente moderniste, poate si cele de la Arghezi, prozodie moderna combinata cu cea neomodernista, dar si cu trimiteri la cea clasica. In dulcele stil clasic este Nichita pur, ala de il stim din manuale.
July 7, 2023
"Sinele" încearcă din "sine" să iasă,/ ochiul din ochi, și mereu/ însuși pe însuși se lasă/ ca o neagră ninsoare, de greu./ Dintr-un ou într-unul mai mare/ la nesfârșit te naști, nezburată/ aripă. Numai din somn/ se poate trezi fiecare, –/ din coaja vieții nici unul,/ niciodată.
December 10, 2021
"De ce te-oi fi iubind, ochi melancolic,
soare căprui răsărindu-mi peste umăr,
trăgând după el un cer de miresme
cu nouri subţiri, fără umbră?
De ce te-oi fi iubind, oră de neuitat,
care-n loc de sunete
goneşte-n jurul inimii mele
o herghelie de mânji cu coame rebele?
De ce te-oi fi iubind atâta, iubire,
vârtej de-anotimpuri colorând un cer
(totdeauna altul, totdeauna aproape)
ca o frunză căzând. Ca o răsuflare-aburită de ger."
(,,Cântec fără răspuns")
"Ci vino când nu merge nimeni,
când nu avem picioare, vino
dar mai ales când voi fi orb,
lumino."
("Ma învelesc de frig")
soare căprui răsărindu-mi peste umăr,
trăgând după el un cer de miresme
cu nouri subţiri, fără umbră?
De ce te-oi fi iubind, oră de neuitat,
care-n loc de sunete
goneşte-n jurul inimii mele
o herghelie de mânji cu coame rebele?
De ce te-oi fi iubind atâta, iubire,
vârtej de-anotimpuri colorând un cer
(totdeauna altul, totdeauna aproape)
ca o frunză căzând. Ca o răsuflare-aburită de ger."
(,,Cântec fără răspuns")
"Ci vino când nu merge nimeni,
când nu avem picioare, vino
dar mai ales când voi fi orb,
lumino."
("Ma învelesc de frig")
October 10, 2022
Nu, nu știu sa spun de ce m-am ferit de poezie atât de mult timp. Nu am un motiv concret, poate e de vina perioada liceului unde eram nevoită sa citesc poezii si sa le memorez, sa citesc comentarii ale altor oameni despre poezii pe care nu le înțelegeam, sa citesc alte păreri despre părerile pompoase ale acestora, pe care iar - nu le înțelegeam.
Dar sa revenim la aceasta carte de poezii a lui Nichita: ce deliciu! Și ce bine îmi pare ca i-am dat o șansă! E minunată, și nu, nu am înțeles fiecare poezie in parte, dar, cu mintea de acum, mai inteligenta zic eu decât cea adolescentina, nici măcar nu m-am stresat sa înțeleg in totalitate ce spune autorul, nu.
Poezia asta este atât de “plastica”, de vizuală, de palpabilă ca trebuie sa o simți, sa o mirosi, sa o pipăi, sa o guști. Știu, pare o tâmpenie, dar da-i o șansă dacă nu ai citit acest volum de poezii și apoi o sa înțelegi ce am vrut sa spun.
Recomand. Cu totul o alta experiența fata de proză.
“Din punctul de vedere al aerului,
soarele-i un aer plin de păsări,
aripă în aripă zbătând.
Oamenii sunt păsări nemaiîntâlnite,
cu aripile crescute înăuntru,
care bat, plutind, planând,
într-un aer mai curat - care e gândul!”
“Imi place să râd, deși
râd rar, având mereu câte o treabă,
ori călătorind cu o pluta, la nesfârșit,
pe oceanul oval al fanteziei.”
“Trec fantome-ale verii in declin,
Corăbiile sufletului meu marin.”
“Și numai sentimentul acesta îmi da fericire,
numai gândul că sunt și că ești.
Sprijineam pe țârâitul greierilor coviltire,
sub care beam azurul decantat în cești.
Și când sfârșeam cuvintele, inventam altele.
Și când se-nsera cerul, inventam ceruri albastre,
și când orele se-nverzeau ca smaraldele,
ne bronzam la lumina dragostei noastre.”
“Spune-mi, dacă te-aș prinde-ntr-o zi
și ți-aș săruta talpa piciorului,
nu-i așa că ai șchiopăta puțin, după aceea,
de teamă să nu-mi strivești sărutul ?...”
“Nu-ți fie frică de moarte,
adu-ți aminte de cum erai
înainte de a te naște.
