Secţiunea Ştiinţe Penale, Criminologie 503

LUAREA MĂSURII PREVENTIVE A CONTROLULUI JUDICIAR PE CAUŢIUNE

ÎN FAZA DE CAMERĂ PRELIMINARĂ
Ion FLAMINZEANU, Denisa BARBU

Abstract: If the measure of judicial control, namely that of judicial bail in the course of criminal prosecution,
was ordered against the defendant, the Preliminary Chamber judge has the obligation to verify the legality and the
merits of these measures within 3 days from the registration of the file, before the termination of their duration. The
3-day deadline is a term of recommendation, which does not have the nature of an imperative term, so exceeding this
term does not lead to the cessation of the preventive measure, as the provisions of Art. 241 par. (1) lit. a) NCPP
NCPP (New Criminal Procedure Code – NCPC). The Preliminary Chamber judge may order that the measure of
judicial control/judicial control on bail (not taking such a measure, previously ordered during the criminal
prosecution), replacing it with another preventive measure, the legal termination of the preventive measure.
Verification of the legality and soundness of the measure of judicial control, ie judicial control on bail, is done in a
council room, with the participation of the prosecutor and with the summoning of the defendant; legal assistance is
mandatory in the cases provided by art. 90 NCPC. Subsequently, during the Preliminary Chamber procedure, the
judge has the obligation to verify periodically, but not later than 60 days, if the grounds that led to the taking of the
measure of judicial control, namely the judicial control on bail, under the sanction of the legal termination of the
preventive measure.

Key words: judicial control, preliminary chamber, verification, replacement, cessation of measure.

Controlul judiciar se poate lua atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de cameră preliminară sau de
judecată şi numai faţă de inculpat.
Se dispune în cursul urmăririi penale:procuror prin ordonanţă;judecătorul de drepturi şi libertăţi1 prin încheiere.
În faza camerei preliminare se dispune de judecătorul de cameră preliminară prin încheiere2.
În faza de judecată se dispune de instanţa de judecată prin încheiere3.
Controlul judiciar pe cauţiune se dispune după aceleaşi reguli de la măsura preventivă a controlului judiciar.
După emiterea rechizitoriului şi sesizarea instanţei competente, asupra măsurilor preventive este competent
judecătorul de cameră preliminară.
Acesta dispune din oficiu sau la cererea procurorului luarea măsurii controlului judiciar4.
Cererea trebuie scrisă şi poate fi cuprinsă în rechizitoriu, dar şi distinct de rechizitoriu.
Prezenţa inculpatului nu este obligatorie, el putând lipsi motivat sau nemotivat, măsura controlului judiciar fiind
luată chiar şi în absenţa acestuia.
Luarea măsurii controlului judiciar de judecătorul de cameră preliminară se dispune prin încheiere motivată, ce
trebuie să conţină, printre altele, şi motivele de fapt şi de drept ce au condus la această soluţie.
Încheierea se comunică inculpatului5.
Pronunţarea are loc în camera de consiliu, minuta fiind obligatorie.
În cazul luării măsurii preventive a controlului judiciar în faza de judecată, procedura este similară cele din faza
camerei preliminare.
Există şi o serie de diferenţe:şedinţa de judecată este publică, caracterul nepublic al şedinţei de judecată fiind
excepţia6;propunerea de luare a măsurii controlului judiciar nu mai poate fi făcută prin rechizitoriu, ci doar prin cerere
separată, care ar putea fi făcută şi oral, în cursul şedinţei de judecată7.

 Dr. , Cercetător ştiinţific gr. III, Institutul de Cercetări Juridice „Acad. Andrei Rădulescu” al Academiei Române; Lector univ.dr.,

Facultatea de Drept şi Administraţie Publică, Universitatea „Spiru Haret”, Bucureşti; e-mail: [email protected]
 Lect. univ.dr. , Facultatea de Drept si Stiinte Administrative, Universitatea „Valahia” din Targoviste; e-mail:

[email protected]
1 Spre exemplu, în cazul respingerii propunerii de arestare preventivă (art. 237 C.p.p.), în cazul înlocuirii măsurii arestării preventive (art.

