What do you think?
Rate this book
Noapte bună, copii!
După ani de emigraţie americană, Marius vine în România într-o vizită de afaceri. Dar nu doar atît. Ca dovadă, şi-a adus cu el un Chevrolet Corvette roşu, unul din visele materializate ale adolescenţei lui. Ceea ce nu ştie încă este că în fosta lui ţară nu-l aşteaptă doar amintirile luminoase şi plăcerea de a-şi etala prosperitatea şi succesul american, ci şi umbrele trecutului.
Noapte bună, copii! este un periplu în timp şi spaţiu prin partea întunecată a Los Angeles-ului, prin jocurile nu întotdeauna simple şi vesele ale copilăriei din satul bănăţean al bunicilor, printr-un alt sat, din Moldova, unde se cer încheiate socoteli vechi, prin lumea literară a Iaşiului, în care încearcă să supravieţuiască unul dintre tovarăşii de demult ai lui Marius, ultimul rămas în ţară. Iar în vîrtejul de întîmplări cînd tragice, cînd comice, apar cîteodată lucruri neînţelese şi înfricoşătoare.
La începutul acestei istorii erau patru – patru copii care visaseră să ajungă Dincolo. Ca noi toţi, o întreagă generaţie care am tînjit şi mai tînjim încă după Tărîmul Făgăduinţei.
Noapte bună, copii! este un periplu în timp şi spaţiu prin partea întunecată a Los Angeles-ului, prin jocurile nu întotdeauna simple şi vesele ale copilăriei din satul bănăţean al bunicilor, printr-un alt sat, din Moldova, unde se cer încheiate socoteli vechi, prin lumea literară a Iaşiului, în care încearcă să supravieţuiască unul dintre tovarăşii de demult ai lui Marius, ultimul rămas în ţară. Iar în vîrtejul de întîmplări cînd tragice, cînd comice, apar cîteodată lucruri neînţelese şi înfricoşătoare.
La începutul acestei istorii erau patru – patru copii care visaseră să ajungă Dincolo. Ca noi toţi, o întreagă generaţie care am tînjit şi mai tînjim încă după Tărîmul Făgăduinţei.
496 pages, Paperback
First published January 1, 2010
About the author
Radu Pavel Gheo
56 books78 followersRadu Pavel Gheo (RADU Pavel Gheorghiţă, born in 3rd of October 1969 in Oraviţa, Romania) is a Romanian writer and translator from English. In 2017 his most recent novel, Disco Titanic, was awarded "Observator Cultural" Prize for Fiction.
His previous novel, Noapte bună, copii! (Good Night, Children!), was granted the National Fiction Award “Ziarul de Iasi”, Romanian Writers’ Association (Timisoara) Award, 2010 Best Romanian Novel in 2010 – title granted by the cultural magazine "Tiuk!", and „Eminescu-1868-Oravita” Award. The book appeared in Italian translation in 2016.
The Romanian author belongs to the post-revolutionary generation of writers. In 2001, as a result of his winning at the American Visa Lottery, he left for the U.S.A., where he lived for a year together with his wife. He worked at a fast food, a food store, and a Barnes & Noble bookstore, and he described his American experience in a book published in the aftermath of his return. The book, entitled Adio, adio, patria mea cu î din i, cu â din a (approx. Farewell, My Homeland, Farewell...) became a bestseller, it sold out and was soon reprinted. The same thing happened to most of his following books.
Radu Pavel Gheo has published so far eleven personal volumes of fiction and essays. He also wrote a play entitled Hold-УП Akbar sau Toţi în America (Hold-УП Akbar or Everybody in America). The play was put on stage by the National Theatre from Timişoara starting with July 2007.
His novel Noapte bună, copii! was published in Italian (Buona notte, bambini!, La Zisa, Palermo, 2016) and Spanish (Dulces sueños, queridos niños, Tres Hermanas, Madrid, 2020).
Another novel, DIsco Titanic (2016), appeared in Serbian translation in 2021 (Disko Titanik, Partizanska knjiga, Kikinda).
Radu Pavel Gheo is included in an Irish anthology of fiction (Sharp Sticks, Driven Nails, The Stinging Fly Publishing House, Dublin, 2010), and in a Croatian anthology of short stories (Nabokov u Brašovu. Antologija rumunjske postrevolucionarne kratke priče, Meandar Publishing House, Zagreb, 2010). The book coordinated by Radu Pavel Gheo and Dan Lungu, Tovarăşe de drum. Experienţa feminină în comunism (Fellow Travellers. The Feminine Experience in Communism), appeared in Italian translation in 2011 at Sandro Teti Editore from Rome.
Radu Pavel Gheo is a member of the Writers Union of Romania since 2003 and of PEN Club Romania since 2005. He is also a founding member of the cultural association Club 8 from Iaşi.
His previous novel, Noapte bună, copii! (Good Night, Children!), was granted the National Fiction Award “Ziarul de Iasi”, Romanian Writers’ Association (Timisoara) Award, 2010 Best Romanian Novel in 2010 – title granted by the cultural magazine "Tiuk!", and „Eminescu-1868-Oravita” Award. The book appeared in Italian translation in 2016.
The Romanian author belongs to the post-revolutionary generation of writers. In 2001, as a result of his winning at the American Visa Lottery, he left for the U.S.A., where he lived for a year together with his wife. He worked at a fast food, a food store, and a Barnes & Noble bookstore, and he described his American experience in a book published in the aftermath of his return. The book, entitled Adio, adio, patria mea cu î din i, cu â din a (approx. Farewell, My Homeland, Farewell...) became a bestseller, it sold out and was soon reprinted. The same thing happened to most of his following books.
Radu Pavel Gheo has published so far eleven personal volumes of fiction and essays. He also wrote a play entitled Hold-УП Akbar sau Toţi în America (Hold-УП Akbar or Everybody in America). The play was put on stage by the National Theatre from Timişoara starting with July 2007.
His novel Noapte bună, copii! was published in Italian (Buona notte, bambini!, La Zisa, Palermo, 2016) and Spanish (Dulces sueños, queridos niños, Tres Hermanas, Madrid, 2020).
Another novel, DIsco Titanic (2016), appeared in Serbian translation in 2021 (Disko Titanik, Partizanska knjiga, Kikinda).
Radu Pavel Gheo is included in an Irish anthology of fiction (Sharp Sticks, Driven Nails, The Stinging Fly Publishing House, Dublin, 2010), and in a Croatian anthology of short stories (Nabokov u Brašovu. Antologija rumunjske postrevolucionarne kratke priče, Meandar Publishing House, Zagreb, 2010). The book coordinated by Radu Pavel Gheo and Dan Lungu, Tovarăşe de drum. Experienţa feminină în comunism (Fellow Travellers. The Feminine Experience in Communism), appeared in Italian translation in 2011 at Sandro Teti Editore from Rome.
Radu Pavel Gheo is a member of the Writers Union of Romania since 2003 and of PEN Club Romania since 2005. He is also a founding member of the cultural association Club 8 from Iaşi.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 33 reviews
January 30, 2023
Nu-mi pot imagina cititorul căruia să nu-i placă romanul ăsta.
Lui Radu Pavel Gheo îi iese totul: dialogurile, descrierile, personajele, România comunistă și România de tranziție, cam apocaliptică, umorul, nostalgia, tragedia, dragostea cea mai frumoasă, prietenia, dracul, Dumnezeu și Sfântul Petru.
Și acum ce sa mai fac decât să citesc Disco Titanic și Adio, adio...și tot ce mai găsesc de RPG.
Lui Radu Pavel Gheo îi iese totul: dialogurile, descrierile, personajele, România comunistă și România de tranziție, cam apocaliptică, umorul, nostalgia, tragedia, dragostea cea mai frumoasă, prietenia, dracul, Dumnezeu și Sfântul Petru.
Și acum ce sa mai fac decât să citesc Disco Titanic și Adio, adio...și tot ce mai găsesc de RPG.
February 25, 2019
Dragă Radu Pavel Gheo,
Pînă nu demult, acum cîteva săptămîni, adică, nu citisem de tine decît Patria mea (cu î din i!) și cîteva postări pe Gheoland, pe vremuri. Nu știu de ce alții n-au fost prea încîntați de Patrie—am auzit chiar voci care ziceau că n-ai înțeles tu cum stă treaba cu America—dar mie mi-a plăcut să citesc despre experiența voastră, am și acum, după mulți ani, imaginea Alinei surprinsă (sau disperată?) că nu găsește trotuarele.
Dar să-ți zic despre „Noapte bună, copii!”, că de fapt de-asta-ți scriu. Să spun despre roman că mi-a plăcut e o subestimare. Mi-a plăcut atît de mult că l-am terminat în doar cîteva zile, cu sentimente împărțite—aș fi vrut și n-aș fi vrut să se termine.
Nu doar că e romanul unei generații, dar e al unei generații cu care mă pot identifica, chiar dacă nu complet, căci copiii tăi sînt o idee mai în vîrstă decît mine, dar înțeleg tot, referințele, vocabularul, fascinația pentru Dincolo.
Știu că le-ai zis cititorilor tăi nu o dată să nu caute detalii autobiografice în roman, dar, iartă-mă, cititorul din mine insistă să facă paralela Ticvani-Teicova, Paul-Pavel, pasiunea pentru SF, TM-Iași, scriitori, profi de engleză & co. Sigur c-aș putea să mă întreb și despre restul personajelor, dar ar fi prea mult, rămînem aici.
Hai să-ți zic ceva. Am o fascinație deosebită pentru romanele cu grupuri de prieteni copii / adolescenți / tineri. Iar citind cartea ta m-am gîndit mereu la prietenii din Interesanții lui Meg Wolitzer și la cei din Istoria Secretă a Donnei Tartt, ba chiar și un pic la Sticletele, pentru că făcusem în capul meu un fel de paralelă între Boris al ei și Leo al tău, episodul L.A. din Noapte bună și episodul Las Vegas din Sticlete etc. Așa că imaginează-ți, dragă Gheo, ce surpriză a fost să descopăr ulterior, în interviul pe care ți l-a luat Ema, că ești un fel de fan al Donei Tartt!
Apropo de asta, mi s-a părut un pariu uriaș faptul c-ai ales să te distanțezi un pic (mai mult) de locurile comune ale literaturii noastre contemporane, ți-ai dus personajele în America nu ca să pună parchet și să îngrijească bătrîni, ci să ajungă în zona aia pe care o știm din filme, cu sex & drugs & rock & roll. Partea asta avea un potențial uriaș de eșec, dar ai dozat așa de bine povestea, că totul pare foarte veridic. Cum foarte bine integrate în poveste mi se par de fapt și scurtele episoade de realism magic. M-am întrebat, desigur, ca toată lumea, cine-or fi și ce-or vrea cei doi bătrîni, ba dă-ți seama că m-am dus la etimologia numelui Dunkelman, și-am aflat că vine de la „dark”, și-acum mă-ntreb dacă așa ai vrut tu sau așa s-a nimerit. Iar cît despre limba lui română perfectă, ce mișto că ți-ai lăsat cititorii în suspans! Că la o adică, dacă Behemoth vorbește rusa la perfecție (hint, hint) de ce n-ar vorbi și Dunkelman româna, nu?
Iar muzica, dragă Gheo, muzica! ❤️ Într-o zi o să fac un playlist pe Spotify cu piesele din cartea ta, în frunte cu Little Red Corvette, că bine zicea Paulică, „de-acuma nici una din piesele lui nu mai e ca aia”!
Salutări Alinei și copilașilor, ne citim în curînd!
L.
Pînă nu demult, acum cîteva săptămîni, adică, nu citisem de tine decît Patria mea (cu î din i!) și cîteva postări pe Gheoland, pe vremuri. Nu știu de ce alții n-au fost prea încîntați de Patrie—am auzit chiar voci care ziceau că n-ai înțeles tu cum stă treaba cu America—dar mie mi-a plăcut să citesc despre experiența voastră, am și acum, după mulți ani, imaginea Alinei surprinsă (sau disperată?) că nu găsește trotuarele.
Dar să-ți zic despre „Noapte bună, copii!”, că de fapt de-asta-ți scriu. Să spun despre roman că mi-a plăcut e o subestimare. Mi-a plăcut atît de mult că l-am terminat în doar cîteva zile, cu sentimente împărțite—aș fi vrut și n-aș fi vrut să se termine.
Nu doar că e romanul unei generații, dar e al unei generații cu care mă pot identifica, chiar dacă nu complet, căci copiii tăi sînt o idee mai în vîrstă decît mine, dar înțeleg tot, referințele, vocabularul, fascinația pentru Dincolo.
Știu că le-ai zis cititorilor tăi nu o dată să nu caute detalii autobiografice în roman, dar, iartă-mă, cititorul din mine insistă să facă paralela Ticvani-Teicova, Paul-Pavel, pasiunea pentru SF, TM-Iași, scriitori, profi de engleză & co. Sigur c-aș putea să mă întreb și despre restul personajelor, dar ar fi prea mult, rămînem aici.
Hai să-ți zic ceva. Am o fascinație deosebită pentru romanele cu grupuri de prieteni copii / adolescenți / tineri. Iar citind cartea ta m-am gîndit mereu la prietenii din Interesanții lui Meg Wolitzer și la cei din Istoria Secretă a Donnei Tartt, ba chiar și un pic la Sticletele, pentru că făcusem în capul meu un fel de paralelă între Boris al ei și Leo al tău, episodul L.A. din Noapte bună și episodul Las Vegas din Sticlete etc. Așa că imaginează-ți, dragă Gheo, ce surpriză a fost să descopăr ulterior, în interviul pe care ți l-a luat Ema, că ești un fel de fan al Donei Tartt!
Apropo de asta, mi s-a părut un pariu uriaș faptul c-ai ales să te distanțezi un pic (mai mult) de locurile comune ale literaturii noastre contemporane, ți-ai dus personajele în America nu ca să pună parchet și să îngrijească bătrîni, ci să ajungă în zona aia pe care o știm din filme, cu sex & drugs & rock & roll. Partea asta avea un potențial uriaș de eșec, dar ai dozat așa de bine povestea, că totul pare foarte veridic. Cum foarte bine integrate în poveste mi se par de fapt și scurtele episoade de realism magic. M-am întrebat, desigur, ca toată lumea, cine-or fi și ce-or vrea cei doi bătrîni, ba dă-ți seama că m-am dus la etimologia numelui Dunkelman, și-am aflat că vine de la „dark”, și-acum mă-ntreb dacă așa ai vrut tu sau așa s-a nimerit. Iar cît despre limba lui română perfectă, ce mișto că ți-ai lăsat cititorii în suspans! Că la o adică, dacă Behemoth vorbește rusa la perfecție (hint, hint) de ce n-ar vorbi și Dunkelman româna, nu?
Iar muzica, dragă Gheo, muzica! ❤️ Într-o zi o să fac un playlist pe Spotify cu piesele din cartea ta, în frunte cu Little Red Corvette, că bine zicea Paulică, „de-acuma nici una din piesele lui nu mai e ca aia”!
Salutări Alinei și copilașilor, ne citim în curînd!
L.