Așa vei fi și după ce vei muri.”
“Dovadă că nu pot vedea fără martori
e copilăria, adolescența mea,
dublând neființa acestei secunde
cu neființa ei de câteva.”
“Și zdrang și zdrong pe străzi pustii
să ducem inima in noi
ca pe un papagal, în colivii
cu gratii de noroi“
„Se lasă toamna. Vine
un fel de galben și de rugină.
CAD orele din pom . Ciorchine
secundele in strugure leșină.“
Dar sa revenim la aceasta carte de poezii a lui Nichita: ce deliciu! Și ce bine îmi pare ca i-am dat o șansă! E minunată, și nu, nu am înțeles fiecare poezie in parte, dar, cu mintea de acum, mai inteligenta zic eu decât cea adolescentina, nici măcar nu m-am stresat sa înțeleg in totalitate ce spune autorul, nu.
Poezia asta este atât de “plastica”, de vizuală, de palpabilă ca trebuie sa o simți, sa o mirosi, sa o pipăi, sa o guști. Știu, pare o tâmpenie, dar da-i o șansă dacă nu ai citit acest volum de poezii și apoi o sa înțelegi ce am vrut sa spun.
Recomand. Cu totul o alta experiența fata de proză.
“Din punctul de vedere al aerului,
soarele-i un aer plin de păsări,
aripă în aripă zbătând.
Oamenii sunt păsări nemaiîntâlnite,
cu aripile crescute înăuntru,
care bat, plutind, planând,
într-un aer mai curat - care e gândul!”
“Imi place să râd, deși
râd rar, având mereu câte o treabă,
ori călătorind cu o pluta, la nesfârșit,
pe oceanul oval al fanteziei.”
“Trec fantome-ale verii in declin,
Corăbiile sufletului meu marin.”
“Și numai sentimentul acesta îmi da fericire,
numai gândul că sunt și că ești.
Sprijineam pe țârâitul greierilor coviltire,
sub care beam azurul decantat în cești.
Și când sfârșeam cuvintele, inventam altele.
Și când se-nsera cerul, inventam ceruri albastre,
și când orele se-nverzeau ca smaraldele,
ne bronzam la lumina dragostei noastre.”
“Spune-mi, dacă te-aș prinde-ntr-o zi
și ți-aș săruta talpa piciorului,
nu-i așa că ai șchiopăta puțin, după aceea,
de teamă să nu-mi strivești sărutul ?...”
“Nu-ți fie frică de moarte,
adu-ți aminte de cum erai
înainte de a te naște.
Așa vei fi și după ce vei muri.”
“Dovadă că nu pot vedea fără martori
e copilăria, adolescența mea,
dublând neființa acestei secunde
cu neființa ei de câteva.”
“Și zdrang și zdrong pe străzi pustii
să ducem inima in noi
ca pe un papagal, în colivii
cu gratii de noroi“
„Se lasă toamna. Vine
un fel de galben și de rugină.
CAD orele din pom . Ciorchine
secundele in strugure leșină.“
February 2, 2023
Despre Nichita se va scrie mult și mereu i se va aduce laudele cuvenite. Acesta este doar un alt review care să susțină geniul poetic al său.
September 24, 2023
Și, întruna,
din mine spre tine răsar și apun.
Din unul și cu unul și cu unul,
rămâne pân' la urmă unul,
Ar trebui eu însumi să fiu întrebare,
ca să m-audă altcineva decât mine.
emoția cea schimbătoare de contururi,
mereu crescândă, descrescândă pururi.
Sufletul se rotea toată ziua, toată noaptea.
O amintire. O speranță. O amintire, și iar o speranță.
Oamenii, pomii, pietrele, iarba,
cu moartea stăteau în balanță.
Sufletul știa, cunoștea, simțea toate astea.
Și se rotea, se rotea amețitor,
invidiind uneori pomii, alteori pietrele, alteori iatba,
pentru liniștea desăvârșită a lor.
Totul se schimbă în mine
Totul este inversul totului.
Totul era să știi să-noți
și-apoi să patinezi pe gheață
și iar să-noți, să patinezi,
o clipă-o zi, o lună-un an, o viață.
Atât de greu îi este greului
încât nimeni nu mai poate sta în sine.
ah, e nebun căci el suferă
de-ntreg universul.
Orice sine, oricât ar fi de solid
devine
în marele sine
lichid.
Mi-a fost o rară frică,
mi-a fost un coșmar.