242), în cazul soluţionării contestaţiilor împotriva încheierilor prin care judecătorul de drepturi şi libertăţi dispune asupra măsurilor preventive
(art. 206 alin. 1 raportat la 425 alin. 4 şi 5 C.p.p.).
2
Conform art. 348 C.p.p.
3 Conform art. 362 C.p.p.
4 M. Udroiu, s.a,. Codul de procedură penală. Comentariu pe articole, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2015, p. 611. Când se autosesizează,

această sesizare trebuie cuprinsă într-o încheiere de şedinţă distinctă, în baza căreia va fixa termen pentru discutarea măsurii, citarea
inculpatului, asigurarea asistenţei juridice obligatorii şi înştiinţarea procurorului pentru a fi prezent la şedinţă.
5 CEDO, cauza Ignatenco c. Moldovei, hotărârea din 8 februarie 2011, parag. 75.
6 Aceasta decurge din dispoziţii expres prevăzute de lege cu caracter derogator, cum ar fi art. 24 alin. 1 din Legea nr. 678/2001 privind

prevenirea şi combaterea traficului de persoane, ori cele prevăzute de art. 509 alin. 2 teza I C.p.p. privind judecata în cauzele cu inculpaţi minori.
7 N. Volonciu, s.a., Noul Cod de procedură penală, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2015, p. 457.
504 Dreptul românesc la 100 de ani de la Marea Unire. Dimensiuni şi tendinţe

Măsura controlului judiciar trebuie verificată din oficiu cu privire la legalitatea şi temeinicia acesteia, la primirea
dosarului în camera preliminară8, precum şi ulterior, la primirea dosarului la judecătorul de scaun9.
În conţinutul controlului judiciar, art. 215 alin. 1 şi 2 C.p.p. prevede trei obligaţii ce trebuiesc cumulativ
îndeplinite de către inculpat şi dispuse de organul judiciar la luarea măsurii: (1) să se prezinte la organul judiciar ori de
câte ori este chemat, această obligaţie este personală, nefiind îndeplinită prin prezentarea unui reprezentant
convenţional, inclusiv a unui avocat10; (2) să informeze de îndată organul judiciar cu privire la schimbarea locuinţei;
(3) să se prezinte la organul de politie desemnat cu supravegherea sa de catre organul judiciar care a dispus masura,
conform programului de supraveghere intocmit de organul de politie sau ori de cate ori este chemat. Pe lângă acestea,
organul judiciar poate dispune şi alte obligaţii.
Înştiinţarea trebuie făcută de îndată, fără a se stabili un termen maxim, însă această obligaţie va fi analizată în
funcţie de posibilităţile concrete pe care le-a avut inculpatul la dispoziţie, după schimbarea locuinţei. Notificarea poate
fi făcută verbal sau în scris, personal sau prin reprezentant, organului judiciar care a dispus măsura, şi nu acelui
desemnat cu supravegherea11.
Chiar dacă nu există o prevedere expresă, schimbarea locuinţei poate atrage obligarea organului judiciar să
dispună schimbarea instituţiei, organului desemnat cu supravegherea executării măsurii dispuse12.
De asemenea, o altă obligaţie este să se prezinte la organul de poliţie13 desemnat cu supravegherea sa de către
organul judiciar care a dispus măsura, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori
de câte ori este chemat14.
Stabilirea numărului prezentărilor săptămânale în faţa organului de poliţie, orele de prezentare sunt de
competenţa organului de poliţie potrivit normelor interne, nefiind fixat de către organul judiciar care a dispus
măsura15.
Prezentarea în faţa organului de poliţie, la datele stabilite în program, se consemnează în scris sub semnătura
inculpatului, dar şi a lucrătorului de poliţie desemnat cu supravegherea.
Obligaţiile cu dispunere facultativă16 sunt:
a) să nu depăşească o anumită limită teritorială, fixată de organul judiciar, decât cu încuviinţarea prealabilă a
acestuia17; În mod curent, organele judiciare dispun interdicţia de a părăsi ţara sau localitatea în care locuieşte
inculpatul.
b) să se deplaseze în locuri anume stabilite de organul judiciar sau să se deplaseze doar în locurile stabilite de
acesta. Această obligaţie este complementară celei prevăzute de art. 215 alin. 2 lit. a C.p.p.; Locaţiile pot fi
identificate generic sau pot fi identificate în concret, prin indicarea adresei acesteia18.
c) să poarte permanent un sistem electronic de supraveghere. Această măsură este inaplicabilă, întrucât nu au
fost luate celelalte măsuri financiare şi administrative necesare pentru ca ea să poată fi pusă în practică;
d) să nu revină în locuinţa familiei, să nu se apropie de persoana vătămată sau de membrii familiei acesteia, de
alţi participanţi la comiterea infracţiunii, de martori sau experţi sau de alte persoane anume desemnate de organul
judiciar şi să nu comunice cu acestea direct sau indirect, pe nicio cale19;
Pentru a putea fi respectată această interdicţie, se impune ca organul judiciar să individualizeze şi să nominalizeze
(cu nume şi prenume) în cuprinsul actului prin care a dispus măsura controlului judiciar, nefiind suficientă, după
opinia doctrinei20, indicarea doar prin prisma calităţilor procesuale21.