February 8, 2019
Oscilez intre 4 si 5, dar cumva in cazul asta nu ma prea intereseaza nota pe care o acord cartii, cert e ca mi-a placut. Mult. Si m-a surprins. O data pentru ca din cauza titlului, nu m-as fi atins de carte, dar noroc ca a fost aleasa in grupul de lectura, asa ca m-am decis sa ii acord timp macar pentru 10%. M-am trezit pe la vreo 15% curioasa si prinsa de subiect.
Cel mai mult si cel mai mult mi-au placut episoadele petrecute in Teicova. TOT, absolut tot din copilaria si adolescenta celor 3 (4?) prieteni e fidel reprodus dupa copialaria mea si satul copilariei mele. Acel birt parasit, ascultarea topului muzical (in cazul meu pe MTV), petrecerile de la caminul cultural, povestirea actiunii filmului intocmai cum o faceam si noi, limbajul si replicile banatene, apucaturile copiilor, cum spuneam TOTUL mi-a adus aminte de cum a fost pentru mine.
Apoi, ca emigranta, am simtit intru totul ce-a simtit Marius la intoarcerea in Romania, desi, e drept ca nu-s plecata nici de asa mult timp si nici vremurile de acuma nu mai sunt ca in anii 2000. Insa am trait nesimtirea Politiei, cersetoria vamesilor, remarcile si prejudecatile in ceea ce-i priveste pe romanii intorsi din strainatate.
Pentru mine a fost cea mai romaneasca carte pe care am citit-o vreodata (e drept ca n-am citit multa literatura romana), iar daca s-ar traduce in engleza, le-as face-o cadou tuturor prietenilor mei non-romani. E atata Romanie neaosa si neinventata in cartea asta, atat de autentic totul, chiar si limbajul licentios (care ma agaseaza in general, dar aici, culmea! nu m-a deranjat deloc) e cumva din peisaj.
Despre personaje... am putea scrie mult si bine. In ultima vreme am asa o senzatie de neputinta si de acceptare a situatiei, pana acum ma revoltam cumva, dar ori se intampla rar, ori chiar am inceput sa citesc cu alti ochi. Am acceptat soarta Cristinei, nu o judec, nu o condamn, insa ce nu pot concepe si nu pot asimila e ce-o fi fost in sufletul parintilor ei cand fiica lor si-a dus planul la indeplinire. Toate planurile, de fapt, ca erau ale ei sau doar s-a lasat tarata in alte ambitii. Marius... bietul de el, a iubit-o toata viata si ori n-a vrut sa-si recunoasca, ori n-a indraznit sa spere ca e destul de bun pentru ea sau ca ceva vreodata ar putea fi ceva intre ei. Leo nu merita nici macare o fraza, iar Paul e singurul care a reusit in viata. El e cumva neinteresant, insa am savurat discutia cu Dunkelman si lectia de metaliteratura. Ca il pomenii pe Dunkelman, sa-i amintesc si pe Mos Petre si pe amicul lui nenumit, cei trei apartinatori ai lumii magice, atat de neimportanti in aparenta, din punctul de vedere al personajelor, insa atat de oportuni in ochii cititorului. M-am bucurat indelung citind scena de la birt cu Mos Petre si Dunkelman, un sfant si-un demon, sau oare Sf. Petru si Incornoratul? Insa se vede bine cine ce intentii are.
Nu ocoliti Noapte buna, copii. Nu lasati numarul mare de pagini sa va sperie, si nu luati nici titlul in considerare, eu zic ca merita, mai ales daca v-ati trait copilaria/tinererea intre 83 si 91.
Cel mai mult si cel mai mult mi-au placut episoadele petrecute in Teicova. TOT, absolut tot din copilaria si adolescenta celor 3 (4?) prieteni e fidel reprodus dupa copialaria mea si satul copilariei mele. Acel birt parasit, ascultarea topului muzical (in cazul meu pe MTV), petrecerile de la caminul cultural, povestirea actiunii filmului intocmai cum o faceam si noi, limbajul si replicile banatene, apucaturile copiilor, cum spuneam TOTUL mi-a adus aminte de cum a fost pentru mine.
Apoi, ca emigranta, am simtit intru totul ce-a simtit Marius la intoarcerea in Romania, desi, e drept ca nu-s plecata nici de asa mult timp si nici vremurile de acuma nu mai sunt ca in anii 2000. Insa am trait nesimtirea Politiei, cersetoria vamesilor, remarcile si prejudecatile in ceea ce-i priveste pe romanii intorsi din strainatate.
Pentru mine a fost cea mai romaneasca carte pe care am citit-o vreodata (e drept ca n-am citit multa literatura romana), iar daca s-ar traduce in engleza, le-as face-o cadou tuturor prietenilor mei non-romani. E atata Romanie neaosa si neinventata in cartea asta, atat de autentic totul, chiar si limbajul licentios (care ma agaseaza in general, dar aici, culmea! nu m-a deranjat deloc) e cumva din peisaj.
Despre personaje... am putea scrie mult si bine. In ultima vreme am asa o senzatie de neputinta si de acceptare a situatiei, pana acum ma revoltam cumva, dar ori se intampla rar, ori chiar am inceput sa citesc cu alti ochi. Am acceptat soarta Cristinei, nu o judec, nu o condamn, insa ce nu pot concepe si nu pot asimila e ce-o fi fost in sufletul parintilor ei cand fiica lor si-a dus planul la indeplinire. Toate planurile, de fapt, ca erau ale ei sau doar s-a lasat tarata in alte ambitii. Marius... bietul de el, a iubit-o toata viata si ori n-a vrut sa-si recunoasca, ori n-a indraznit sa spere ca e destul de bun pentru ea sau ca ceva vreodata ar putea fi ceva intre ei. Leo nu merita nici macare o fraza, iar Paul e singurul care a reusit in viata. El e cumva neinteresant, insa am savurat discutia cu Dunkelman si lectia de metaliteratura. Ca il pomenii pe Dunkelman, sa-i amintesc si pe Mos Petre si pe amicul lui nenumit, cei trei apartinatori ai lumii magice, atat de neimportanti in aparenta, din punctul de vedere al personajelor, insa atat de oportuni in ochii cititorului. M-am bucurat indelung citind scena de la birt cu Mos Petre si Dunkelman, un sfant si-un demon, sau oare Sf. Petru si Incornoratul? Insa se vede bine cine ce intentii are.
Nu ocoliti Noapte buna, copii. Nu lasati numarul mare de pagini sa va sperie, si nu luati nici titlul in considerare, eu zic ca merita, mai ales daca v-ati trait copilaria/tinererea intre 83 si 91.
April 28, 2021
cred că a devenit romanul meu preferat din ro
December 10, 2021
Una dintre cele mai bune carti citite anul asta! Cu formula “Noapte buna, copii!” se incheiau desenele animate cu Mihaela din anii 80, ani in care idealurile tinerilor se limitau la visele despre emigrare. America era taramul fagaduintei, o tara in care visau sa ajunga milione de locuitori din Europa de Est, un miraj care putea fi atins daca aveai curajul sau nesabuinta de a trece granita cu Iugoslavia si aveai norocul sa nu fii prins de graniceri.
La acest miraj viseaza patru adolescenti banateni. Prima lor incercare a esuat, au fost prinsi. Ce patesc in noaptea aceea Cristina, Leo si Marius le va marca viata si va insemna sfarsitul copilariei, aceasta descriere fiind cel mai dur pasaj al cartii.
Noapte buna, copii! este o carte despre copilaria anilor ‘80, vremuri in care Thriller-ul lui Michael Jackson, Who’s that girl a lui Eurythmics, Moonlight Shadow a lui Mike Oldfield, Little red Corvette a lui Prince erau in topul international si reprezentau o necunoscuta pentru multi romani.