Să ieși afară, să nu mai fii, să nu și nu,
ca și cum nici n-ai fost.
Mă învelesc de frig într-o speranță
Viii și morții viilor
unii într-alții și unii peste alții...
alerg
în neștire.
Foarte greu mă primesc
să fiu cum sunt.
Plouă Doamne și transformi în noroi
sufletul meu de câmp arabil
Din când în când nu mai vor să fie ceea ce sunt
lucrurile și ființele ce au fost,
ci ele vor să fie numai și numai
erând.
Este neliniștea care vestește
fiecăruia în singurătate că este.
Ei i se face rău de singurătate
din mine spre tine răsar și apun.
Din unul și cu unul și cu unul,
rămâne pân' la urmă unul,
Ar trebui eu însumi să fiu întrebare,
ca să m-audă altcineva decât mine.
emoția cea schimbătoare de contururi,
mereu crescândă, descrescândă pururi.
Sufletul se rotea toată ziua, toată noaptea.
O amintire. O speranță. O amintire, și iar o speranță.
Oamenii, pomii, pietrele, iarba,
cu moartea stăteau în balanță.
Sufletul știa, cunoștea, simțea toate astea.
Și se rotea, se rotea amețitor,
invidiind uneori pomii, alteori pietrele, alteori iatba,
pentru liniștea desăvârșită a lor.
Totul se schimbă în mine
Totul este inversul totului.
Totul era să știi să-noți
și-apoi să patinezi pe gheață
și iar să-noți, să patinezi,
o clipă-o zi, o lună-un an, o viață.
Atât de greu îi este greului
încât nimeni nu mai poate sta în sine.
ah, e nebun căci el suferă
de-ntreg universul.
Orice sine, oricât ar fi de solid
devine
în marele sine
lichid.
Mi-a fost o rară frică,
mi-a fost un coșmar.
Să ieși afară, să nu mai fii, să nu și nu,
ca și cum nici n-ai fost.
Mă învelesc de frig într-o speranță
Viii și morții viilor
unii într-alții și unii peste alții...
alerg
în neștire.
Foarte greu mă primesc
să fiu cum sunt.
Plouă Doamne și transformi în noroi
sufletul meu de câmp arabil
Din când în când nu mai vor să fie ceea ce sunt
lucrurile și ființele ce au fost,
ci ele vor să fie numai și numai
erând.
Este neliniștea care vestește
fiecăruia în singurătate că este.
Ei i se face rău de singurătate
December 21, 2021
Necuvintele
El a intins spre mine o frunza ca o mana cu degete.
Eu am intins spre el o mana ca o frunza cu dinti.
El a intins spre mine o ramura ca un brat.
Eu am intins spre el bratul ca o ramura.
El si-a inclinat spre mine trunchiul
ca un mar.
Eu am inclinat spre el umarul
ca un trunchi noduros.
Auzeam cum se-nteteste seva lui batand
ca sangele.
Auzea cum se incetineste sangele meu suind ca seva.
Eu am trecut prin el.
El a trecut prin mine.
Eu am rãmas un pom singur.
El un om singur.
El a intins spre mine o frunza ca o mana cu degete.
Eu am intins spre el o mana ca o frunza cu dinti.
El a intins spre mine o ramura ca un brat.
Eu am intins spre el bratul ca o ramura.
El si-a inclinat spre mine trunchiul
ca un mar.
Eu am inclinat spre el umarul
ca un trunchi noduros.
Auzeam cum se-nteteste seva lui batand
ca sangele.
Auzea cum se incetineste sangele meu suind ca seva.
Eu am trecut prin el.
El a trecut prin mine.
Eu am rãmas un pom singur.
El un om singur.
August 22, 2019
Mă aşteptam la ceva mai mult, dar oricum este o carte foarte buna. ⭐⭐⭐⭐
May 3, 2020
Genialitatea lui Nichita este concentrată, după părerea mea, cel mai bine în acest volum.
April 2, 2012
” și mă rog de tine, naște-mă ”
July 20, 2022
Mi-a fost confirmat ce știam dintotdeauna. Eu și poezia nu prea suntem pe același film, cu mici excepții.
https://silviureut.ro/2015/12/19/necu...
https://silviureut.ro/2015/12/19/necu...
May 22, 2020
pur si simplu n-am stiut sa-l apreciez suficient pe Nichita la varsta aceea.
acum lucrurile stau altfel.
acum lucrurile stau altfel.
Read
May 7, 2013dfs
This entire review has been hidden because of spoilers.
Displaying 1 - 20 of 20 reviews