8 Ibidem, art. 207 C.p.p.

9 Ibidem, art. 208 C.p.p.; ICCJ, RIL, Decizia VII/2006.
10 N. Volonciu, s.a., op. cit., p. 458.
11 N. Volonciu, s.a., op. cit., p. 459.
12 Art. 215 alin. 4 C.p.p.; M. Udroiu, s.a., op. cit., p. 613.
13 Conform art. 82 alin. 1 teza I din Legea nr 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a altor măsuri neprivative de

libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal (M.Of. nr. 513 din 14 august 2013).
14 Conform art. 82 alin. 3 din Legea nr. 253/2013, după comunicarea către secţia de poliţie competentă a unei copii după actul prin care se

dispune luarea măsurii, organul de poliţie procedează de îndată la stabilirea programului de supraveghere şi cheamă persoana aflată sub control
judiciar, pentru a-i aduce la cunoştinţă programul. S-au înfiinţat Birourile de supravegheri judiciare, care au dezvoltat şi un program informatic în
care au fost incluse persoanele.
15 N. Volonciu, s.a., op. cit., p. 460.
16 Art. 215 alin. 2 C.p.p.
17 I. Neagu, M. Damaschin, Tratat de drept procesual penal. Partea specială, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2014, p. 616; copie se va

comunica în ziua emiterii sau pronunţării, inculpatului, unităţii de poliţie în a cărei circumscripţie locuieşte, precum şi în a cărei circumscripţie
are interdicţia de a se afla, serviciului public comunitar de evidenţă a persoanelor, Poliţiei de Frontieră Române şi Inspectoratului General pentru
Imigrări, în situaţia celui care nu este cetăţean român, în vederea asigurării respectării de către inculpat a obligaţiei care îi revine. Organele în
drept dispun darea în consemn la punctele de trecere a frontierei.
18 N. Volonciu, s.a., op.cit., p. 461.
19 Această obligaţie se dispune cu precădere în cazul comiterii de infracţiuni împotriva membrilor familiei.
20 N. Volonciu, s.a., op.cit., p. 462.
21 Ibidem. Spre exemplu, prin referirea la ”martorii din dosar” sau ”persoanele vătămate în cauză”, în condiţiile urmăririi penale, inculpatul

nu are acces la informaţii privind identitatea martorilor, experţilor, interpreţilor, în cele mai multe cazuri.
Secţiunea Ştiinţe Penale, Criminologie 505