M-a amuzat parerea banatenilor despre modoveni pe care ii considerau galagiosi, bagareti, neseriosi, temeramentali, betivani din cauza iernilor aprige si a inflentei rusesti. M-au amuzat si versurile despre saracia moldovenilor: "A inceput de ieri sa cada/ Cate-un modovean pe stada/Nemancat de-o saptamana/ Cu un casetofon in mana. ”
Noapte buna, copii! e vocea unei generatii care a trait in epoca comunista, a tanjit dupa blugi si filme video, a baut brifcor si a fumat tigari fara filtru.
Noapte buna, copii! e o carte care merita citita atat de cei care au trait acele vremuri, cat si de cei care au aflat despre comunism doar din povestiri.
La acest miraj viseaza patru adolescenti banateni. Prima lor incercare a esuat, au fost prinsi. Ce patesc in noaptea aceea Cristina, Leo si Marius le va marca viata si va insemna sfarsitul copilariei, aceasta descriere fiind cel mai dur pasaj al cartii.
Noapte buna, copii! este o carte despre copilaria anilor ‘80, vremuri in care Thriller-ul lui Michael Jackson, Who’s that girl a lui Eurythmics, Moonlight Shadow a lui Mike Oldfield, Little red Corvette a lui Prince erau in topul international si reprezentau o necunoscuta pentru multi romani.
M-a amuzat parerea banatenilor despre modoveni pe care ii considerau galagiosi, bagareti, neseriosi, temeramentali, betivani din cauza iernilor aprige si a inflentei rusesti. M-au amuzat si versurile despre saracia moldovenilor: "A inceput de ieri sa cada/ Cate-un modovean pe stada/Nemancat de-o saptamana/ Cu un casetofon in mana. ”
Noapte buna, copii! e vocea unei generatii care a trait in epoca comunista, a tanjit dupa blugi si filme video, a baut brifcor si a fumat tigari fara filtru.
Noapte buna, copii! e o carte care merita citita atat de cei care au trait acele vremuri, cat si de cei care au aflat despre comunism doar din povestiri.
June 19, 2021
Foarte, foarte buna. Imi place realismul magic plasat in Romania cu bune si rele, cu micile intepaturi intre moldoveni, sudisti si banateni, cu barfa si amintirile comunismului.
Mi-a placut in special sa o cites cin timpul unei calatorii la Iasi, are farmec mai mult sa te plimbi pe langa cladirile din carte. Si desi e foarte citibila si amuzanta intr-un fel absurd, cartea nu e deloc usoara, a se vedea scena de la granita. Dar n-o poti lasa din mana, zburau paginile.
Sunt asa multe lucruri care mi-au placut ca nici nu stiu de unde sa incep, mai bine las fiecare cititor sa descopere singur.
In mod clar mai caut autorul.
Mi-a placut in special sa o cites cin timpul unei calatorii la Iasi, are farmec mai mult sa te plimbi pe langa cladirile din carte. Si desi e foarte citibila si amuzanta intr-un fel absurd, cartea nu e deloc usoara, a se vedea scena de la granita. Dar n-o poti lasa din mana, zburau paginile.
Sunt asa multe lucruri care mi-au placut ca nici nu stiu de unde sa incep, mai bine las fiecare cititor sa descopere singur.
In mod clar mai caut autorul.
June 17, 2019
Cam mult Bulgakov, dar simpatic pe ansamblu.
April 12, 2016
The first thing to say is probably the fact that I was surprised. Or maybe I didn't really know what I was expecting. I may have just thought that I was about to go through a book where Marius was simply reminiscing his childhood years, visiting all the Romanian places that meant something to him. But it wasn't exactly like that. I actually got to meet a confused character, because Marius obviously had never got over everything that had happened to him before he arrived to America. This whole book is about him finding peace with his memories and I kind of liked that, although revenge wasn't satisfying enough to me, as I suppose wasn't for him either. However, his friends seemed to embrace or accept or see their lives as adults better than him.
I loved the details, the few magical touches and the way the story of so many characters is actually one big story uniting them all. And how I loved when a past issue was solved! I wanted every character to know the true story, I wanted them to meet again after many years of living different and separate lives.. and, most of all, I loved the fact that I wasn't left wondering what happened to them.
This book felt like a really, really long dinner...and, most importantly, a complete one. There were parts where it felt as though it was too much, just too many words, the story was getting too long.. but then I would just tell myself that it is not a book to be hurried. So, it was just a big dinner that left me feeling full in the end, not capable of eating anything else for a while.
Least favourite part: the American story..it felt a bit shallow, but I got over it okay.
Most favourite part: the accurate portrayal of the Romanian society, before or after 1989. I don't think I have met another author to make me feel so connected to that reality which I have partially, mostly known, besides Dan Lungu who has actually become dear to my heart because of his work a while ago.
The most interesting thing to add is the fact that this book made me give it 5 stars. Objectively, I would've given it 4 stars (which I have done to many other great books), but this time I am giving an extra star to the fact that somehow it touched some feelings, the feelings of a person born and raised in a Romania that is making her go through many states every day, different ones and, most surprisingly, contradictory ones. But, somehow, the fact that this country is making you feel in many opposite ways every single day is just not such big news anymore.
I loved the details, the few magical touches and the way the story of so many characters is actually one big story uniting them all. And how I loved when a past issue was solved! I wanted every character to know the true story, I wanted them to meet again after many years of living different and separate lives.. and, most of all, I loved the fact that I wasn't left wondering what happened to them.
This book felt like a really, really long dinner...and, most importantly, a complete one. There were parts where it felt as though it was too much, just too many words, the story was getting too long.. but then I would just tell myself that it is not a book to be hurried. So, it was just a big dinner that left me feeling full in the end, not capable of eating anything else for a while.
Least favourite part: the American story..it felt a bit shallow, but I got over it okay.
Most favourite part: the accurate portrayal of the Romanian society, before or after 1989. I don't think I have met another author to make me feel so connected to that reality which I have partially, mostly known, besides Dan Lungu who has actually become dear to my heart because of his work a while ago.
The most interesting thing to add is the fact that this book made me give it 5 stars. Objectively, I would've given it 4 stars (which I have done to many other great books), but this time I am giving an extra star to the fact that somehow it touched some feelings, the feelings of a person born and raised in a Romania that is making her go through many states every day, different ones and, most surprisingly, contradictory ones. But, somehow, the fact that this country is making you feel in many opposite ways every single day is just not such big news anymore.
March 5, 2011
gata! comentarii la cald: m-a spart cartea!! TREBUIE musai tradusa si publicata in alte tari – ma leg sa o fac cadou prietenilor mei! si facuta si film (dragos bucur in rolul lui marius, florin piersic jr in rolul lui leo).
cu mana pe inima, una din cele mai bune carti romanesti si nu numai. cu atat mai relevanta pentru mine, care am trait sub dictatura destul cat sa inteleg ce se intampla (is nascuta-n 75), si dupa revolutie in tara, si Dincolo (“Acolo Jos” ), din 2007.
vroiam sa o devorez pana la sfarsit dar totusi sa nu se termine. si acuma ma apuc sa recitesc Maestrul si Margareta, ca mi-a facut pohta!
CHAPEAU!!!
cu mana pe inima, una din cele mai bune carti romanesti si nu numai. cu atat mai relevanta pentru mine, care am trait sub dictatura destul cat sa inteleg ce se intampla (is nascuta-n 75), si dupa revolutie in tara, si Dincolo (“Acolo Jos” ), din 2007.
vroiam sa o devorez pana la sfarsit dar totusi sa nu se termine. si acuma ma apuc sa recitesc Maestrul si Margareta, ca mi-a facut pohta!
