Sari la conținut

Puncte de suspensie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Puncte de suspensie
Punctuație
apostrof   '
paranteze [ ]  ( )  { }  ⟨ ⟩
două puncte :
virgulă ,  ،  
linie de pauză   – 
linie de dialog —  ―
puncte de suspensie   ...  . . .
semnul exclamării  !
semnul întrebării  ?
punct .
cratimă
hyphen-minus -
ghilimele ‘ ’  “ ”  ' '  " "
punct și virgulă ;
bară oblică (slash) /  
Separatori de cuvinte
interpunct ·
blanc (spațiu)     
Tipografie generală
ampersand &
asterisc *
a rond @
bară oblică inversă \
bullet / punct de listă
caret ^
dagger † ‡
grad °
semnul idem
semnul exclamării inversat ¡
semnul întrebării inversat ¿
semnul număr, diez, hash #
semnul numero
obelus ÷
indicator de ordinal º ª
procent și promilă  % ‰
plus și minus + −
punct de bază
semnul paragraf
prim     
semnul secțiune §
tildă ~
underscore, understrike _
bară verticală |    ¦
Proprietate intelectuală
copyright ©
copyright fonografic
registered trademark / marcă înregistrată ®
service mark
trademark
Monedă
simbolul generic de monedă ¤

฿¢$ƒ£ ¥

Tipografie necomună
asterism
hedera
index, fist
interrobang
lozenge
reference mark
tie
Conexe

Puncte de suspensie sau puncte-puncte reprezintă un semn de punctuație care constă din trei sau mai multe puncte așezate în linie orizontală, folosit pentru a arăta o întrerupere în șirul gândirii, al acțiunii sau o omisiune dintr-un text reprodus.

Spre deosebire de punct, punctele de suspensie nu marchează sfârșitul unei propoziții sau al unei fraze, ci indică, în general, o întrerupere a șirului vorbirii.

Comunicarea care este așezată înaintea punctelor de suspensie are o intonație descendentă atunci când pauza este neintenționată și o intonație ascendentă atunci când pauza este intenționată.

În scrierea la calculator, punctele de suspensie (…) reprezintă un singur caracter, cu codul 2026.

Punctele de suspensie:

  • indică o întrerupere a exprimării:

Într-o zi [...] zăresc un străin cu scurtuc de Nankin și cu picioarele goale [...] Figura lui nu-mi părea necunoscută [...] o privesc cu luare-aminte [...] Ce să văd? [...] Porojan! [...] Cine poate spune bucuria mea! [...] Tovarășul meu de copilărie trăiește! [...] iată-l [...] iată-l plângând și sărutându-mi mâinile [...] Nu știam ce să-i dau ca să-i fac mulțămire…
(Vasile Alecsandri, Porojan)

  • apar între propoziții coordonate:

Se mișcă fata [...] clipește din ochi [...] își ridică mâna la frunte [...] își dă frumos părul într-o parte [...] zâmbește [...] se scoală…
(Ion Luca Caragiale, Poveste)

  • apar după propoziții interogative ori exclamative:

Am înțeles… Nu ți-am spus eu! [...] ghicisem
(Ion Luca Caragiale, Dascăl prost)

  • Îndreptar ortografic, ortoepic și de punctuație, ediția a I, ediția a II-a, ediția a III-a, ediția a IV-a, ediția a V-a , Academia Română, Institutul de Lingvistică Iorgu Iordan, București 1960, 1965, 1971, 1983, 2001

Legături externe

[modificare | modificare sursă]