e) să nu exercite profesia, meseria sau să nu desfăşoare activitatea în exercitarea căreia a săvârşit fapta;
Această interdicţie, prin conţinut se aseamănă atât cu pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin. 1 lit. g
C.p.p., cât şi cu măsura de siguranţă prevăzută de art. 111 alin. 1 C.p.p.
f) să comunice periodic informaţii relevante despre mijloacele sale de existenţă, obligându-l să dobândească în
mod legal venituri prin desfăşurarea unei activităţi;
g) să se supună unor măsuri de control, îngrijire sau tratament medical, în special în scopul dezintoxicării;
Apreciem22 că aceasta nu se suprapune măsurii de siguranţă prevăzute de art. 109 C.p., scopul măsurilor fiind
distinct, respectiv cel prevăzut de art. 202 alin. 1 C.p.p. în cazul măsurii preventive, faţă de înlăturarea unei stări de
pericol pentru societate cauzate de starea de boală a inculpatului sau de consumul cronic de alcool sau de alte
substanţe psihoactive în cazul măsurii de siguranţă a obligării la tratament medical.
h) să nu participe la manifestări sportive sau culturale ori la alte adunări publice;
i) să nu conducă vehicule anume stabilite de organul judiciar;
Această obligaţie negativă ar putea fi dispusă de organul judiciar când s-ar ajunge la concluzia, fie că inculpatul
s-a folosit de tipul respectiv de vehicule pentru comiterea infracţiunii, fie că săvârşirea acesteia este consecinţa
incapacităţii, nepregătirii sau altor cauze care îl fac inapt pentru conducerea vehiculelor respective23.
j) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte arme.
Noţiunea de ”arme” trebuie înţeleasă în concordanţă cu definiţia furnizată de art. 179 C.p.24, dar şi de legi
speciale25 (prin arme se înţelege atât armele şi armele de foc, cât şi armele albe).
Interdicţia vizează atât armele ce necesită aprobare prealabilă pentru deţinere (permis) chiar dacă inculpatul
obţinuse anterior o asemenea autorizaţie administrativă, cât şi pe cele care necesită doar notificări către autoritatea
statului sau care nu necesită nicio formalitate pentru deţinere26.
Înlocuirea măsurii controlului judiciar cu măsura arestului la domiciliu sau a arestării preventive are loc în
cazul în care inculpatul încalcă, cu rea-credinţă, obligaţiile care îi revin sau există suspiciunea rezonabilă că a săvârşit
cu intenţie o nouă infracţiune pentru care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale27.
Observăm că al doilea motiv de înlocuire a controlului judiciar cu măsura arestului la domiciliu sau cu măsura
arestării preventive se suprapune cazului prevăzut de art. 223 alin. 1 lit. d C.p.p..
Conform art. 204 alin. 3 C.p.p., art. 205 alin. 3 C.p.p. şi art. 206 alin. 4 C.p.p., contestaţia formulată împotriva
încheierii prin care s-a dispus înlocuirea măsurii controlului judiciar cu măsura arestării preventive este suspensivă de
executare, motiv pentru care, în această situaţie, mandatul de arestare preventivă se emite la momentul rămânerii
definitive a soluţiei şi nu la momentul pronunţării acesteia28.
* Încuviinţarea depăşirii temporare a limitei teritoriale fixate de organul judiciar nu este prevăzută în mod
expres, aşa cum este în cazul măsurii preventive a arestului la domiciliu29, însă putem să ne înscriem în cazul prevăzut
de art. 215 alin. 2 lit. a C.p.p., putând fi impusă de motive temeinice fără ca acestea să fie de natură a conduce la
încetarea obligaţiei de a nu depăşi o limită teritorială impusă inculpatului30.
Încuviinţarea prealabilă de depăşire a limitei teritoriale va fi dispusă de organul judiciar care a luat măsura31, însă
şi de judecătorul de cameră preliminară, în situaţia în care procesul penal a atins faza camerei preliminare, precum si
de instanţa de judecată, în cazul în care dosarul se află în cursul judecăţii32.
Căile de atac sunt diferite. Astfel, împotriva ordonanţei date de procuror, calea de atac este plângerea cf. art. 336
C.p.p., iar împotriva încheierii motivate de judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară,
instanţa de judecată, calea de atac este contestaţia cf. art. 204-206 C.p.p., care se aplică în mod similar33.
Măsura controlului judiciar dispusă prin ordonanţă este executorie din momentul dispunerii, punerea în executare
nefiind suspendată de calea de atac a plângerii.
După luarea măsurii preventive a controlului judiciar prin încheiere:de către judecătorul de cameră preliminară,de
către instanţa de judecată, aceasta se pune în executare de îndată, formularea contestaţiei nu impietează caracterul
executoriu al măsurii dispuse34.

