Sari la conținut

Evrei sefarzi

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Evreii sefarzi
יהדות ספרד (Yahadut Sfarad)
סְפָרַדִּים
Populație totală
1.500.000 - 2.000.000
peste 20% din populația totală de evrei din lume
Regiuni cu populație semnificativă
Israel Israel673,000-725,000
Franța Franța310,000-350,000
Statele Unite ale Americii SUA50,000-80,000
Argentina Argentina37,500-60,000
Canada Canada30,000-60,000
Brazilia Brazilia20,000-60,000
Turcia Turcia25,000-30,000
Spania Spania12,000
Grecia Grecia> 8,500
Maroc Maroc5,500
Bulgaria Bulgaria5,000
Columbia Columbia<5,000
Guatemala Guatemala1,200
Cuba Cuba3,500
Tunisia Tunisia2000
Țările de Jos Olanda1,000
Portugalia Portugalia500
Bosnia și Herțegovina Bosnia și Herțegovina500
Italia Italianecunoscut
Mexic Mexicnecunoscut
Limbi vorbite
ebraică, ladino, iudeo-portugheză, iudeo-catalană, shuadit
Religii
Iudaism

Sefarzii sunt evreii de rit spaniol ce au emigrat la sfârșitul secolului al XV-lea din Spania și Portugalia în nordul Africii, în Italia, în Orientul Apropiat, în peninsula Balcanică și în sudul României actuale, ulterior în Anglia, Olanda și America. Actul care a dus la expulzarea evreilor din Peninsula Iberică a fost Decretul de la Alhambra din 1492.

Cahal Grande din București, sinagogă sefardă demolată în 1985.

Au vorbit vreme de sute de ani limba ladino sau iudeo-spaniola, bazată pe limba castiliană veche.

Recunoașterea oficială a obștei evreilor sefarzi în Țara Românească a avut loc în 1730 prin întărirea dată de domnitorul muntean Nicolae Mavrocordat către sfetnicii săi Daniel Fonseca și Menteș Bally.[1] Din 1865 există Cimitirul evreiesc Sefard din București.

  1. ^ „Bucureștiul sefard, între Orient și Occident”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  • Felipe Torroba Bernaldo de Quirós, Evreii spanioli, traducere din limba spaniolă de Esdra Alhasid, Editura Hasefer, București, 2004