Spaniola
Spaniola
0 cero
2 dos segundo/a
4 cuatro cuarto/a
5 cinco quinto/a
6 seis sexto,-a
8 ocho octavo/a
10 diez décimo/a
20 veinte vigésimo/a
30 treinta trigésimo/a
40 cuarenta cuadragésimo/a
50 cincuenta quincuagésimo/a
60 sesenta sexagésimo/a
70 setenta septuagésimo/a
80 ochenta octogésimo/a
90 noventa nonagésimo/a
mil millones o
1 000 000 000 milmillonésimo/a o millardésimo/a
millardo
Pronumele personale sunt singurele forme din gramatica limbii spaniole care posedă o declinare (redusă și ea). La
aceste pronume deosebim cazurile nominativ (nominativo), prepozițional (caso preposicional), dativ (dativo) și
acuzativ (acusativo).
Unele forme ale pronumelor personale au accent de intensitate (nosotros, mí, t, ellos, etc.) iar altele nu
(me, te, le, los etc.). Sub acest aspect, deosebim forme accentuate (formas tónicas o acentuadas) și forme
neaccentuate (formas átonas o inacentuadas).
Formele mí, t sunt folosite numai în combinație cu o prepoziție (a mí, a t, de mí, de t, etc.). Formele me, te, le, lo, la,
se, nos, os, les, los, las nu pot intra în combinație cu o prepoziție (a mi me gusta..., me gusta, a t te gusta, le gusta...,
etc.).
Tabelul pronumelor personale (El cuadro de los pronombres personales)[modificare | modificare sursă]
Când formele neaccentuate ale pronumelor personale urmează după verb se numesc enclitice. Ele se alipesc la
verb: dándome (dându-mi), lavarte (a te spăla), ¡vete! (du-te).
Atunci când forma nos în poziție enclitică se unește cu prima persoană plural a unui verb, acesta pierde litera
s: vamos + nos > vámonos. Se suprimă d final de la persoana a II-a plural imperativ, atunci când este urmat de
pronumele enclitic os: lavad + os > lavaos, levantad + os> levantaos. Face excepție imperativul
verbului ir, id + os > idos.
La imperativul pozitiv, gerunziu (forma simplă) și infinitiv (forma simplă) pronumele neaccentuat este în mod
obligatoriu enclitic: dame și nu me da, dándole și nu le dando, darles și nu les dar.
La formele compuse ale infinitivului și gerunziului, formele neaccentuate ale pronumelor personale se alipesc la
auxiliar: haberme dado, habiéndome dado. În cazurile în care un verb este însoțit de mai multe pronume personale
neaccentuate, acestea se așază după sau înaintea acestuia. Deci nu pot fi separate: Me lo da. Dándomelo . Totdeauna
forma se precedă celelalte forme neaccentuate: Se lo doy.
O variantă a pronumelui personal neaccentuat în cazul dativ (le, Ies) o constituie forma se. Această formă este
folosită numai atunci când precedă nemijlocit un alt pronume care începe cu l, adică combinațiile se lo, se la, se los,
se las:
Cu forma neutră lo reproducem, de regulă, un nume predicativ sau un verb dintr-o propoziție anterioară:
¿ Estás cansada?
– Sí, lo estoy.
¿ Estáis cansadas?
– Sí, lo estamos.
Construcția reflexivă implică următoarea condiție: verbul și complementele sale pronominale să aparțină aceleiași
persoane și aceluiași număr gramatical:
Toate formele pronumelor personale - persoana I și a II-a, cu excepția formelor yo și tú - pot lua parte la formarea
unei construcții reflexive în calitate de pronume reflexive:
Pentru persoana a III-a singular și plural sunt folosite ca pronume reflexive formele: se, sí precedat de prepoziție
și consigo:
Él lleva la cartera consigo (El poartă servieta cu sine) - Ellos llevan la cartera consigo (Ei poartă servieta cu ei înșiși).
La fel ca pronumele personale, posesivele au forme accentuate (mío, tuyo, suyo, etc.) și forme neaccentuate (mí, tu,
su ...). Formele neaccentuate, dintre care unele sunt apocopate (mí, tu, su, mis, tus, sus), precedă cuvântul pe care îl
determină în calitate de atribut (mi pañuelo, tu bolso...), iar formele accentuate se așază după cuvântul la care se
referă, după articol sau funcționează ca nume predicative: Él bolso es mío. Un amigo mío…
míos, mías
tuyos, tuyas
suyos, suyas
Persoana I mi
Persoana a II-a tu
Persoana a III-a su
mis
tus
sus
Pentru mai mulți posesori
3. Formele su, suyo sunt echivalente cu de él, de ella, de ellos, de ellas, de usted, de ustedes. Pentru evitarea
ambiguității, de la caz la caz, se folosesc formule prepozționale: Su casa - La casa de él - La casa de Ud. (sau: Su casa
de Ud.) – La casa de ellos etc
1. Pronumele demonstrative pot îndeplini funcția gramaticală de substantive, de adjective: Mi sombrero es éste. Este
sombreros es mío. Sunt variabile în gen și număr (este niño — esta niña; estos niños, estas niñas).
Posedă forme neutre invariabile (esto, eso, aquello): Aquello que se ve en la lejanía es una ciudad. Demonstratvele,
de regulă, se așază înaintea substantvului la care se referă. La demonstratvele cu valoare de pronume, accentul
grafic este facultatv.
Singular
Plural
3. Formele: este, esta, estos, estas desemnează lucruri aproape de cel care vorbește: Éste es mi coche (adică: Éste de
aquí es mi coche).
Formele ese, esa, esos, esas desemnează lucruri mai îndepărtate de cel care vorbește și, în cazul unui dialog, aproape
de cel căruia i se vorbește: Ese es tu coche.
Formele aquel, aquella, aquellos, aquellas desemnează lucruri și mai îndepărtate de cel care vorbește sau de
interlocutori.
Gradația privitoare la îndepărtarea unui obiect în spațiu este valabilă și pentru dimensiunea timpului: este se
folosește pentru prezent, ese pentru un trecut mai mult sau mai puțin apropiat și pentru un viitor, aquel pentru un
trecut îndepărtat și, uneori, pentru un viitor îndepărtat: en estos tempos, en esos tempos, en aquellos tempos.
4. Demonstrativele, cu excepția lui ese, pot îndeplini și funcție anaforică. În astfel de cazuri, este reproduce ultimul
obiect, iar aquel, pe cel anterior: María y Juana están leyendo; esta (Juana) está leyendo una novela, y
aquella (María) un cuento.
