Portal:Sistemul solar

Sistemul solar

Sistemul Solar este format din Soare împreună cu sistemul său planetar (care cuprinde opt planete împreună cu sateliții lor naturali) și alte obiecte non-stelare.

În afară de cele opt planete, oamenii de știință au emis ipoteza existenței unei alte planete, denumită provizoriu A noua planetă. Această ipotetică planetă gigantă s-ar afla la marginea Sistemului Solar. Existența planetei ar explica configurarea orbitală neobișnuită a unui grup de obiecte transneptuniene (OTN). La 20 ianuarie 2016, cercetătorii Konstantin Batygin și Michael E. Brown de la Institutul de Tehnologie din California au anunțat că există dovezi suplimentare indirecte privind existența unei a noua planete dincolo de orbita planetei Neptun. Aceasta ar orbita în jurul Soarelui între 10.000 și 20.000 de ani. Conform studiului publicat în Astronomical Journal, „Planeta Nouă” ar avea o masă de aproximativ 10 ori mai mare decât Terra și s-ar afla la minim 200 UA.

Sistemul este situat într-unul dintre brațele exterioare ale galaxiei Calea Lactee (mai precis în Brațul Orion), galaxie care are cca. 200 de miliarde de stele. El s-a format acum 4,6 miliarde de ani, ca urmare a colapsului gravitațional al unui gigant nor molecular. Cel mai masiv obiect este steaua centrală - Soarele, al doilea obiect ca masă fiind planeta Jupiter. Cele patru planete interioare mici, Mercur, Venus, Pământul și Marte, numite planete terestre / planete telurice, sunt compuse în principal din roci și metal. Cele patru planete exterioare, numite giganți gazoși, sunt mult mai masive decât cele telurice. Cele mai mari două planete, Jupiter și Saturn, sunt compuse în principal din hidrogen și heliu; cele două planete mai îndepărtate, Uranus și Neptun, sunt compuse în mare parte din substanțe cu o temperatură de topire relativ ridicată (comparativ cu hidrogenul și heliu), numite ghețuri, cum ar fi apa, amoniacul și metanul. Ele sunt denumite „giganți de gheață” (termen distinct de cel de „gigant gazos”). Toate planetele au orbite aproape circulare dispuse într-un disc aproape plat numit plan ecliptic.

Sistemul solar prezintă câteva regiuni unde se află diferite obiecte mici. Centura de asteroizi, situată între Marte și Jupiter, este similară din punct de vedere al compoziției cu planetele terestre, deoarece o mare parte dintre obiecte sunt compuse din rocă și metal. Dincolo de orbita lui Neptun se află centura Kuiper și discul împrăștiat; multe dintre obiectele transneptuniene sunt în mare parte compuse din ghețuri.

Mai mult despre...

modificare

Articol selectat — schimbă articolul

Marte este a patra planetă de la Soare și penultima ca mărime din Sistemul Solar. Marte poartă numele zeului roman al războiului și este adesea denumită Planeta Roșie, deoarece oxidul de fier predominant pe suprafața sa îi conferă un aspect roșiatic distinctiv între corpurile astronomice vizibile cu ochiul liber. Marte este o planetă telurică cu o atmosferă subțire, având caracteristici de suprafață care amintesc atât de craterele de impact ale Lunii, cât și de văi, deșerturi și calote glaciare polare ca ale Pământului.

Zilele și anotimpurile sunt comparabile cu cele ale Pământului, deoarece perioada de rotație, precum și înclinarea axială în raport cu planul ecliptic sunt foarte similare. Marte găzduiește Muntele Olimp, cel mai mare vulcan și cel mai cunoscut munte de pe orice planetă din Sistemul Solar și Valles Marineris, unul dintre cele mai mari canioane din Sistemul Solar. Bazinul din emisfera nordică acoperă 40% din planetă și poate fi un semn de impact imens. Marte are doi sateliți, Phobos și Deimos, care sunt mici și au o formă neregulată. Este posibil ca aceștia să fie asteroizi captați, similare cu 5261 Eureka, un troian al lui Marte.

Marte poate fi observat cu ușurință de pe Pământ cu ochiul liber, la fel și colorarea sa roșiatică. Magnitudinea sa aparentă (strălucire) atinge -2,94, care este depășită doar de Venus, Lună și Soare.

citește mai mult...

modificare

Biografie selectată — schimbă articolul

Nicolaus Copernicus (19 februarie 1473 – 24 mai 1543) a fost un politehnician renascentist, activ ca matematician, astronom și canonic catolic, care a formulat un model al universului care plasează în centrul acestuia Soarele și nu Pământul. După toate probabilitățile, Copernic și-a dezvoltat modelul independent de Aristarh din Samos, un astronom grec antic care formulase un astfel de model cu aproximativ 18 secole mai devreme.

Publicarea modelului lui Copernic în cartea sa De revolutionibus orbium coelestium (Despre revoluțiile sferelor cerești), chiar înainte de moartea sa în 1543, a fost un eveniment major în istoria științei, declanșând Revoluția Copernicană și aducând o contribuție de pionierat la Revoluția științifică.

Copernic s-a născut și a murit în Prusia regală, o regiune care făcea parte din Regatul Poloniei din 1466. A obținut un doctorat în drept canonic și a fost matematician, astronom, medic, specialist în studii clasice, traducător, guvernator, diplomat și economist. Din 1497 a fost canonic al capitlului catedralei Warmian. În 1517 a derivat o teorie cantitativă a banilor – un concept-cheie în economie – iar în 1519 a formulat un principiu economic care mai târziu a fost numit legea lui Gresham.

Mai mult despre...

modificare

Categorii

modificare

Sistemul solar liste

Lista planetelor sistemului solar

Lista sateliților naturali ai lui Jupiter

Lista sateliților naturali ai lui Saturn

Lista sateliților naturali ai lui Uranus

Lista sateliților naturali ai lui Neptun

Lista sateliților naturali ai lui Pluton

modificare

Lucruri pe care le poți face

Articole care trebuie urgent îmbunătățite:

modificare

Știați că — schimbă articolul

...că trecerea marii comete din 1577 (foto) a provocat o dezbatere care a durat aproape un secol și în timpul căreia Galileo a susținut că cometele sunt doar iluzii optice?
...că au existat mai multe propuneri de proiecte de publicitate spațială, inclusiv un panou publicitar gigantic de 1 km² vizibil de pe Pământ?
...că planeta Marte apare roșie în primul rând din cauza unui strat omniprezent de praf care conține oxizi ferici nanofază?
...că erupția vulcanică din 1997 a Pillan Patera de pe Io, luna lui Jupiter, a fost cea mai mare erupție efuzivă la care s-a asistat vreodată?
...că norii Kordylewski sunt concentrații mari de praf care orbitează în jurul Pământului în punctele lagrangiane L4 și L5 ale sistemului Pământ–Lună?
...că linia Kármán care desparte atmosfera Pământului de spațiul cosmic este definită de Federația Aeronautică Internațională ca fiind la 100 km deasupra nivelului mediu al mării?
...că personalul Observatorului Lowell s-a împotrivit construirii telescopului folosit pentru a descoperi planeta pitică Pluto până când administratorul Roger Putnam le-a ordonat să facă acest lucru?

modificare

Imagine selectată — schimbă imaginea

Ariel, satelit al lui Uranus. Această lună are cea mai strălucitoare suprafață dintre toate lunile planetei Uranus care au fost fotografiate de aproape până acum. Pe ea există dungi care par a fi îngheț proaspăt. Nu există cratere cu un diametru mai mare de 50 km.