CHAPEAU!!!
July 30, 2022
M-a uns pe suflet cartea asta. Împletire perfectă între cartea potrivită citită la locul potrivit (într-un oraș de graniță cu Serbia, orașul meu natal). Îmi place mult fantasticul din romanele lui Radu Pavel Gheo, iar nici în acesta nu a dezamăgit. Atinge atâtea butoane ale mele, crescută în proximitatea imediată a acelui Dincolo, fiind născută într-un orășel de graniță!
January 21, 2022
Noapte buna, copii! - Radu Pavel Gheo
Era pe lista mea de ceva timp, dar nu stiu de ce imi tot spuneam nu acum, alta data. Cred ca nu eram pregatita pentru povestea asta care avea sa rascoleasca niste amintiri, unele frumoase, altele pe care le-as fi dorit lasate acolo, in anii '80-'90, cand totul "era cenusiu, dar si luminos, era apasator, dar si promitator".
"Noapte buna, copii!" este povestea generatiei acelor ani (si a mea).
A vacantelor de vara petrecute la bunici si a prieteniilor pe viata, a filmelor urmarite la video sau la postul tv al vecinilor sarbi sau bulgari, a celor zece minute de desene animate, a gastilor de cartier, a visului de a evada Dincolo sau de a avea reviste colorate, a jocurilor si iubirilor adolescentine, pe de o parte.
Pe de alta, este povestea copiilor-adulti care incearca sa isi gaseasca un rost in America visurilor lor, in lumea drogurilor, rock&roll-ului, a filmului si a tuturor posibilitatilor, dar si aici, in Romania de dupa '90, meschina si prafuita, o tara a saraciei, a spagii si micului trafic, a pilelor si relatiilor, a " tuturor posibilitatilor" si ea.
Cristina, Marius, Paul si Leo sunt cei patru care iti arata lumea lor, langa care asculti Little Red Corvette a lui Prince ori Careless Whisper a lui George Michael, sau Trooper a lui Iron Maiden, pe casete copiate de la unul mai norocos, alaturi de care iubesti nebanuit, fumezi nestiut, visezi cu ochii deschisi, faci juraminte pe viata :). Incalci reguli, te temi, razi de necaz, esti impreuna. Traiesti.
Descrierile sunt atat de reale incat pare ca esti si tu acolo, pe drumul de la gara, in targul de la sarbi, la caminul din sat, la petrecerea din L.A. sau la beraria din Iasi.
Povestea curge frumos, cu treceri peste timp, linistit, fara poticneli sau descrieri plictisitoare, cu realism magic si invitatie la desprafuit amintirile.
Dumnezeu, Sfantul Petru si Diavolul umbla deghizati printre oameni. Si isi joaca rolul lor, stiut doar de ei. Ca in viata.
Nimic lasat la voia intamplarii.
" Undeva in spate se auzi suieratul trenului, apoi pufaitul lui ritmic, ce se pierdu incet in departare. Cei doi calatori care coborisera in halta minuscula se uitara in jur. Nici tipenie de om. Cladirea galben-portocalie a garii era parasita de vreo citiva ani, de cind Caile Ferate Romane concediasera mii de angajati din toate haltele si cantoanele.
Intre timp omenii din sat smulsesera din casuta galbuie tot ce era lemn- de la usi, cu tot cu tocuri, si ferestre, cu tot cu cercevele, pina la podelele de scinduri unse cu petrosin-, sparsesera tot ce era de sticla si minjisera peretii cu inscriptii obscene sau pur si simplu informative, mizgalite cu pixuri si carioci: "Maricica suge p*la", " Ionela + Remo= LOVE", "Hyp Hop", " Am stat aci si trenu a ntirziat" si in continuare, scris de alta mina, "Prostovane", ba chiar si un indemn suprarealist: "Traiasca Ceausescu Impuscatu". Pe ici, pe colo, unde tencuiala galbuie cazuse in bucati mari, peretii dezgoliti lasau sa se vada caramizile rosii ale unei constructii parasite de noroc.
Printre dalele de beton din fata crescusera buruieni inalte, acum pe jumatate uscate, iar placa de tabla inaltata pe doi stalpi avea vopseaua scorojita, de abia distingeai numele inscris pe ea: " Iacobenii Noi hc".
Oricum, nu folosea nimanui: cine venea aici stia unde a ajuns, iar cine nu stia nu era interesat sa afle si nici nu venea aici."
Cam asa incepe povestea...
Cu o gara, cu un drum.
Era pe lista mea de ceva timp, dar nu stiu de ce imi tot spuneam nu acum, alta data. Cred ca nu eram pregatita pentru povestea asta care avea sa rascoleasca niste amintiri, unele frumoase, altele pe care le-as fi dorit lasate acolo, in anii '80-'90, cand totul "era cenusiu, dar si luminos, era apasator, dar si promitator".
"Noapte buna, copii!" este povestea generatiei acelor ani (si a mea).
A vacantelor de vara petrecute la bunici si a prieteniilor pe viata, a filmelor urmarite la video sau la postul tv al vecinilor sarbi sau bulgari, a celor zece minute de desene animate, a gastilor de cartier, a visului de a evada Dincolo sau de a avea reviste colorate, a jocurilor si iubirilor adolescentine, pe de o parte.
Pe de alta, este povestea copiilor-adulti care incearca sa isi gaseasca un rost in America visurilor lor, in lumea drogurilor, rock&roll-ului, a filmului si a tuturor posibilitatilor, dar si aici, in Romania de dupa '90, meschina si prafuita, o tara a saraciei, a spagii si micului trafic, a pilelor si relatiilor, a " tuturor posibilitatilor" si ea.
Cristina, Marius, Paul si Leo sunt cei patru care iti arata lumea lor, langa care asculti Little Red Corvette a lui Prince ori Careless Whisper a lui George Michael, sau Trooper a lui Iron Maiden, pe casete copiate de la unul mai norocos, alaturi de care iubesti nebanuit, fumezi nestiut, visezi cu ochii deschisi, faci juraminte pe viata :). Incalci reguli, te temi, razi de necaz, esti impreuna. Traiesti.
Descrierile sunt atat de reale incat pare ca esti si tu acolo, pe drumul de la gara, in targul de la sarbi, la caminul din sat, la petrecerea din L.A. sau la beraria din Iasi.
Povestea curge frumos, cu treceri peste timp, linistit, fara poticneli sau descrieri plictisitoare, cu realism magic si invitatie la desprafuit amintirile.
Dumnezeu, Sfantul Petru si Diavolul umbla deghizati printre oameni. Si isi joaca rolul lor, stiut doar de ei. Ca in viata.
Nimic lasat la voia intamplarii.
" Undeva in spate se auzi suieratul trenului, apoi pufaitul lui ritmic, ce se pierdu incet in departare. Cei doi calatori care coborisera in halta minuscula se uitara in jur. Nici tipenie de om. Cladirea galben-portocalie a garii era parasita de vreo citiva ani, de cind Caile Ferate Romane concediasera mii de angajati din toate haltele si cantoanele.
Intre timp omenii din sat smulsesera din casuta galbuie tot ce era lemn- de la usi, cu tot cu tocuri, si ferestre, cu tot cu cercevele, pina la podelele de scinduri unse cu petrosin-, sparsesera tot ce era de sticla si minjisera peretii cu inscriptii obscene sau pur si simplu informative, mizgalite cu pixuri si carioci: "Maricica suge p*la", " Ionela + Remo= LOVE", "Hyp Hop", " Am stat aci si trenu a ntirziat" si in continuare, scris de alta mina, "Prostovane", ba chiar si un indemn suprarealist: "Traiasca Ceausescu Impuscatu". Pe ici, pe colo, unde tencuiala galbuie cazuse in bucati mari, peretii dezgoliti lasau sa se vada caramizile rosii ale unei constructii parasite de noroc.