5. Construcții în care apar demonstrativele neutre: esto, eso, aquello: esto es - adică, va să zică; en esto - în vremea
asta, între timp; con esto - cu asta, cu toate acestea; a eso de - cam, în jur de (în construcții ca: a eso de las ocho - în
jur de ora opt); eso sí que no - asta nu, asta nu se poate; y eso que - deosebit de faptul că, unde mai pui că; por eso -
de aceea; en eso de - cât despre, în ce privește; eso es - asta este, exact.
2. Pronumele que este invariabil ca gen și număr: Él niño que está aquí es mi hermano - Los niños que están aquí son
mis hermanos.
Antecedentul lui que poate fi substantiv (nume de ființă sau de lucru) și se poate referi la mai mulți antecedenți: Los
médico y los ingenieros que están en la sala quieren salir.
El poate fi substituit prin el cual (cu formele sale de număr și gen) atunci când introduce o propoziție atributivă
explicativă: Los alumnos, que viven lejos, no llegaron a tempo a esta fiesta.În fraza mai sus menționată putem
înlocui que prin los cuales: Los alumnos, los cuales...
3. Cual (precedat de articolul hotărât) este variabil numai ca număr. Cual fără articol nu este pronume. Antecedentul
său poate fi nume de ființe sau de lucruri. Se preferă folosirea lui cual în locul lui que cu caracter explicativ, în
contextele în care antecedentul este departe de relativ, cu prepozițiile por, sin, tras, cât și cu prepozițiile bisilabice și
locuțiuni echivalente (entre los cuales, por encima del cual, etc): Esperó a su vecino, el cual no llegó. No aprendió bien
la lección, por lo cual fue castgado.
Forma neutră lo cual are ca antecedent o formă neutră sau o propoziție precedenta: Era juguetón, lo cual me
gustaba. În astfel de secvențe, lo cual poate fi substituit prin lo que: Era juguetón, lo que me gustaba.
4. Quien are o singură formă pentru ambele genuri. Forma de plural este quienes. Se referă la substantive nume de
ființe sau lucruri personificate. Antecedentul său poate fi exprimat sau nu: Este muchacho con quien hablas es mi
hermano. Quien canta, sus males espanta.
5. Cuyo se acordă în gen și număr cu substantivul care urmează. Se poate referi la substantive nume de ființe sau de
lucruri: El escritor cuyos libros estoy leyendo, es un amigo mío. Ca sens, este echivalent cu formele de quien, del cual.
6. Pronumele cuanto este variabil în gen și număr (cuanto, cuanta, cuantos, cuantas). Formele cuantos, cuantas sunt
echivalente cu construcțiile todo lo que, todas las que. Ca antecedent pot servi todo, tanto sau un substantiv însoțit
de todo sau tanto: Todos cuantos lo conocen dicen que es inteligente (Toți care îl cunosc spun că este inteligent).
1. Pronumele nehotărâte care se referă numai la nume de ființe alguien, nadie, quienquiera:
nada me dio;
cuéntame algo.
Sunt invariabile.
3. Pronumele nehotărâte care se referă la nume de lucruri sau de ființe: alguno, todo, bastante, uno, otro, demás
etc.:
Gruparea todo + articol (sau alt determinant) + substantiv se folosește atât la singular, cât și la plural:
todo el jardín,
Todo (-a) + uno (-a) + substantiv exprimă ideea generală de totalitate și are o valoare de superlativ:
4. Pronumele nehotărâte más și menos sunt invariabile. Când funcționează ca adjective se grupează la singular, în
special cu substantive nume de materie:
agua - apă
leche - lapte
azúcar - zahăr
libros cărți
carteras - serviete
lápices - creioane
Multe din pronumele nehotărâte sunt folosite și ca adjective nehotărâte, iar unele numai ca adjective (ex.: cada).
indicativul (indicativo),
conjunctivul (subjuntivo) și
imperativul (imperativo).
Infinitivul, gerunziul și participiul sunt considerate forme nepersonale (formas no personales) ale verbului.
Formele modale ale conjunctivului și ale indicativului exprimă opoziția non realitate/realitate.
Imperativul nu exprimă nici realitate, nici irealitate, exprimă un ordin, un îndemn, o rugăminte.
(Conjugarea I, verb regulat -ar; Conjugarea II, verb regulat -er; Conjugarea III, verb regulat -ir)
MOD INDICA
Prezent
I.
-o
-as -ás
-a
-amos
-áis
-an
MOD SUBJON
Prezent
I.
-e
-es
-e
-emos
-éis
-en
FORME NEPE
Infinitiv
I.
-ar
Întrebuințări ale timpurilor indicativului[modificare | modificare sursă]
Prezentul (Presente) - Cu formele indicativului prezent putem exprima nu numai un fapt prezent, ci și unul trecut
(prezentul istoric) sau viitor:
Si vienes, te doy el libro (Dacă vii (vei veni), îți dau (îți voi da) cartea).
I
p
v
r
P
d
P
d
P
d
P
t
I
p
v
r
P
P
d
P
d
P
d
P
t
I
p
v
r
P
î
P
d
f
P
d
f
P
d
P
t
Perfectul compus (Pretérito perfecto compuesto) exprimă o acțiune trecută care păstrează legătura cu prezentul.
Legătura poate fi reală sau numai gândită și percepută de către vorbitor.
Imperfectul (Pretérito imperfecto) exprimă o acțiune din trecut în desfășurare, sau repetată, care poate avea loc
simultan cu acțiunea unui alt verb la imperfect, la perfectul simplu sau cu un adverb de timp:
Mai mult ca perfectul (Pretérito pluscuamperfecto) exprimă o acțiune terminată în trecut înaintea altei acțiuni de
asemenea trecute (la perfectul simplu, la imperfect).
Perfectul simplu (Pretérito perfecto simple sau Pretérito indefinido) exprimă de regulă o acțiune realizată în trecut,
într-o perioadă de timp complet scursă:
Perfectul anterior (Pretérito anterior) exprimă o acțiune trecută, imediat anterioară față de o altă acțiune trecută
( redată prin perfectul simplu):
b) un ordin, o interzicere: Lucharás por el bien de tu pueblo. No desearás mal a tus amigos.
Viitorul anterior (Futuro perfecto) denotă o acțiune terminată înaintea alteia care se va efectua tot în viitor:
Condiționalul prezent (Condicional, optativo / potencial) exprimă o acțiune viitoare în raport cu o acțiune realizată în
trecut:
Condiționalul poate fi folosit și ca formă de exprimare politicoasă în cazul unei rugăminți, a unei dorințe, întocmai ca
formele indicativului imperfect:
Condiționalul perfect (Condicional optativo/ potencial perfecto) exprimă un fapt deja terminat sau posibil înainte de
a avea loc un alt fapt cu care este în relație:
Modul imperativ (Modo imperativo) În limba spaniolă imperativul are numai două forme proprii (persoana a II-a
singular și plural):
canta - cantad;
come - comed;
escribe - escribid.
În spaniolă există opt verbe (plus compusele lor) care au neregulată persoana a II-a singular: hacer - haz; decir - di;
poner - pon; ir - ve; salir - sal; venir - ven; ser – sé; tener - ten.
La plural persoana a II-a este regulată la toate verbele. Atunci însă când această formă este aglutinată cu pronumele
personal os, d final din desinență se pierde:
În propozițiile negative toate persoanele sunt înlocuite cu formele respective ale conjunctivului prezent (precedate de
no):
No vengas aquí.
No comáis tanto.
No me digas mentiras.
Atunci când verbul la imperativ este însoțit de un pronume personal neaccentuat, acesta are poziție enclitică:
Dime la verdad.
No me lo digas.
a) în propoziții independente care conțin un adverb exprimând o îndoială (quizá(s), tal vez, acaso...) folosirea
conjunctivului depinde de gradul de intensitate al îndoielii. Cu conjunctivul, îndoiala se intensifică, iar cu indicativul se
atenuează:
Dacă adverbele quizá(s), acaso, tal vez sunt așezate după verb, acestea, de regulă, se construiesc cu indicativul:
¡Ojalá venga a tiempo! - Măcar să vină la timp; să dea Dumnezeu să vină la timp).
b) Conjunctivul în propoziții subordonate Cu verbele care exprimă îndoiala, necunoașterea (dudar, hesitar, vacilar,
ignorar, desconocer, etc.) se tinde, de regulă, să se folosească conjunctivul:
În astfel de cazuri este posibilă și folosirea indicativului. Incertitudinea poate fi mai categorică sau mai atenuată. De
exemplu, în propoziția “Creo que María no vuelve” întărim elementul negativ, iar în ”No creo que María vuelva”
elementul negativ este mai atenuat.
În propozițiile atributive verbul cere modul indicativ dacă antecedentul este cunoscut. Dacă este necunoscut sau
îndoielnic, verbul se construiește cu conjunctivul:
El hombre que viene es un amigo.
Cu verbele care exprimă teamă, o stare afectivă (temer, sentir, recelar, alegrarse, deplorar, lamentar, etc.) se
folosește, de regulă, conjunctivul: :: Lamento que no hayas venido.
O acțiune viitoare (mai rar o acțiune trecută) dependentă de un verb care exprimă teama poate fi redată și cu modul
indicativ:
În acest caz verbul temer are accepția de a bănui, a crede. Când se exprimă o stare afectivă față de un fapt real sau
care se enunță ca efectiv, folosirea conjunctivului este necesară:
Expresiile și verbele care indică acțiuni considerate ca necesare (ordin, permisiune, rugăminte, sfat, dorință etc.) cer,
de obicei, un verb subordonat la modul conjunctiv:
Unele expresii și verbe impersonale (ser útil, ser bueno, ser malo, estar bien, estar mal, convenir, importar, etc.)
impun și ele folosirea modului conjunctiv în subordonată:
Conjunctivul spaniol are trei timpuri simple (prezentul, viitorul și două forme de imperfect în -ra, și -se) și trei timpuri
compuse (perfectul, viitorul anterior și două forme de mai mult ca perfect).
Prezentul (Presente de subjuntivo) poate exprima un fapt prezent sau un fapt viitor. De exemplu:
Prezentul conjunctiv substituie viitorul indicativului în propoziții temporale care exprimă un fapt eventual:
Conjunctivul imperfect (Pretérito imperfecto de subjuntivo). Sensul temporal al celor două forme ale imperfectului
(forma în -ra și forma în -se) poate fi de prezent, viitor sau trecut în raport cu momentul vorbirii. Exprimă
simultaneitatea sau posterioritatea în raport cu acțiunea verbului de care depinde conjunctivul:
Conjunctivul mai mult ca perfect (Pretérito pluscuamperfecto) Exprimă o acțiune trecută, terminată înaintea altei
acțiuni de asemenea trecute:
În propoziția introdusă prin si într-o fraza condițională, mai mult ca perfectul conjunctivului arată că într-un moment
din trecut un fapt a fost considerat unul eventual, improbabil:
Viitorul perfect al conjunctivului (Futuro perfecto de subjuntivo). Indică o acțiune eventuală terminată înaintea alteia
din prezent sau viitor: ::Si para entonces (mañana por la tarde) no hubiere llegado, volveremos a casa.
2. Prin natura lui, infinitivul poate avea funcții sintactice specifice substantivului și funcții sintactice specifice verbului.
a) În calitate de substantiv, poate fi subiect, nume predicativ, atribut al unui substantiv, complement al unui verb:
În funcția de subiect precedat de un verb sau o expresie impersonală (gustar, convenir, bastar, ser preciso, ser
necesario, doler, etc.) infinitivul se construiește fără prepoziție:
b) În combinațiile cu formele digno, fácil, bueno, malo, etc. urmate de prepoziția de infinitivul are sens pasiv:
Infinitivele legate de un substantiv care precedă particulele por, sin, medio și care arată că o acțiune rămâne încă de
executat au, de asemenea, sens pasiv:
Un problema sin resolver (O problemă de rezolvat).
Quiere verte.
Queremos lavarnos.
Queréis lavaros.
Cu forma compusă a infinitivului, pronumele enclitic este așezat după auxiliarul haber.
3. Infinitivele spaniole se pot substantiva cu ajutorul articolelor, demonstrativelor, posesivelor și a altor determinanți
de genul masculin, singular:
Infinitivele spaniole substantivate nu-și pierd caracterul verbal. Astfel pot să se construiască cu adverbe:
4. Infinitivele precedate de unele prepoziții pot forma sintagme fixe care sunt echivalente cu o subordonată
circumstanțială. Câteva construcții frecvente în limba actuală: Al + infinitivo este echivalentă cu o propoziție
temporală:
A ser más laborioso, podrías terminar a tiempo el trabajo (Dacă ai fi mai harnic, ai termina la tmp lucrul).
