Horia Nicola Ursu - "Galileo" nr. 1 (2010)

Spre finalul lunii mai, 2010, am cumpărat un exemplar din primul număr al revistei Galileo Fantasy & Science Fiction (Millennium Press, Satu Mare, 2010) şi, oarecum spre surprinderea mea, l-am citit integral într-o singură zi.

Galileo apare în formă de volum A5, 240 de pagini, cu copertă integral color, şi conţine nuvele, povestiri, articole de critică literară şi cinematografică, precum şi un interviu cu autorul american Joe Haldeman. Prin grija redactorului-şef Horia Nicola Ursu, ficţiunea acoperă trei sferturi din paginile revistei, iar non-ficţiunea doar un sfert. Selecţia textelor este atent făcută (două dintre lucrările de ficţiune din acest număr au fost distinse cu premii literare prestigioase, iar o a treia a fost nominalizată), iar tematica lor este variată.

"O şansă din 10^16" de James Patrick Kelly, spre exemplu, este o poveste despre călătorii în timp şi viitoruri alternative relatată din perspectiva unui copil de la începutul anilor 1960. "Doi bătrîni, pe o bancă..." de Liviu Radu se încadrează mai curînd în curentul steampunk şi readuce în scenă poeţi romantici şi personaje ale SF-ului clasic. "Vonu" de Sebastian A. Corn, în schimb, este o povestire biopunk care debordează de imaginaţie. Tot biopunk este şi nuvela lui Norman Spinrad "Însemnări din Anii Molimei". (Ar trebui să-i avertizez pe cititori că textul lui Spinrad abundă în limbaj explicit şi în scene explicite.) Ultima proză din revistă, "Mortuare" de Joe Haldeman, se încadrează mai curînd în genul horror.

Textele de non-ficţiune din Galileo acoperă şi ele o largă paletă tematică. Astfel, editorialul lui Horia Nicola Ursu ne informează despre originea şi direcţia revistei. "Elogiul unei cariere" de Mircea Opriţă prezintă principalele realizări ale maestrului Ion Hobana. "Adolescenţii şi sexul" de Cory Doctorow aduce unele precizări despre romanul său Little Brother. (Spre surprinderea mea, dar şi a autorului, nu aspectele subversive, protestatare, antiguvernamentale ale romanului au stîrnit cele mai mari polemici.) "Ray Bradbury" de Graham Sleight prezintă în mod sintetic unele lucrări clasice ale lui Bradbury.

Interviul cu Joe Haldeman reprezintă o bună introducere pentru proza premiată a acestuia, "Mortuare", proză completată şi cu o notă explicativă, autobiografică, din partea autorului. Primul număr din Galileo se încheie cu un grupaj de articole, "Zeitgeist". Unul, semnat de Paul Di Filippo, se intitulează "Cyberpunk: după 25 de ani" şi prezintă romane de John Shirley, Rudy Rucker şi Bruce Sterling. Celălalt, scris de Peter Watts, discută filmul Avatar sub titlul (împrumutat dintr-un alt film de James Cameron) "Ce-ar fi să decolăm şi să-i facem praf de pe orbită?"

Ceea ce trebuie spus spre lauda revistei Galileo este că, deşi de cel puţin şaisprezece ani încoace nu mai reuşisem să citesc integral vreo revistă SF publicată în România, mi-a ţinut trează atenţia de la prima la ultima pagină. De la dimensiunile volumului şi ilustraţiile de pe copertă pînă la calitatea hîrtiei şi punerea în pagină, Galileo arată ca o revistă profesională. Iar raportul calitate/preţ este foarte avantajos.

Erorile de tehnoredactare, de traducere sau de redactare literară din acest prim număr sînt extrem de puţine şi probabil vor lipsi cu totul în apariţiile viitoare ale revistei. Dacă Galileo are un defect de neiertat, este acela că va fi publicată trimestrial, mai degrabă decît lunar, aşa cum mi-aş fi dorit. Îi urez să aibă viaţă lungă şi să ajungă la cît mai mulţi cititori... pe care să-i transforme în colecţionari.

(P.S. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

James Patrick Kelly şi John Kessel – "Rewired" (2007)

În ianuarie 2008 am primit cadou de la Bogdan Tudor Bucheru un exemplar dintr-o antologie creată de James Patrick Kelly şi John Kessel – Rewired, the Post-Cyberpunk Anthology (Tachyon Publications, San Francisco, 2007). Dintre antologiile dedicate genului cyberpunk şi mutaţiei sale tîrzii, post-cyberpunk, Rewired se distinge prin faptul că examinează acest gen literar nu sincronic, ci diacronic. Mai exact, introducerea prezintă apariţia curentului cyberpunk, diversele reacţii care l-au însoţit, schimbările pe care le-a suferit de-a lungul timpului şi etichetarea acestor modificări cumulate, în anii ’90, drept post-cyberpunk. De asemenea, nuvelele şi povestirile antologate sînt ordonate cronologic (mai degrabă decît după vreun alt criteriu), de la cea mai timpurie, publicată iniţial în 1996, la cea mai recentă, apărută în 2007.

