Sari la conținut

Limba siciliană

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Limba siciliană
Sicilianu
Număr de vorbitori4.700.000  Modificați la Wikidata
Sistem de scrierealfabetul latin  Modificați la Wikidata
Clasificare
Statut oficial și codificare
ISO 639-2scn[1]  Modificați la Wikidata
ISO 639-3
(cel mai
răspândit dialect)
scn[1]  Modificați la Wikidata
Răspândire în lume
Răspândire în lume
Puteți vizita Wikipedia în Limba siciliană.
Această pagină poate conține caractere Unicode
Limbile romanice

Limba siciliană este o limbă romanică vorbită în regiunea italiană Sicilia precum și în Malta, Calabria, Statele Unite ale Americii și Canada.

Considerată limbă de către autonomiștii sicilieni, însă în mediile științifice considerată dialect aparținând graiului centro-meridional, subgrupul meridional extrem, este vorbită la nivel familiar în sudul Italiei (Mezzogiorno).

De interes special sunt și graiurile siciliene din insulele Eoli, Egadi, Ustica, Pantelleria. Mult influențat de cultura galormană și de italiana literară.


Subdialecte:

Are multe puncte comune și cu limba română studiate intens de lingviști (ex: intiniriri = a întineri, revelată clar de academicianul Alexandru Rosetti)

Un loc important îl are și argoul răufăcătorilor palermitani, numit U Baccagghiu (studiat de Oana Sălișteanu-Cristea si Cătălin Huică). Denumirea sa provine cel mai probabil din franceză (baclage desemnând încuietoarea de la ușă eufemism pentru codificarea verbală).

U Baccagghiu are niște forme lexicale surprinzătoare și de o finețe caracteristică meridionalismului:

  • Attufari - a trage cu arma - sparare
  • Attufatu - înarmat - armato
  • Crucifissu - mic pumnal în formă de cruce
  • Iranza - durere
  • Luttu - pâine
  • Minula - femeie amantă

Descriere și specificități

[modificare | modificare sursă]


  1. ^ a b Language