Con + infinitivo este echivalentă cu o propoziție concesivă: uneori poate avea sens condițional:
Con estar tan cansado, quiere salir de casa (Deși este atât de obosit, vrea să plece de acasă).
Forma simplă se termină în -ando (verbele de conjugarea I) și în -iendo (verbele de conjugarea a II-a și a III-a): cantar -
cantando, trabajar - trabajando; comer - comiendo, beber - bebiendo; partir - partiendo, salir - saliendo.
sonreír - sonriendo),
pudiendo,
Forma compusă a gerunziului se formează cu gerunziu1 verbului haber și participiul verbului de conjugat: habiendo
cantado, habiendo comido, habiendo salido.
2. Forma simplă a gerunziului este folosită pentru exprimarea unui proces în desfășurare simultan cu acțiunea
verbului principal:
3. Forma compusă a gerunziului exprimă o acțiune realizată anterior față de cea a verbului principal, indiferent de
intervalul de timp care desparte cele două acțiuni:
Pentru exprimarea unei anteriorități imediate se poate folosi forma gerunziului precedată de prepoziția en:
4. Gerunziul se poate construi cu pronumele personale neaccentuate în poziție enclitică: lavándome, habiéndome
lavado...
Acest subiect poate fi: același cu subiectul verbului principal, identic cu complementul direct al verbului principal sau
gerunziul poate avea un subiect propriu:
Vi a María desayunando.
1. Participiul spaniol se formează cu terminațiile -ado (verbele de conjugarea I) și -ido (verbele de conjugarea a II-a și
a III-a); tomar - tomado, comer - comido, vivir - vivido.
Unele participii sunt neregulate. Acestea au terminația -cho, -so, -to: hacer -hecho, decir - dicho, imprimir - impreso,
escribir - escrito, poner - puesto, volver - vuelto, etc.
Toate verbele terminate la infinitiv în –olver fac participiul în -uelto: devolver - devuelto, envolver - envuelto, absolver
- absuelto, etc. Unele participii au două forme: una regulată, cu valoare verbală, și alta neregulată, cu valoare
adjectivală:
2. Formele verbului haber + participiu invariabil formează timpurile compuse ale verbelor:
3. Participiul poate avea valoare de adjectiv; în acest caz se acordă cu substantivul la care se referă în gen și număr:
4. Unele participii pot avea și sens activ. Contextul ne ajută să determinăm sensul respectiv: una persona leída — o
persoană care a citit mult (sens activ) față de un libro leído - o carte citită mult (sens pasiv)
Alte exemple:
porfiada ( capricioasă)
presumida ( încrezută)
preciada ( înfumurată)
resuelta ( hotărâtă)
Participiile mai sus menționate, când funcționează ca adjective și au sens activ se construiesc cu ser:
1. Formele verbului ser (de asemenea estar) + un participiu: ::Esta casa será vendida en subasta (Această casă va fi
vândută la licitație).
Este cuarto era pintado por mi tío (Această cameră era zugrăvită de unchiul meu).
Acest tip de construcții pasive se prezintă sub două forme - cu complementul de agent exprimat și fără complement
de agent:
La carta fue escrita por Carmen (Scrisoarea a fost scrisă de către Carmen).
Complementul de agent este introdus, de regulă, prin prepoziția por; uneori prin de:
Participiul se acordă în gen și număr cu subiectul gramatical (pacient). În cazul a două forme pasive în relație de
coordonare, auxiliarul, de obicei, este suprimat înaintea celui de-al doilea participiu:
În schimb estar + participiul se folosește în cazul verbelor momentane, la timpurile imperfecte (El proyecto está,
estaba resuelto - Proiectul este, era rezolvat și a multor verbe reflexive sau folosite ca atare, cu sens incoativ:
O construcție pasivă cu ser sau estar nu diferă de o construcție de tip nominal care cuprinde în structura predicatului
ei nominal o copulă (ser, estar) și un nume predicativ exprimat printr-un participiu cu valoare adjectivală.
2. Construcția pasivă cu se este mai frecventă decât cele mai înainte menționate. Astfel, în locul unei propoziții ca
aceasta:
se preferă
Construcțiile pasive cu se pot avea un complement de agent sau se pot lipsi de acesta:
Se venden mercancías.
Haber
Forme simple
Infinitiv: haber
Gerunziu: habiendo
Participiu: habido
Forme compuse
Mod indicatv
Pretérito imperfecto: he habido, has habido, ha habido, hemos habido, habéis, habido, han habido
Pretérito imperfecto: había, habías, había, habíamos, habíais, habían
Pretérito imperfecto: había habido, habías habido, había habido, habíamos habido, habíais habido, habían habido
Pretérito anterior: hube habido, hubiste habido, hubo habido, hubimos habido, hubisteis habido, hubieron habido
Futuro perfecto: habré habido, habrás habido, habrá habido, habremos habido, habréis habido, habrán habido
Condicional perfecto: habría habido, habrías habido, habría habido, habríamos, habido, habríais habido, habrían,
habido
Mod subjonctv
Pretérito imperfecto: haya habido, hayas habido, haya habido, hayamos habido, hayáis habido, hayan habido
Pretérito imperfecto: hubiera o hubiese, hubieras o hubieses, hubiera o hubiese, hubiéramos o hubiésemos, huberais
o hubieseis, hubieran o hubiesen
Pretérito pluscuamperfecto: hubiera o hubiese habido, hubieras o hubieses habido, hubiera o hubiese habido,
habiéramos o hubiésemos habido, hubierais o hubieseis, habido, hubieran o hubiesen habido
Futuro perfecto: hubiere habido, hubieres habido, hubiere habido, hubiéremos, habido, hubiereis habido, hubieren
habido
Modo imperatvo
(poco empleado)
Infinitivo: ser
Gerundio: siendo
Participio: sido
Forme compuse
Mod indicatv
Pretérito perfecto compuesto: he sido, has sido, ha sido, hemos sido, habéis sido, han sido
Pretérito pluscuamperfecto: había sido, habías sido, había sido, habíamos sido, habíais sido, habían sido
Pretérito perfecto simple: fui, fuiste, fue, fuimos, fuisteis, fueron
