Sari la conținut

Consoană dentală

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

În fonetică, se numesc consoane dentale acele consoane al căror loc de articulare este la nivelul dinților. Mai exact ele se pronunță prin atingerea cu limba a părții posterioare a dinților.

Consoanele strict dentale sînt relativ rare, un exemplu fiind în limba engleză sunetul inițial din cuvîntul thick /θɪk/ (gros). În mod tradițional însă, consoanele /t/, /d/, /n/, /l/, /r/ din limbile romanice (româna, italiana, spaniola, franceza, portugheza etc.) sînt clasificate drept consoane dentale, deși în prezent această clasificare este disputată de numeroși foneticieni. Ceea ce contează în primul rînd în producerea acestor sunete este care parte anume a limbii intră în contact cu palatul tare. Din acest punct de vedere există două variante:

  • pronunțare laminală, în care fluxul de aer este blocat prin atingerea alveolelor dentale cu partea plată a limbii dinapoia vîrfului acesteia—acesta este cazul limbilor romanice;
  • pronunțare apicală, în care partea activă este vîrful limbii—acesta este de exemplu cazul limbii engleze.

Importanța mai mare a contrastului laminal / apical față de contrastul dental / alveolar poate fi pusă în evidență prin observația următoare. Un vorbitor nativ al limbii române care, încercînd să reproducă exact pronunția consoanei /t/ din limba engleză, doar deplasează punctul de contact al limbii în direcția posterioară nu reușește o articulare corectă. Dacă în schimb atinge alveolele dentale numai cu vîrful limbii (chiar și fără o deplasare a punctului de contact) el va obține un sunet mai natural.

În limba română standard există cinci consoane care intră în această categorie, diferențiate după modul de articulare și caracterul sonor sau surd:

În Alfabetul Fonetic Internațional există un semn diacritic special pentru a marca explicit că o consoană trebuie pronunțată dental; acesta are forma unei mici punți [  ̪ ] care se plasează sub simbolul consoanei. Astfel de exemplu consoana [t]&[d] pronunțată dental se notează [ t̪ ]&[ d̪ ]. În absența unei diferențe fonemice această scriere este în general neutilizată.


  Consoane     Vezi și AFI, vocale. Modificare   
Mod de
articulare
Loc de articulare
Bi-
labiale
Labio-
dentale
Dentale Alveo-
lare
Post-
alveo-
lare
Alveolo-
palatale
Retro-
flexe
Palatale Velare Uvulare Farin-
gale
Epi-
glotale
Glotale
Flux pulmonar
Oclusive p b t d ʈ ɖ c ɟ k ɡ q ɢ ʡ - ʔ -
Africate p͡ɸ b͡β t̪͡θ d̪͡ð t͡s d͡z t͡ʃ d͡ʒ t͡ɕ d͡ʑ ʈ͡ʂ ɖ͡ʐ c͡ç ɟ͡ʝ k͡x ɡ͡ɣ q͡χ ɢ͡ʁ ʡ͡ʜ - ʔ͡h -
Fricative ɸ β f v θ ð s z ʃ ʒ ɕ ʑ ʂ ʐ ç ʝ x ɣ χ ʁ ħ ʕ ʜ ʢ h ɦ
Sonante ʋ ɹ ɻ j ɰ - -
Vibrante ʙ r - - ʀ - -
Bătute ɾ ɽ - - - -
Africate laterale - - - - t͡ɬ d͡ɮ - - - - - -
Fricative laterale - - - - ɬ ɮ - - - - - -
Sonante laterale - - - - l ɭ ʎ ʟ - - - - - -
Bătute laterale - - - - ɺ - - - - - -
Nazale m ɱ n ɳ ɲ ŋ ɴ - - - - - -
Flux glotal (explozive și implozive)
Oclusive explozive ʈʼ - -
Fricative explozive ɸʼ ʃʼ ɕʼ ʂʼ çʼ χʼ - -
Implozive ɓ ɗ ʄ ɠ ʛ - -
Flux velar (clicuri)
Clicuri centrale ʘ ǀ ǃ ǂ - - - - - - - - - -
Clicuri laterale - - - - - ǁ - - - - - - - - - -
Articulații multiple
Fricativă postalveolovelară: ɧ   Sonantă labiovelară: w   Fricativă labiovelară: ʍ   Sonantă labiopalatală: ɥ
Legendă:
Celulele gri corespund unor articulări considerate imposibile.
Celulele galbene corespund consoanelor din limba română.
Celulele crem indică alofone ale unor consoane din limba română.
În perechile de consoane, cea din stânga este surdă, iar cea din dreapta este sonoră.