22 M. Udroiu, s.a., op. cit., p. 614.

23 N. Volonciu, s.a., op. cit., p. 463.
24 Ibidem; conform art. 179 C.p.: ”(1) Arme sunt instrumentele, dispozitivele sau piesele declarate astfel prin dispoziţii legale. (2) Sunt

asimilate armelor orice alte obiecte de natură a putea fi folosite ca arme şi care au fost întrebuinţate pentru atac”.
25 În art. 2 pct. I.1 şi I.2 din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi muniţiilor, republicată (M.Of. nr. 425 din 10 iunie 2014).
26 N. Volonciu, s.a., op.cit., p. 464.
27
M. Udroiu, s.a., op.cit., p. 614.
28 M. Udroiu, s.a., op.cit., p. 615.
29 Art. 221 alin. 6 C.p.p.
30 M. Udroiu, s.a., op. cit., p. 616; spre exemplu, o intervenţie chirurgicală, o înmormântare a unui membru de familie sau a unei persoane

apropiate.
31 Conform art. 215 alin. 2 lit. a C.p.p.
32 M. Udroiu, s.a., op. cit., p. 616, soluţia este impusă de faptul că, în cursul procedurii de cameră preliminară/judecată, singurele organe

judiciare competente să se pronunţe asupra măsurilor preventive sunt judecătorul de cameră preliminară/instanţa de judecată.
33 Ibidem.
506 Dreptul românesc la 100 de ani de la Marea Unire. Dimensiuni şi tendinţe

Punerea în executare presupune:înştiinţarea inculpatului prin comunicarea ordonanţei;

înştiinţarea instituţiei, organului sau autorităţii anume desemnate de organul judiciar care a dispus măsura
pentru a supravegherea respectarea obligaţiilor de către inculpat pe durata măsurii;înştiinţarea persoanei
vătămate35, dacă organul judiciar a impus obligaţia prevăzută de art. 215 alin. 2 lit. d C.p.p.
În funcţie de dispunerea anumitor obligaţii/interdicţii dintre cele prevăzute la art. 215 alin. 2 C.p.p., obligaţia de
supraveghere36 intră în sarcina următoarelor instituţii37:
- organul de poliţie în raza căruia domiciliază sau locuieşte inculpatul, în cazul obligaţiilor prevăzute de art.
215 alin. 2 lit. a, b, d-f şi h-j C.p.p.;
- organul de poliţie în raza căruia domiciliază sau locuieşte inculpatul şi instituţia sanitară în care urmează a
efectua tratamentul, în cazul obligaţiei prevăzute de art. 215 alin. 2 lit. g C.p.p.;
- organul de poliţie în raza căruia domiciliază sau locuieşte inculpatul şi banca sau băncile la care inculpatul
are deschise conturi, în cazul obligaţiei prevăzute la art. 215 alin. 2 lit. k C.p.p.;
- secţia de poliţie în raza căreia domiciliază sau locuieşte persoana în cauză, atunci când organul judiciar a
impus obligaţia prevăzută la art. 215 alin. 2 lit. d C.p.p. cu referire la persoana vătămată sau membrii de familie ai
acesteia.
Menţionăm că încălcarea condiţiilor controlului judiciar pe cauţiune nu conduce automat la înlocuirea acestuia cu
o măsură preventivă privativă de libertate, judecătorul / instanţa putând menţine măsura controlului judiciar pe
cauţiune.38
Înlocuirea măsurii se poate dispune: în faza de urmărire penală; în cursul camerei preliminare;în cursul instanţei
de judecată, la cererea procurorului sau din oficiu de judecătorul de drepturi şi libertăţi,de judecătorul de cameră
preliminară,de instanţa de judecată.

Concluzii
Caracterul de fază a procesului penal a procedurii de cameră preliminară rezultă, în primul rând, din
reglementarea explicită a acestei faze într-un titlu distinct de cel al judecăţii în partea specială a Codului de procedură
penală.
Chiar dacă judecătorul de cameră preliminară nu verifică temeinicia probelor sau a trimiterii în judecată, totuşi
rolul său este la fel de important ca rolul instanţei de judecată, întrucât soluţiile pronunţate de acesta cu privire la
legalitatea urmăririi penale pot avea un reflex semnificativ cu privire la soluţionarea acţiunii penale, având în vedere
că la baza oricărui proces penal se află probele şi mijloacele de probă.

34 Conform art. 205 alin. 3 C.p.p., art. 206 alin. 4 C.p.p.

35 Membrii de familie; N. Volonciu, s.a., op. cit., p. 465.
36 Art. 83 din Legea nr. 253/2013.
37 N. Volonciu, s.a., op. cit., p. 465-466.
38 Ibidem; adăugarea de noi obligaţii conform art. 217 alin. 3 raportat la art. 215 alin. 8 şi 9 C.p.p. ori majorarea cuantumului cauţiunii.