Pretérito anterior: hube sido, hubiste sido, hubo sido, hubimos sido, hubisteis sido, hubieron sido
Futuro perfecto: habré sido, habrás sido, habrá sido, habremos sido, habréis sido, habrán sido
Condicional perfecto: habría sido, habrías sido, habría sido, habríamos sido, habríais sido, habrían sido
Mod subjonctv
Pretírito perfecto: haya sido, hayas sido, haya sido, hayamos sido, hayáis sido, hayan sido
Pretérito imperfecto: fuera o fuese, fueras o fueses, fuera o fuese, fuéramos o fuésemos, fuerais o fueseis, fueran o
fuesen,
Pretérito pluscuamperfecto: hubiera o hubiese sido, hubieras o hubieses sido, hubiera o hubiese sido, hubiéramos o
hubiésemos sido, hubierais o hubieseis sido, hubieran o hubiesen sido
Futuro perfecto: hubiere sido, hubieres sido, hubiere sido, hubiéremos sido, hubiereis sido, hubieren sido
Tomar
Infinitivo: tomar Gerundio: tomando Participio: tomado Formas compuestas Infinitivo: haber tomado Gerundio:
habiendo tomado
Perfectul compus (Pretérito perfecto compuesto) : he tomado, has tomado, ha tomado, hemos tomado, habéis
tomado, han tomado
Mai mult ca perfectul (Pretérito pluscuamperfecto) : había tomado, habías tomado, había tomado, habíamos
tomado, habíais tomado, habían tomado
Perfectul simplu (Pretérito perfecto simple sau Pretérito indefinido): tomé, tomaste, tomó, tomamos, tomasteis,
tomaron
Perfectul anterior (Pretérito anterior): hube tomado, hubiste tomado, hubo tomado, hubimos tomado,hubisteis
tomado, hubieron tomado
Viitorul anterior (Futuro perfecto) : habré tomado, habrás tomado, habrá tomado, habremos tomado, habréis
tomado, habrán tomado,
Perfectul (Pretérito perfecto): haya tomado, hayas tomado, haya tomado, hayamos tomado,hayáis tomado, hayan
tomado
Imperfectul (Pretérito imperfecto): tomara o tomase, tomaras o tomases, tomara o tomase, tomáramos o
tomásemos, tomarais o tomaseis, tomaran o tomasen,
Mai mult ca perfectul (Pretérito pluscuamperfecto) : o hubiera o hubiese tomado, hubieras o hubiesetomado,
hubiera o hubiese tomado, hubiéramos o hubiésemos, hubierais o hubieseis tomado, hubieran o hubiesen tomado
Viitorul anterior (Futuro perfecto) - hubiere tomado, hubieres tomado, hubiere tomado, hubiéremos tomado,
hubiereis tomado, hubieren tomado
Toma (tú); Tome (él); Tomemos (nosotros); Tomad (vosotros); Tomen (ellos)
Verbul Comer
Forma simplă Infinitiv: comer Gerunziu: comiendo Participiu: comido Forme compuse Infinitiv: haber comido
Gerunziu: habiendo comido
Pretérito perfecto compuesto: he comido, has comido, ha comido, hemos comido, habéis comido, han comido
Pretérito pluscuamperfecto: había comido, habías comido, había comido, habíamos comido, habíais comido, habían
comido
Pretérito anterior: hube comido, hubiste comido, hubo comido, hubimos comido, hubisteis comido, hubieron comido
Futuro perfecto: habré comido, habrás comido, habrá comido, habremos comido, habrán comido,
Condicional perfecto: habría comido, habrías comido, habría comido, habríamos comido, habríais comido, habrían
comido
Preterito perfecto: haya comido, hayas comido, haya comido, hayamos comido, hayáis comido, hayan comido
Pretérito imperfecto: comiera o comiese, comieras o comieses, comiera o comiese, comiéramos o comiésemos,
comierais o comieseis, comieran o comiesen
Pretérito pluscuamperfecto: hubiera o hubiese comido, hubieras o hubieses comido, hubiera o hubiese comido,
hubiéramos o hubiésemos comido, hubierais o hubieseis comido, hubieran o hubiesen comido
Futuro perfecto: hubiere comido, hubieres comido, hubiere comido, hubiéremos comido, hubiereis comido, hubieren
comido
Come (tú); Coma (él); Comamos (nosotros); Comed (vosotros); Coman (ellos)
Verbul partir Forme simple Infinitiv: partir Gerunziu: partiendo Participiu: partido Forme compuse Infinitiv: haber
partido Gerunziu: habiendo partido
Pretérito perfecto compuesto: he partido, has partido, ha partido, hemos partido, habéis partido, han partido
Pretérito pluscuamperfecto: había partido, habías partido, había partido, habíamos partido, habíais partido, habían
partido
Pretérito anterior: hube partido, hubiste partido, hubo partido, hubimos partido, hubisteis partido, hubieron partido
Futuro perfecto: habré partido, habrás partido, habrá partido, habremos partido, habréis partido, habrán partido
Condicional perfecto: habría partido, habrías partido, habría partido, habríamos partido, habríais partido, habrían
partido
Preterito perfecto: haya partido, hayas partido, haya partido, hayamos partido, hayáis partido, hayan partido
Pretérito imperfecto: partiera o partiese, partieras o partieses, partiera o partiese, partiéramos o partiésemos,
partierais o partieseis, partieran o partiesen
Pretérito pluscuamperfecto: hubiera o hubiese partido, hubieras o hubieses partido, hubiera o hubiese partido,
hubiéramos o hubiésemos partido, hubierais o hubieseis partido, hubieran o hubiesen partido
Futuro perfecto: hubiere partido, hubieres partido, hubiere partido, hubiéremos partido, hubiereis partido, hubieren
partido
Parte (tú); Parta (él); Partamos (nosotros); Partid (vosotros); Partan (ellos) Conjugarea verbului ”invitar” la diateza
pasivă (Conjugación del verbo comer en la voz pasiva)
Prezent: Soy invitado, Eres invitado, Es invitado, Somos invitados, Sois invitados, Son invitados
Preterit perfect compus: He sido invitado, Has sido invitado, Ha sido invitado, Hemos sido invitados, Habéis sido
invitados, Han sido invitados
Preterit imperfect: Era invitado, Eras invitado, Era invitado, Éramos invitados, Erais invitados, Eran invitados
Preterit perfect compus: Había sido invitado, Habías sido invitado, Había sido invitado, Habíamos sido invitados,
Habíais sido invitados, Habían sido invitados
Preterit perfect simplu: Fui invitado, Fuiste invitado, Fue invitado, Fuimos invitados, Fuisteis invitados, Fueron
