Sari la conținut

împreuna

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din împreună.

Pronunție

  • AFI: /ɨm.pre.uˈna/


Verb


Conjugarea verbului
împreuna
Infinitiv a împreuna
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
împreunez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să împreuneze
Participiu împreunat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) a (se) aduna la un loc; a (se) uni, a (se) îmbina.
  2. (v.tranz.) (rar) a întruni, a cumula.
  3. (v.refl. recipr. tranz. fact.) a săvârși sau a facesăvârșească actul sexual; a (se) împerechea.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe