Expertiza Merceologica
Expertiza Merceologica
PREFAğĂ
CUPRINS
Pag.
PrefaĠă ..................................................................................................9
Capitolul 1 OBIECTUL ùI METODA EXPERTIZEI
MERCEOLOGICE....................................................... 11
1.1 NoĠiunea de expertiză merceologică .................................. 11
1.2 Clasificarea expertizelor..................................................... 13
1.3 Obiectul expertizei merceologice ....................................... 15
1.4 Metoda expertizei merceologice ........................................ 17
1.5 Expertizele mixte cu participarea expertizei
merceologice ..................................................................... 18
Capitolul 2 ASPECTE LEGISLATIVE PRIVIND EXPERğII
ùI EXPERTIZA ........................................................... 22
2.1 LegislaĠia úi organizarea activităĠii de expertiză
în Ġara noastră .................................................................... 22
2.2 Calitatea de expert .............................................................. 24
2.3 Desemnarea úi numărul experĠilor...................................... 27
2.4 Recuzarea úi înlocuirea expertului ..................................... 27
2.5 Organizarea activităĠii expertului ....................................... 28
2.6 ObligaĠiile úi drepturile experĠilor ...................................... 29
Capitolul 3 PROCEDURA ùI METODOLOGIA EXPERTIZEI
MERCEOLOGICE...................................................... 31
3.1 Procedura expertizei merceologice .................................... 31
3.2 Metodologia expertizei merceologice; Principalele etape
în efectuarea unei expertize merceologice ........................ 32
3.2.1 Studierea documentelor operative.......................... 34
3.2.2 Studierea actelor normative care reglementează
úi prescriu calitatea mărfurilor............................... 35
3.2.3 Documentarea bibliografică................................... 36
3.2.4 InvestigaĠiile pe teren ............................................. 36
3.2.5 Elaborarea raportului de expertiză ......................... 42
3.2.6 Analiza raportului de expertiză .............................. 48
3.2.7 Suplimentul de expertiză........................................ 49
3.2.8 O nouă expertiză .................................................... 50
Capitolul 4 SURSELE DE LITIGII GENERATOARE
DE EXPERTIZE MERCEOLOGICE ...................... 53
Cuprins
6
(x)
Dr. Emil Mihuleac – Expertiza judiciară, Editura ùtiinĠifică, Bucureúti, 1971.
Expertiză merceologică
12
(x)
Anton Beziris, Mircea Teodor úi Gavrilă Rican – Teoria úi tehnica transportului
maritim, partea II, E.D.P., Bucureúti, 1979.
Obiectul úi metoda expertizei merceologice
13
(x)
E.Mihuleac, op.cit., pag.76
Expertiză merceologică
14
x)
M.O. Fedorenko – Tovarovedceskie expertizî, I.M.O. Moscova, 1968.
Obiectul úi metoda expertizei merceologice
17
sau indirect de către expert atunci când produsul litigios este pus la
dispoziĠia acestuia.
-tehnice
-merceologice
-contabile
-medicale
După domeniul de
aplicare a expertizei -agricole
-criminalistice
-artistice
-filatelice
ASPECTE LEGISLATIVE PRIVIND
2 ,
EXPERğII ùI EXPERTIZA
a. materii prime;
b. semifabricate;
c. produse finite.
S e m i f a b r i c a t e
Materie
Produs finit Sn S3 S2 S1
primă
A
Unitate
T Unitate de desfacere
producătoare
Unitate
B ComerĠ cu Unitate de
producătoare T T desfacere
ridicata
ObservaĠie:
T – reprezintă mijlocul de transport;
A – aprovizionarea directă;
B – aprovizionarea prin depozite.
Dată fiind complexitatea etapelor sau verigilor în circulaĠia tehnică a
mărfurilor, expertul trebuie, de asemenea, să-úi precizeze úi să-úi localizeze
investigaĠiile în zona probabilă de apariĠie a vicierii mărfii.
Incursiunea retrospectivă trebuie să cuprindă úi mijloacele de
transport; astfel, sfera investigaĠiilor este mai largă, mai complicată úi
bineînĠeles, mai dificilă. De aceea, verificările de documente care însoĠesc
marfa úi în care sunt înscrise atributele calitative premerg verificările tehnice
úi de teren întrucât permit stabilirea sau măcar aproximarea localizării
vicierii úi împrejurărilor care au generat vicierea. Un caz particular îl
constituie avarierea mărfurilor în cursul transportului maritim, cu o foarte
largă varietate de cauze úi de efecte. Îndeosebi se acordă o atenĠie deosebită
modului în care s-au efectuat verificările calitative la nivelul fiecărei verigi,
precum úi respectării prescripĠiilor oficiale privind transportul, depozitarea
úi păstrarea mărfii respective.
Prin urmare, schema de investigare până la sursa vicierii se prezintă,
în principiu (pentru o circulaĠie tehnică completă a mărfurilor), astfel:
Unitate
ComerĠ cu produ-
Unitate de
T ridicata T3 T2 T1 cătoare
desfacere
Punct
de
recepĠie
a. Preambulul;
b. Scurt istoric al litigiului;
c. Obiectul expertizei;
d. Procedura investigaĠiilor;
e. Constatările expertizei;
f. Concluziile expertizei;
g. Borderoul de anexe;
h. Anexele (în original sau în copie).
În practică se constată că cele mai însemnate vicieri ale produselor, care pot
genera litigii, au drept cauze următoarele:
x utilizarea unor mijloace de transport necorespunzătoare;
x deplasarea pe rute ocolitoare (mărirea traseelor de parcurs);
x folosirea unor ambalaje de transport necorespunzătoare;
x manipularea brutală a produselor.
Trecerea dintr-
un patrimoniu
CONTROLUL în altul
CALITĂğII
MATERIILOR
CONTROLUL
Intreprinderi producătoare
INTERFAZIC
FABRICĂ
CONTROLUL
FINAL
AUTORECEPğIA
Trecerea dintr-
un patrimoniu
RECEPğIA în altul
CALITATIVĂ
DEPOZIT EN GROS
VERIFICAREA
CALITĂğII
Intreprinderi comerciale
MĂRFURILOR ÎN
TIMPUL PĂSTRĂTII Trecerea dintr-
un patrimoniu
RECEPğIA în altul
LA MAGAZIN UNITATE EN
DETAIL
Trecerea dintr-
un patrimoniu
VERIFICAREA LA în altul
CONSUMATOR
CONSUMATOR
¾ primirea mărfurilor;
¾ executarea transportului;
¾ eliberarea (predarea) lotului de marfă la destinaĠie.
Cărăuúul este obligat să primească mărfurile spre transport conform
contractului de transport existent, care materializează obligaĠia ce o are de a
accepta cererile de transport adresate de către unităĠile economice
expeditoare.
Expertiza recepĠiei calitative a loturilor de mărfuri
67
Verificarea Verificarea
documentelor identităĠii lotului,
sigiliilor úi a
de contractare, de Lot de produse integrităĠii
însoĠire a lotului, de
prescriere a coletelor,
calităĠii(SR), de ambalajelor, datei
certificare a de fabricaĠie úi
calităĠii stabilirea părĠii
Omogen Relativ Eterogen consumate din
termenul de
omogen garanĠie,
determinarea
PerformanĠele cantităĠii
de calitate ale
furnizorului Verificarea calităĠii
Minime bune, f.
Variabile bune, ct
Alegerea planului de verificare Conform
standard
Control produs
Simplu Dublu Multiplu Alt
redus
plan Conform
clauză contract
Control
normal Prelevarea eúantioanelor
Control
sever
Stoc eúantioane
Analiza eúantioanelor
TRIERE LOT
LOT ACCEP-
REMEDIERE
RESPINS
TAT
LOT DE
MARFĂ
( PROBE ELEMENTARE )
PROBA PROBA
CONFORMĂ
PROBA BRUTĂ
PROBA
NECON-
PROBA
FORMĂ
OMOGENI
ZATĂ
CONTRA-
PROBĂ
PROBA
PROBA
LABORATOR
MARTOR
PROBA
ANALIZATĂ
LOT LOT
CORESPUN- NECORESPUN-
ZĂTOR ZĂTOR
numar de defecte
* 100(%)
numar de unitati de produs cu defecte
Verificare
eúantion (n)
Rezultat:
k defective
kd A ktR
lotul se lotul se
acceptă respinge
Verificare eúantion nI
Rezultat: k1 defective
k1A1 k1R1
lotul se acceptă lotul se respinge
A1<k1<R1
k1+k2A2 k1+k2R2
lotul se lotul se
acceptă respinge
Verificare
eúantion nI
Rezultat:
k1 defective
k1A1 k1R1
lotul se acceptă lotul se respinge
A1<k1<R1
k1+k2A2 k1+k2R2
lotul se acceptă A2<k1+k2<R2 lotul se respinge
k1+k2+k3+k4+k
5+k6+k7A7 k1+k2+k3+k4+
lotul se k5+k6+k7R7
acceptă lotul se
respinge
Umiditatea atmosferei
Aerul dintr-un depozit conĠine în permanenĠă cantităĠi variabile de
vapori de apă, cantitatea respectivă fiind în dependenĠă de temperatura
aerului, de presiune etc. Caracteristicile aerului umed se pot exprima prin
intermediul: umidităĠii absolute, umidităĠii relative, umidităĠii specifice, al
deficitului de umiditate, precum úi al punctului de rouă.
Umiditatea absolută a aerului (x) reprezintă masa vaporilor de apă,
în grame, pe care o conĠine la un moment dat aerul, raportată la kilogramul
de aer uscat.
În fizică úi metrologie se utilizează umiditatea specifică sau
densitatea vaporilor de apă, noĠiuni prin care se înĠelege cantitatea, în
grame, de vapori de apă prezentă într-un m3 de aer.
Umiditatea relativă a aerului (ĭ) este cea mai frecventă modalitate
de caracterizare a umidităĠii aerului. Ea se exprimă prin intermediul
raportului dintre masa vaporilor de apă existenĠi în aer la un moment dat úi
masa vaporilor în stare saturată dintr-un m3 de aer, în aceleaúi condiĠii de
temperatură. Rezultatul – o valoare subunitară sau cel mult egală cu 1 - se
exprimă prin înmulĠirea raportului cu 100, în procente. De exemplu, la 0°C,
aerul care conĠine 3,40 g apă/m3 faĠă de 4,85 g/m3, cât are aerul saturat la
această temperatură, are o umiditate relativă de:
3,40
x 100 = 70%
4,85
Ridicarea temperaturii într-un spaĠiu de depozitare atrage după sine
creúterea capacităĠii aerului pentru vaporii de apă, ceea ce determină
scăderea umidităĠii relative.
La aceeaúi valoare a umidităĠii relative, conĠinutul de vapori de apă
din aer este în dependenĠă de temperatură. Astfel, în cazul înregistrării unei
umidităĠi relative de 90%, la 20°C există mai mulĠi vapori de apă (cam
13 g/kg aer), în timp ce la temperatura de 2°C, conĠinutul de vapori de apă
scade la cca. 4 g/kg aer.
Umiditatea relativă a aerului se poate defini úi prin raportul dintre
presiunea parĠială a vaporilor de apă úi presiunea vaporilor saturaĠi la
aceeaúi temperatură. Presiunea parĠială a vaporilor de apă exprimă presiunea
exercitată de vaporii de apă existenĠi în aer la un moment dat. Presiunea cea
mai ridicată a vaporilor de apă din aer, la temperatura dată, reprezintă
presiunea vaporilor de saturaĠie. La aerul saturat, presiunea vaporilor de apă
creúte o dată cu creúterea temperaturii.
Pentru organismele vii ca úi pentru produsele horticole, care-úi
continuă procesul de respiraĠie úi după recoltare, depozitarea le face să se
Expertize merceologice privind speĠele referitoare la păstrarea mărfurilor
99