Printre dalele de beton din fata crescusera buruieni inalte, acum pe jumatate uscate, iar placa de tabla inaltata pe doi stalpi avea vopseaua scorojita, de abia distingeai numele inscris pe ea: " Iacobenii Noi hc".
Oricum, nu folosea nimanui: cine venea aici stia unde a ajuns, iar cine nu stia nu era interesat sa afle si nici nu venea aici."
Cam asa incepe povestea...
Cu o gara, cu un drum.
March 14, 2019
E o carte atat de bine scrisa, cu o curgere fireasca a povestii, dar atent contruita si gandita, cu straturi de simboluri si intelesuri ascunse si elemente de magie discret dozate.
Multe sunt referintele care imi amintesc de propria copilarie si tinerete (din Timisoara si mai ales dintr-un satuc al bunicilor, fix pe langa Oravita) - desi pentru mine Banatul nu a fost niciodata emotional "acasa".
Imi place cum creste, se schimba si evolueaza prietenia celor 4, intr-un mod atat de natural incat parca mi-e greu sa cred ca e fictiune in intregime.
Mi-a placut felul in care descrie emigrarea, o etapa de viata traumatizanta si complexa povestita cu precizie si veridicitate. Abia mai tarziu am citit intr-un interviu ca scriitorul insusi a trecut prin aceasta experienta.
Mi-a placut mult pasajul in care descrie momentul aterizarii in State si prima privire, prima impresie pe care o are asupra noului loc de viata. De altfel, intaia privire asupra orice sau oricui e privirea pe care nu o vom mai regasi niciodata. Nu mai stiu unde am citit ca prima privire, cea care se asaza cu naivitate si speranta pe chipul celui pe care il vom iubi multi ani de aci inainte, se pierde in momentul in care se inchid ochii, buzele se ating si iti iei adio de la felul in care l-ai vazut pana cu doar o clipa inainte.
Legat de predestinare, simt ca e una din ideile cele mai importante si cel mai subtil reprezentate. Tanarul care isi frange piciorul doar ca sa scape de moarte, vindecarea miraculoasa, boala aia misterioasa care il impiedica pe Paul sa participe la fuga catre Dincolo din noaptea cea mai neagra si sursa valtorii care ii va lua pe sus, sfarsitul tragic - mi se par toate predestinate. O fi din cauza elementelor de magie si a simbolurilor de tarot pe care le-am vazut peste tot? (the hanged man: LePendu si copilul spanzurat, the devil - Dunkelman, cei doi batrani - the magician and the hyerophant, little red corvette - the chariot).
Am apreciat naturaletea limbajului, a carui vulgaritate m-ar fi jenat, dar care mi s-a parut autentic in context, curajul de a aborda subiecte ce pot aluneca in derizoriu (pornografie, droguri, iubirea in forma ei obsesiva, maladiva), fuzionarea atat de fireasca a unei farame de miracol cu mizeria lumii ce ne inconjoara si mai ales cele cateva pasaje sublime, ca acela al regasirii ultime, dintotdeauna visate, dincolo de usa care desparte lumile.
Multe sunt referintele care imi amintesc de propria copilarie si tinerete (din Timisoara si mai ales dintr-un satuc al bunicilor, fix pe langa Oravita) - desi pentru mine Banatul nu a fost niciodata emotional "acasa".
Imi place cum creste, se schimba si evolueaza prietenia celor 4, intr-un mod atat de natural incat parca mi-e greu sa cred ca e fictiune in intregime.
Mi-a placut felul in care descrie emigrarea, o etapa de viata traumatizanta si complexa povestita cu precizie si veridicitate. Abia mai tarziu am citit intr-un interviu ca scriitorul insusi a trecut prin aceasta experienta.
Mi-a placut mult pasajul in care descrie momentul aterizarii in State si prima privire, prima impresie pe care o are asupra noului loc de viata. De altfel, intaia privire asupra orice sau oricui e privirea pe care nu o vom mai regasi niciodata. Nu mai stiu unde am citit ca prima privire, cea care se asaza cu naivitate si speranta pe chipul celui pe care il vom iubi multi ani de aci inainte, se pierde in momentul in care se inchid ochii, buzele se ating si iti iei adio de la felul in care l-ai vazut pana cu doar o clipa inainte.
Legat de predestinare, simt ca e una din ideile cele mai importante si cel mai subtil reprezentate. Tanarul care isi frange piciorul doar ca sa scape de moarte, vindecarea miraculoasa, boala aia misterioasa care il impiedica pe Paul sa participe la fuga catre Dincolo din noaptea cea mai neagra si sursa valtorii care ii va lua pe sus, sfarsitul tragic - mi se par toate predestinate. O fi din cauza elementelor de magie si a simbolurilor de tarot pe care le-am vazut peste tot? (the hanged man: LePendu si copilul spanzurat, the devil - Dunkelman, cei doi batrani - the magician and the hyerophant, little red corvette - the chariot).
Am apreciat naturaletea limbajului, a carui vulgaritate m-ar fi jenat, dar care mi s-a parut autentic in context, curajul de a aborda subiecte ce pot aluneca in derizoriu (pornografie, droguri, iubirea in forma ei obsesiva, maladiva), fuzionarea atat de fireasca a unei farame de miracol cu mizeria lumii ce ne inconjoara si mai ales cele cateva pasaje sublime, ca acela al regasirii ultime, dintotdeauna visate, dincolo de usa care desparte lumile.
June 18, 2022
“De-aia se si numesc vise, fiindca asa se duce o viata de om: traiesti o realitate si visezi o alta”
June 23, 2018
mi-a depășit, cu mult, așteptările. și tot că am zis eu ceva timp în urmă că revin cu o recenzie, o să scriu o recenzie. chiar dacă nu am făcut așa ceva niciodată și presupun că o fac groaznic. mă rog.
1. personajele sunt conturate superb. fără niciun motiv, Marius, care se ocupă de vândut calculatoare și are bani mulți, și stă în California, și nu e pasionat de literatură sau mai știu eu ce, mi-a devenit foarte simpatic. presupun că din cauza grijii pe care o poartă Cristinei. la polul opus, Paul, scriitor, îmi era ușor antipatic de la bun început, chiar dacă nu pare să fie vreun motiv puternic nici pt asta. în fine, nu știu dacă ăsta a fost efectul doar asupra mea, dar mi-a părut foarte fain. oricum, cred că personajele sunt punctul forte a acestui roman. împreună cu scriitura, căreia, desigur, se datorează această conturare faină a personajelor))))
2. Moni a remarcat că Gheo știe să folosească înjurăturile exact la locul lor, deloc excesiv, deloc deranjant. așa, chiar frumos, aș spune. nu știu dacă aș fi remarcat asta fără să-mi zică ea, dar după ce mi-a zis, tind să-i dau dreptate.
3. întâmplarea cu cei trei la vamă e mind blowing. la mai multe dintre situațiile din carte mă întrebam: ”măi, și câte tipe au fost violate de tot regimentul? câți oameni au fost batjocoriți pentru că încercau să scape din ro?” sau ”câte din fetele tinere de la sate sau din familii social vulnerabile care caută cu disperare un job în vest ajung pe mâna traficanților?”
4. felul în care Gheo introduce evenimente reale e foarte fun. spre exemplu istoria cu Larry și Emil))
5. ”Noapte bună, copii!” pare modelat pornind de la Maestrul și Margarita (nu știu dacă acu suprainterpretez eu, sau poate invers - e evident iar mie îmi pare cine știe ce observație smart). Dunkelman e clar diavolul. și jocul de cărți în care cărțile de joc devin cărți de tarot iar apoi fotografii cu Leo și Cristina. Paul semnând contractul cu Dunkelman. regimul, dictatura. lumea scriitoricească din Iași din perioada comunistă (și după). toate momentele mistice sunt doar un plus pentru carte. și iarăși - foarte bine integrate.
6. pt mine a fost un roman oarecum sentimental. și cu personajul principal Cristina. Cristina e în fiecare moment acolo, chiar dacă nu știi niciodată ce gândește ea, tot ce fac Mariu și Paul amintește, sau se bazează pe, ceea ce i se întâmplă Cristinei.
acestea fiind spuse, mă duc să-mi termin aplicația pt viza pt sua si să decid dacă mai bine zbor prin SF sau prin LA :)) american dream-ul etern.
1. personajele sunt conturate superb. fără niciun motiv, Marius, care se ocupă de vândut calculatoare și are bani mulți, și stă în California, și nu e pasionat de literatură sau mai știu eu ce, mi-a devenit foarte simpatic. presupun că din cauza grijii pe care o poartă Cristinei. la polul opus, Paul, scriitor, îmi era ușor antipatic de la bun început, chiar dacă nu pare să fie vreun motiv puternic nici pt asta. în fine, nu știu dacă ăsta a fost efectul doar asupra mea, dar mi-a părut foarte fain. oricum, cred că personajele sunt punctul forte a acestui roman. împreună cu scriitura, căreia, desigur, se datorează această conturare faină a personajelor))))
2. Moni a remarcat că Gheo știe să folosească înjurăturile exact la locul lor, deloc excesiv, deloc deranjant. așa, chiar frumos, aș spune. nu știu dacă aș fi remarcat asta fără să-mi zică ea, dar după ce mi-a zis, tind să-i dau dreptate.
3. întâmplarea cu cei trei la vamă e mind blowing. la mai multe dintre situațiile din carte mă întrebam: ”măi, și câte tipe au fost violate de tot regimentul? câți oameni au fost batjocoriți pentru că încercau să scape din ro?” sau ”câte din fetele tinere de la sate sau din familii social vulnerabile care caută cu disperare un job în vest ajung pe mâna traficanților?”
4. felul în care Gheo introduce evenimente reale e foarte fun. spre exemplu istoria cu Larry și Emil))
5. ”Noapte bună, copii!” pare modelat pornind de la Maestrul și Margarita (nu știu dacă acu suprainterpretez eu, sau poate invers - e evident iar mie îmi pare cine știe ce observație smart). Dunkelman e clar diavolul. și jocul de cărți în care cărțile de joc devin cărți de tarot iar apoi fotografii cu Leo și Cristina. Paul semnând contractul cu Dunkelman. regimul, dictatura. lumea scriitoricească din Iași din perioada comunistă (și după). toate momentele mistice sunt doar un plus pentru carte. și iarăși - foarte bine integrate.
6. pt mine a fost un roman oarecum sentimental. și cu personajul principal Cristina. Cristina e în fiecare moment acolo, chiar dacă nu știi niciodată ce gândește ea, tot ce fac Mariu și Paul amintește, sau se bazează pe, ceea ce i se întâmplă Cristinei.
acestea fiind spuse, mă duc să-mi termin aplicația pt viza pt sua si să decid dacă mai bine zbor prin SF sau prin LA :)) american dream-ul etern.
October 22, 2018
Povestea e interesanta, mai ales pentru generatia decreteilor, de aceeasi varsta ca eroii romanului. Scrisul e putin greoi si pe alocuri repetitiv dar odata intrat in trama cartii continui sa citesti ca sa vezi ce urmeaza. Mi-a placut mult constructia cartii, foarte inteligenta, precum si putinele elemente de fantasy care pot fi privite ca o metafora pentru alegera intre bine si rau a fiecarui individ.
February 17, 2019
o carte de pus la suflet, pe unele planuri (prea) socanta, care a trezit in mine multe amintiri
March 9, 2019
o carte f misto
November 13, 2020
Il apreciez tare mult pe Radu Pavel Gheo pentru ca, prin cartile sale, contribuie la pastrarea unor aspecte unice din memoria colectiva : trairi, atmosfera, regionalisme, specifice unor perioade despre care vom si se va uita in timp. Si o face cu un stil dinamic si cu o scriitura care face din lectura o placere.
Am fost ravasita la aflarea unor alte lucruri de neimaginat ce se petreceau in vremea comunismului, la granita cu sarbii.
Mi-am amintit de o excursie pe care am facut-o cu scoala, in generala, cand am fost in targul de la Oravita si ne-am cumparat minunatii" aduse de cei din Iugoslavia, in targul de acolo. Cartea mi-a reimprospatat imaginea acelui timp, a acelui loc.
Am descoperit ca in Banat, la cremsnit se spune crempite si la foietajul cu osanza si umplutura (denumit in unele regiuni din Transilvania - haios) i se spunea smerchifle.
In Banat, in orice casa, exista "soba buna", "se pastra mereu curata si era mobilata cu lucrurile cele mai noi si mai pretioase din casa, iar atunci cand veneau oaspeti, era aratata cu mandrie la turul turistic obligatoriu prin cladire. Soba buna servea si drept camera de oaspeti, dar fiindca oaspetii erau extrem de rari, acolo isi puneau ai casei hainele de sarbatoare".
Imi plac tare mult regionalismele, si cum stiu putin de tot ungureste, am facut legatura ca "soba" vine de la cuvantul "szaba", care inseamna camera.
Cat de drag mi-a fost sa intalnesc expresia « masina de paradaisi », adica masina de tocat rosii, « paradaisi » provenind de la cuvantul « paradicsom », care in maghiara inseamna « rosii »!
Ceea ce mi-a displacut oarecum au fost evenimentele putin fortate (intalniri, intorsaturi abrupte in destinul personajelor), dar acest lucru nu diminueaza semnificativ valoarea cartii.
Sunt tare curioasa in ceea ce priveste poza de pe coperta cartii : eu cred ca unul dintre copii este chiar Radu Pavel Gheo (al treilea de la stanga la dreapta), iar in acest caz deduc ca el s-a inspirat din viata sa, cei trei prieteni existand in realitate. Ma intreb atunci : destinele lor coincid cu cele ale personajelor din carte ?
Playlist cu melodiile din carte pe Spotify :
https://open.spotify.com/playlist/777...
Am fost ravasita la aflarea unor alte lucruri de neimaginat ce se petreceau in vremea comunismului, la granita cu sarbii.
Mi-am amintit de o excursie pe care am facut-o cu scoala, in generala, cand am fost in targul de la Oravita si ne-am cumparat minunatii" aduse de cei din Iugoslavia, in targul de acolo. Cartea mi-a reimprospatat imaginea acelui timp, a acelui loc.
Am descoperit ca in Banat, la cremsnit se spune crempite si la foietajul cu osanza si umplutura (denumit in unele regiuni din Transilvania - haios) i se spunea smerchifle.
In Banat, in orice casa, exista "soba buna", "se pastra mereu curata si era mobilata cu lucrurile cele mai noi si mai pretioase din casa, iar atunci cand veneau oaspeti, era aratata cu mandrie la turul turistic obligatoriu prin cladire. Soba buna servea si drept camera de oaspeti, dar fiindca oaspetii erau extrem de rari, acolo isi puneau ai casei hainele de sarbatoare".
Imi plac tare mult regionalismele, si cum stiu putin de tot ungureste, am facut legatura ca "soba" vine de la cuvantul "szaba", care inseamna camera.
Cat de drag mi-a fost sa intalnesc expresia « masina de paradaisi », adica masina de tocat rosii, « paradaisi » provenind de la cuvantul « paradicsom », care in maghiara inseamna « rosii »!
Ceea ce mi-a displacut oarecum au fost evenimentele putin fortate (intalniri, intorsaturi abrupte in destinul personajelor), dar acest lucru nu diminueaza semnificativ valoarea cartii.
Sunt tare curioasa in ceea ce priveste poza de pe coperta cartii : eu cred ca unul dintre copii este chiar Radu Pavel Gheo (al treilea de la stanga la dreapta), iar in acest caz deduc ca el s-a inspirat din viata sa, cei trei prieteni existand in realitate. Ma intreb atunci : destinele lor coincid cu cele ale personajelor din carte ?
Playlist cu melodiile din carte pe Spotify :
https://open.spotify.com/playlist/777...
May 26, 2021
Os traigo una historia que te llega al alma y que te desgarra. Es una historia que me ha llevado mucho tiempo leerla, la he ido intercalando con otras , la he dejado y he vuelto a ella porque me ha causado tristeza, pena y dolor.
Leo, Paul, Marius y Cristina viven bajo el régimen comunista en Rumania y su mayor deseo es poder ser libres, ir al cine, pasear…
A través de saltos en el tiempo he vivido con ellos, su infancia, su inocencia, su amistad, su amor, sus sueños, sus esperanzas. Pero también he vivido los abusos, los engaños, la corrupción, la inmigración, la injusticia, el desarraigo...
Una historia en la que los sueños desaparecen pero en la que permanece la esperanza, la amistad y la fuerza.
Una historia sencilla pero tremendamente profunda. Aunque no me ha parecido una historia llena de intriga me ha mantenido atenta y muy pendiente de los acontecimientos que iban sucediendo y sobre todo quería saber, a pesar del dolor y las perdidas.
Una historia maravillosa a pesar del dolor, de los abusos, de las venganzas, intensa pero espectacular.
Leo, Paul, Marius y Cristina viven bajo el régimen comunista en Rumania y su mayor deseo es poder ser libres, ir al cine, pasear…
A través de saltos en el tiempo he vivido con ellos, su infancia, su inocencia, su amistad, su amor, sus sueños, sus esperanzas. Pero también he vivido los abusos, los engaños, la corrupción, la inmigración, la injusticia, el desarraigo...
Una historia en la que los sueños desaparecen pero en la que permanece la esperanza, la amistad y la fuerza.
Una historia sencilla pero tremendamente profunda. Aunque no me ha parecido una historia llena de intriga me ha mantenido atenta y muy pendiente de los acontecimientos que iban sucediendo y sobre todo quería saber, a pesar del dolor y las perdidas.
Una historia maravillosa a pesar del dolor, de los abusos, de las venganzas, intensa pero espectacular.
October 27, 2021
There were some good things about this - I rather liked the wink at the supernatural and Bulgakov. And the shock of the return 'back home' was well portrayed. But it felt like the book could not make up its mind whether to be tragic or satirical, and didn't quite succeed at either.
March 15, 2021
Un roman care m-a marcat şi m-am regăsit enorm de mult! L-am recomandat de nenumărate ori. A fost cadoul ideal pe care l-am oferit mult timp. Minunat !!!
June 13, 2021
*4.75
"Omul se adaptase ca să nu se mai schimbe, iar orașul se degradase fiindcă nu se mai adaptase."
"Omul se adaptase ca să nu se mai schimbe, iar orașul se degradase fiindcă nu se mai adaptase."
October 9, 2022
O carte atat de frumoasa ce mi-a reamintit de copilarie si pe care o recomand oricui trecut de 40 de ani si care a prins si anii comunismului.
January 9, 2023
Unul dintre cele mai bune romane romanesti pe care le am citit in ultimii 5 ani. E atat de bun acest Gheo incat te face sa te gandesti de doua ori inainte de a aseza ceva proza pe o pagina alba. Sunt absolut entuziasmat de calitatea acestei carti, pe care da, o citesc cu o intarziere de 10 ani fata de momentul aparitiei. Stiam de autor dar nu citisem decat fragmente si l ascultasem, parca, pe vimeo la Museul literaturii romane intr un interviu. E atat de bun acest scriitor incat iti vine sa crezi ca nici nu exista ca om real. Felicitari lui! Bravo, bravo, bravo!
December 16, 2023
Foarte frumos povestită viața celor patru prieteni de la țară care își termină copilăria spre sfârșitul epocii comuniste. Toate scenele mi s-au părut bine recreate: viața în niște sate fictive din Banat și Moldova, viața într-un orășel ca Oravița, viața unor emigranți români în Los Angeles în anii '90. Dar sunt din nou dezamăgit cumva de finalul unei cărți a domnului Radu, mi se par niște ieșiri cumva prea ușoare: personajul revine într-un loc care îl face să retrăiască o traumă din trecut, investim să înțelegem povestea, iar apoi totul se termină așa ... nesatisfăcător.
March 31, 2019
Felul in care Radu Pavel Gheo isi construieste povestea - progresiv, echilibrat, cu elemente de suspans plasate precis si tacticos - toate m-au tinut lipita de carte. Cred ca oricine va empatiza cu personajele isi va regasi in ei anumite amintiri, intrebari sau vise din propria copilarie. Mi-a dat constant senzatia ca ar arata foarte bine si ecranizata, datorita dinamismului si stilului de a imbina firele narative.
July 19, 2023
Mă bucur c-am citit această carte, pe care (consider eu acum, proaspăt împărtășit din pocalul acestui nectar literar) fiecare român/româncă trebuie să o citească la un moment dat.
O lectură ca un duș rece, dar revigorant, în care descoperi, ca într-un film de epocă, o realitate a evenimentelor simple, dar impactante, ce se derulează cu aceeași viteză cu care viața trece prin (și pe lângă) noi.
Cam atât pot să spun.
Hats off, Radu Pavel Gheo!
O lectură ca un duș rece, dar revigorant, în care descoperi, ca într-un film de epocă, o realitate a evenimentelor simple, dar impactante, ce se derulează cu aceeași viteză cu care viața trece prin (și pe lângă) noi.
Cam atât pot să spun.
Hats off, Radu Pavel Gheo!
September 9, 2019
Povestea este foarte buna. Desi nu sunt contemporan cu personajele, multe pasaje mi-au amintit de copilaria mea sau de povestile din tineretea parintilor care faceau “bisnita la unguri”. Tot la unguri ne uitam, in copilarie, la desene animate si la filme de actiune.
Voi recomanda cartea si cunoscutilor.
Voi recomanda cartea si cunoscutilor.
January 29, 2020
Cu toate ca sunt mai tanara decat personajele, ma regasesc in unele detalii.
Nu stiu de ce, dar cartea asta m-a facut sa imi aduc aminte de Ciresarii, primele carti pe care le-am devorat asa rapid.
Recomand cu incredere, este un roman bine scris si captivan, primul pe care il citesc de acest autor.
Nu stiu de ce, dar cartea asta m-a facut sa imi aduc aminte de Ciresarii, primele carti pe care le-am devorat asa rapid.
Recomand cu incredere, este un roman bine scris si captivan, primul pe care il citesc de acest autor.
February 1, 2024
De 4.5 pentru mine. Foarte catchy plotul, dar fara a fi ceva memorabil, fara vreo empatie cu sau pentru vreun personaj. Un pic pueril stilul de narare, cu niste insertii si formule de adresare directa catre cititor carora nu le-am vazut rostul.
Displaying 1 - 30 of 33 reviews