invitados
Preterit anterior: Hube sido invitado, Hubiste sido invitado, Hubo sido invitad, Hubimos sido invitados, Hubisteis sido
invitados, Hubieron sido invitados
Viitor simplu: Seré invitado, Serás invitado, Será invitado, Seremos invitados, Seréis invitados, Serán invitados
Viitor perfect: Habré sido invitado, Habrás sido invitado, Habrá sido invitado, Habremos sido invitados, Habréis sido
invitados, Habrán sido invitados
Condițional: Sería invitado, Serías invitado, Sería invitado, Seríamos invitados, Seríais invitados, Serían invitados
Condițional perfect:Habría sido invitado Habrías sido invitado, Habría sido invitado, Habríamos sido invitados,
Habríais sido invitados, Habrían sido invitados
Presente: Sea invitado, Seas invitado, Sea invitado, Seamos invitados, Seáis invitados, Sean invitados
Pretérito perfecto: Haya sido invitado, Hayas sido invitado, Haya sido invitado, Hayamos sido invitados, Hayáis sido
invitados, Hayan sido invitados
Pretérito imperfecto: Fuera o fuese invitado, Fueras o fueses invitado, Fuera o fuese invitado, Fuéremos o fuésemos
invitados, Fuerais o fueseis invitados, Fueran o fuesen invitados
Pretérito pluscuamperfecto: Hubiera o hubiese sido invitado, Hubieras o hubieses sido invitado, Hubiera o hubiese
sido invitado, Hubiéramos o hubiésemos sido invitados, Hubierais o hubieseis sido invitados, Hubieran o hubiesen
sido invitados
Futuro: Fuere invitado, Fueres invitado, Fuere invitado, Fuéremos invitados, Fuereis invitados, Fueren invitados
Futuro perfecto: Hubiere sido invitado, Hubieres sido invitado, Hubiere sido invitado, Hubiéremos sido invitados,
Hubiereis sido invitados, Hubieren sido invitados
Sé tú invitado; Sea él invitado; Seamos nosotros invitados; Sed vosotros invitados; Sean ellos invitados
Un verb se consideră neregulat atunci când se produce o schimbare de sunete în temă, în terminație sau în ambele:
encontrar-encuentro, pedir-pido; estarestoy,decir-dije.
Modificările de ordin ortografic și nu fonetic nu se consideră neregularități propriu-zise.
Astfel de modificări ortografice, la verbele regulate, le întâlnim, mai ales, la cele terminate în -car,-gar, -zar, -cer, -cir,
-ger, -gir, -eer, -oer, -guir, etc.: tocar – toqué, cargar – cargué, vencer - venzo, creer - creyó, comenzar – comencé.
Un verb neregulat la prezentul indicativ, persoanele de la singular și a III-a plural va avea aceeași neregularitate la
prezentul conjunctiv (în general, la aceleași persoane (unele excepții: pedir, seguir care au neregularități și la celelalte
persoane: pida; pidamos, pidáis; siga; sigamos, sigáis; la imperativ (pers. a II-a sing. și formele împrumutate de la
conjunctiv): pensar - pienso – piense- piensen, etc.
Când un verb este neregulat numai la persoana I a prezentului indicativ va fi neregulat la toate persoanele
prezentului conjunctiv și la imperativ (la formele împrumutate de la conjunctiv): conocer - conozco → conozca,
conozcas, etc. Verbele compuse primesc de regulă, neregularitățile formelor simple de la care derivă: tener - tengo,
mantener - mantengo.
Un verb neregulat la perfectul simplu este neregulat atât la la conjunctivul imperfect, la conjunctivul viitor: decir -
dije → dijera – dijere, cât și la persoanele I și a II-a plural ale prezentului conjunctivului, la participiul prezent (dacă
verbul are un participiu prezent, care, de cele mai multe ori are valoare de adjectiv sau de substantiv: servir –
sirviente) și la gerunziu: dormir - durmió, durmieron/ durmiera, durmiese/ durmiere/ durmamos,
durmáis/durmiente/durmiendo.
Un verb neregulat la viitorul indicativ este neregulat și la prezentul condițional: salir - saldré → saldría. În limba
spaniolă, există numai trei verbe neregulate la imperfectul indicativului (ser - era ‚ ver - veía, ir - iba).
Prezența accentului este considerată neregularitate: estás, está, esté, estés, etc.
Verbe neregulate la prezent, perfectul simplu și la viitor (Verbos irregulares en presente, pretérito perfecto simple y
futuro).
Dar (a da)
Decir (a spune)
Gerundio: Diciendo
Participio: Dicho
Presente de indicativo: Digo, dices, dice, decimos, decís, dicen
Pretérito perfecto simple: Dije, dijiste, dijo, dijimos, dijisteis, dijeron
Pretérito perfecto compuesto: He dicho, has dicho,….
Futuro de indicativo: Diré, dirás, dirá, diremos, diréis, dirán
Condicional: Diría, dirías, diría, diríamos, diríais, dirían
Presente de subjuntivo: Diga, digas, diga, digamos, digáis, digan
Pretérito imperfecto de subjuntivo: Dijera sau dijese, dijeras sau dijeses, dijera sau dijese, dijéramos sau dijésemos,
dijerais sau dijeseis, dijeran sau dijesen
Futuro de subjuntivo: Dijere, dijeres, dijere, dijéremos, dijereis, dijeren
Imperativo: Di, diga, digamos, digan
Estar (a fi)
Participio: Hecho
Presente de indicativo: Hago (haces, hace, hacemos, hacéis, hacen)
Pretérito perfecto simple: Hice, hiciste, hizo, hicimos, hicisteis, hicieron
Pretérito perfecto compuesto: He hecho, has hecho, …
Futuro de indicativo:Haré, harás, hará, haremos, haréis, harán
Condicional: Haría, harías, haría, haríamos, haríais, harían
Presente de subjuntivo: Haga, hagas, haga, hagamos, hagáis, hagan
Pretérito imperfecto de subjuntivo: Hiciera sau hiciese, hicieras sau hicieses, hiciera sau hiciese, hiciéramos sau
hiciésemos, hicierais sau hicieseis, hicieran sau hiciesen
Futuro de subjuntivo: Hiciere, hicieres, hiciere, hiciéremos, hiciereis, hicieren
Imperativo: Haz, haga, hagamos, hagan
Ir
Gerundio: Yendo
Participio: Ido
Presente de indicativo: Voy, vas, va, vamos, vais, van
Pretérito imperfecto de indicativo: Iba, ibas, iba, íbamos, ibais, iban
Pretérito perfecto simple: Fui, fuiste, fue, fuimos, fuisteis, fueron
Pretérito perfecto compuesto:He ido, has ido,…..
Presente de subjuntivo:Vaya, vayas, vava, vayamos, vayáis, vayan
Pretérito imperfecto de subjuntivo: Fuera sau fuese, fueras sau fueses, fuera sau fuese, fuéramos sau fuésemos,
fuerais sau fueseis, fueran sau fuesen
Futuro de subjuntivo: Fuere, fueres, fuere, fuéremos, fuereis, fueren
Imperativo: Ve, vaya, vayamos, id, vayan
Poder
Gerundio: Pudiendo
Presente de indicativo: Puedo, puedes, puede, …pueden
Pretérito perfecto simple :Pude, pudiste, pudo, pudimos, pudisteis, pudieron
Futuro de indicativo: Podré, podrás, podrá, podremos, podréis, podrán
Condicional: Podría, podrías, podría, podríamos, podríais, podrían
Presente de subjuntivo: Pueda, puedas, pueda, …puedan
Pretérito impefecto de subjuntivo: Pudiera sau pudiese, pudieras sau pudieses, pudiera sau pudiese, pudiéramos sau
pudiésemos, pudierais sau pudieseis, pudieran sau pudiesen
Futuro de subjuntivo: Pudiere, pudieres, pudiere, pudiéremos, pudiereis, pudieren
Imperativo: Puede, pueda, …puedan
Poner
Participio: Puesto
Presente de indicativo: Pongo (pones, pone, ponemos, ponéis, ponen)
Pretérito perfecto simple: Puse, pusiste, puso, pusimos, pusisteis, pusieron
Pretérito perfecto compuesto: He puesto, has puesto…
Futuro de indicativo: Pondré, pondrás, pondrá, pondremos, pondréis, pondrán
Condicional: Pondría, pondrías, pondría, pondríamos, pondríais, pondrían
Presente de subjuntivo: Ponga, pongas, ponga, pongamos, pongáis, pongan
Pretérito imperfecto de subjuntivo: Pusiera sau pusiese, pusieras sau pusieses, pusiera sau pusiese, pusiéramos sau
pusiésemos, pusierais sau pusieseis, pusieran sau pusiesen
Futuro de subjuntivo: Pusiere, pusieres, pusiere, pusiéremos, pusiereis, pusieren
Imperativo: Pon, ponga, pongamos, poned, pongan
Querer (a iubi)
Saber (a ști)
Tener (a ține)
Venir (a veni)
Gerundio: Viniendo
Presente de indicativo: Vengo, vienes, viene, … vienen
Pretérito perfecto simple: Vine, viniste, vino, vinimos, vinisteis, vinieron
Futuro de indicativo: Vendré, vendrás, vendrá, vendremos, vendréis, vendrán
Condicoinal: Vendría, vendrías, vendría, vendríamos, vendríais,vendrían
Presente de subjuntivo: Venga, vengas, venga, vengamos, vengáis, vengan
Pretérito imperfecto de subjuntivo: Viniera sau viniese, vinieras sau vinieses, viniera sau viniese, viniéramos sau
viniésemos, vinierais sau vinieseis, vinieran sau viniesen
Futuro de subjuntivo: Viniere, vinieres, viniere, viniéremos, viniereis, vinieren
Imperativo: Ven, venga, vengamos, venid, vengan
1. Funcția sintactică principală a verbului ser este aceea de copulă. Leagă numele predicativ de subiect.
Numele predicativ poate fi exprimat printr-un substantiv, adjectiv, pronume, numeral, infinitiv, adverb, o propoziție
etc.:
Mi tío es profesor.
Soy de Bucarest.
Pedro es alto.
María es joven.
Este libro es mío.
Somos tres.
Soy el primero de la clase.
Querer es poder.
Tu amigo es así.
Él es quien grita.
Lo que te ruego es que no salgas tan pronto.
Adjectivele construite cu ser exprimă calități esențiale, primordia1e uneori indiferent de durata lor (adjective care
denotă materia, profesiunea, culoarea, dimensiunea, forma etc.): Eres/ moreno/ alto/ generoso/obrero.
Adjectivele următoare admit, de obicei, construcția cu ser: feliz - infeliz; dichoso -desdichado; venturoso -
desventurado; desgraciado, cierto, indudable, notorio, evidente, posible - imposible; probable - improbable; preciso,
necesario: Somos felices, dichosos infelice desdichados, cierto, posible
Es probable, necesario
2. Verbul ser împreună cu participiul altui verb formează diateza pasivă:
3. În unele contexte, verbul ser își pierde valoarea de copulativ. Devine verb intranzitiv cu sensul de a exista, a se
întâmpla, a servi, a avea loc, a conveni:
5. Construcțiile ser de + infinitivo, ser menos au corespondent în limba română formulele “a merita osteneala”, “a
trebui” și “a nu fi mai prejos:
En él es de admirar lo jefe (La el merită osteneala să fie admirate calitățile sale de șef).
Tú me has ayudado mucho, y por eso no quiero ser menos (Tu m-ai ajutat mult și de aceea nu vreau să fiu mai
prejos).
Adjectivele calificative (sau participiale) atunci când se construiesc cu verbu1 estar atribuie subiectului o calitate sau
o stare valabilă pentru momentul indicat de acest verb. Starea sau calitatea respectivă sunt gândite de vorbitor ca
rezultatul unei schimbări, unei transformări sau al unui proces și nu ca inerente sau caracteristice obiectului
respectiv.
A se compara:
Alte exemple:
Același adjectiv poate exprima o calitate esențială sau o stare, un aspect, după cum este construit cu ser sau cu estar:
- Esta manzana está verde (Acest măr este verde, adică nu este copt).
- Este hombre está loco (Acest om și-a pierdut cumpătul sau o face pe nebunul).
Unele adjective își schimbă sensul după cum sunt construite cu ser sau cu estar:
ser bueno - a fi bun (la caracter) estar malo - a se simți rău, a fi bolnav
Câteva adjective care se construiesc de regulă, cu verbul estar și nu cu ser contento - descontento; satisfecho -
insatisfecho; vacío, lleno, maduro, intacto, roto.
În unele secvențe, verbul estar este urmat de anumite prepoziții ca: a, de, para, por, etc.:.
(Această carte costă o sută de pesete).
Estoy para salir (Sunt gata de plecare) deci: estar para + infinitivo)
Estoy por mandarte a casa de tu abuelo (Sunt înclinat (dispus) să te trimit la bunicul tău).
2. Estar poate avea, în unele contexte, valoare de verb predicativ și de verb auxiliar.
Estar poate forma singur predicatul verbal atunci când are înțelesul de a sta, a se afla, a se găsi, atât sub aspect local,
cât și sub aspect temporal:
Estamos en invierno.
El proyecto estará realizado a fin de este mes (Proiectul este realizat la sfârșitul acestei luni).
Formula estar+participio ne arată că acțiunea verbului la participiu este deja terminată în momentul indicat de timpul
la care se află auxiliarul estar. Prin aceasta diferă de construcția ser +participiu care ne semnalează că acțiunea
participiului are loc în momentul indicat de timpul la care se referă ser:
În limba spaniolă, perifrazele verbale sunt formate dintr-un verb auxiliar sau folosit ca auxiliar și un verb la un mod
nepersonal, nepredicativ, adică la infinitiv, gerunziu sau participiu.
Ele sunt sintagme fixe care afectează toate formele conjugării. Sunt folosite cu mare frecvență, întrucât exprimă
diverse nuanțe semantice pe care verbul la modul nepersonal care intră în componența lor nu le-ar putea reda. A se
compara “escribo” (scriu) cu “tengo que escribir” (trebuie să scriu).
Între auxiliar și verbul la modul nepredicativ (numai infinitivul) se interpun, în unele perifraze, prepozițiile a, de sau
conjuncția que (mai rar).
Formele verbului auxiliar ne indică persoana, timpul, modul și numărul.
În general, în perifrazele verbale, forma nepersonală a verbului nu poate fi substituită printr-o formă echivalentă fără
să afecteze sensul.
Nu orice combinație de acest fel poate fi numită perifrază verbală.
De exemplu “Voy a trabajar” poate să însemneze, în funcție de context și de situația concretă, “merg să lucrez” sau
“voi lucra” (perifrază verbală).
Putem deosebi mai multe grupuri de perifraze verbale, în funcție de criteriul pe care-l adoptăm. Astfel, dacă avem în
vedere forma nepersonală a verbului, putem împărți aceste construcții în perifraze cu infinitivul, perifraze cu
gerunziul și perifraze cu participiul:
Clasificarea perifrazelor verbale, ținând seama de modul nepersonal care ia parte la formarea lor, nu este pur
formală. Astfel perifrazele formate cu infinitivul dau acțiunii verbale o orientare spre viitor,față de timpul la care se
află verbul auxiliar, cele cu gerunziul exprimă o acțiune în desfășurare, iar cele cu participiul plasează acțiunea în
trecut și au sens perfectiv.
Venir a + infinitivo exprimă o acțiune care se termină cu aproximație: Siempre veníamos a ponernos de acuerdo.
Cu timpurile perfective, acțiunea este considerată realizată: Hemos venido a ponernos de acuerdo (Am căzut de
acord).
În acest ultim caz, putem folosi în locul lui venir verbul llegar.
Acabar de + infinitivo are sens perfectiv. Exprimă o acțiune care s-a terminat recent (în raport cu timpul la care se află
verbul auxiliar):
Această perifrază se folosește, în special, în propoziții afirmative. Forma negativă a acestei perifraze nu are, de multe
ori sens negativ;
Nu se recomandă să fie folosită cu verbul auxiliar la timpul viitor decât numai atunci când prin acest viitor voim să
exprimăm o acțiune probabilă în prezent:
Pedro acabará de Ilegar ahora mismo (Este probabil ca Petre să sosească chiar acum).
Volver a + infinitivo exprimă repetarea unei acțiuni. Deci are caracter iterativ:
Tener que + infinitivo semnifică o obligație mai intensă, uneori impusă din afară:
Tengo que escribir el deber de casa (Trebuie să scriu tema pentru acasă).
Jorge debió de asistir a aquella fiesta (Gheorghe trebuie să fi fost la serbarea aceea).
Estar + gerundio arată că acțiunea este în curs de desíășurare în momentul indicat de timpul verbului auxiliar:
În cazul verbelor cu valoarea momentană (abrir, cerrar, saltar etc.) această perifrază exprimă repetarea acțiunii:
el muchacho estaba saltando el arroyo (Băiatul sărea peste pârâu - acțiune repetată).
În același enunț, verbul estar poate fi subînțeles și deci nu e cazul să fie repetat, dacă a fost exprimat mai înainte:
Estaba el niño jugando en el patio y dando gritos (Copilul se juca în curte scoțând strigăte).
Ir + gerundio. Această perifrază o folosim pentru a sublinia caracterul progresiv al unei acțiuni sau pentru a exprima
succesiunea unor acțiuni identice. Pentru redarea acestor nuanțe, limba română poate folosi expresii ca: “încetul cu
încetul”, “în mod progresiv”, “unul după altul” etc.: Los árboles se van deshojando (Copacii se desfrunzesc - în mod
progresiv). El obrero iba llenando los sacos (Muncitorul umplea sacii - unul după altul). Andar + gerundio arată că cel
ce execută acțiunea se deplasează pentru a o realiza sau că o orientează spre obiecte diferite:
Pedro andaba buscando sus libros (Petre își căuta cărțile - ici și colo, într-o parte și în alta).
Pedro andaba contando que... (Petre povestea că - adică povestea la unul și la a1tul).
Venir + gerundio arată că acțiunea este progresivă. Spre deosebire de ir + gerundio, acțiunea exprimată de perifrază
venir + gerundio este orientată din trecut spre prezent, ne arată de când durează o acțiune: Desde hace muchos
años ::Pedro venía acariciando vanas esperanzas (De mulți ani Petre nutrea speranțe zadarnice).
cu acesta:
En su testamento dejó mandado que ... (În testamentul său a dispus ca...)
Quedar + participio se substituie verbului estar + participio pentru a exprima sub formă pasivă nuanțele exprimate de
tener + participio și dejar + participio.
Queda arruinada su familia (Familia îi rămâne ruinată, familia lui este ruinată).
Llevar + participio ne arată ceea ce s-a realizat dintr-o acțiune începută și neterminată: Llevo andados unos cinco
kilómetros (Am parcurs deja cinci kilometri).