„Bicycle Repairman” de Bruce Sterling tratează ironic tema cyberpunk a încărcării conştiinţei umane în reţeaua informaţională. În acest caz, versiunea electronică a minţii unui senator NAFTA ajunge în posesia unui reparator de biciclete, iar o persoană din divizia de operaţiuni secrete a senatorului e pusă într-o postură penibilă de o lucrătoare socială şi de un alpinist urban. Autorul pare să ne spună printre rînduri că nici asasinii super-tehnologizaţi nu mai sînt ce erau pe vremea lui „Johnny Mnemonic”...

„Red Sonja and Lessingham in Dreamland” de Gwyneth Jones se referă la o problemă răspîndită odată cu tehnologia informaţională – destui utilizatori preferă să se scufunde în realităţi virtuale inspirate de fantezia eroică, iar cîteodată abilităţile lor de interacţiune socială au de suferit. Pînă la un punct, acest lucru poate fi profitabil pentru psihoterapeuţi. Dar dacă de la un punct încolo, ne întreabă în subtext autoarea, subiecţii ar decide că lumea reală nu mai este chiar atît de importantă?

„How We Got in Town and out Again” de Jonathan Lethem este una dintre cele mai emoţionante nuvele din antologie. Narată la persoana întîi, nuvela e plasată într-o Americă devastată de o profundă criză economică în care oamenii de rînd sînt încurajaţi de circari ambulanţi să participe la sesiuni-maraton de realitate virtuală.

„Yeyuka” de Greg Egan, de asemenea narată la persoana întîi, prezintă dilemele etice cu care se confruntă în tînăr chirurg din lumea întîi plecat în Uganda pentru a combate o epidemie. Ca şi în alte nuvele ale lui Egan, ideile şi problemele morale au prioritate faţă de stil.

„The Final Remake of The Return of Little Latin Larry With a Completely Remastered Soundtrack and the Original Audience” de Pat Cadigan prezintă un hibrid ipotetic al biotehnologiei şi al realităţii virtuale care permite scanarea memoriilor genetice şi transformarea lor într-o formă de divertisment. Şi de această dată, Pat Cadigan îşi dezorientează cititorii prin estomparea graniţelor dintre real, virtual şi halucinaţie.

William Gibson contribuie la antologie cu o schiţă tulburătoare, „Thirteen Views of a Cardboard City”. Cu o tehnică literară ieşită din comun, Gibson îi îndeamnă pe cititori să se gîndească nu la suprafaţa hipnotică a societăţii de consum, ci la cei care îşi duc traiul în crăpăturile acesteia.

Următoarea nuvelă, „The Wedding Album”, îi aparţine unui autor apărut mai recent, David Marusek. Dacă obiceiul de a face fotografii (ori, mai nou, filmări) la cununii ar evolua odată cu tehnologia, iar tinerii căsătoriţi de peste cîteva decenii şi-ar face copii ale minţii? Oare aceste simulacre informaţionale ar avea libertatea să decidă ce vor face pe viitor?

Probleme asemănătoare stau şi în centrul nuvelei „Daddy’s World” de Walter Jon Williams (distinsă cu Premiul Nebula în 2001). Spre deosebire de „The Wedding Album” însă, nuvela lui Williams capătă o întorsătură considerabil mai sumbră spre final.

„The Dog Said Bow-Wow” de Michael Swanwick este mult mai vioaie şi mai antrenantă. Cele două personaje principale, cîinele modificat genetic Surplus şi escrocul Darger, s-au bucurat de o primire călduroasă din partea publicului, drept pentru care autorul le-a readus în paginile sale în alte două nuvele.

„Lobsters” de Charles Stross reprezintă prima secţiune dintr-un roman modular, Accelerando (disponibil online la adresa: http://www.accelerando.org/_static/accelerando.html), şi, cu toate că are o valoare considerabilă în sine, cîştigă mult atunci cînd este parcursă împreună cu celelalte secţiuni ale acelei cărţi.

„What’s Up, Tiger Lily?” de Paul di Filippo este poate cea mai amuzantă nuvelă din antologie. Protagonistul, Bash Applebrooke, este inventatorul proteohîrtiei, iar întîmplările prin care trece au mult de-a face atît cu inteligenţa lui ieşită din comun cît şi cu inadaptarea lui socială. În privinţa subiectului şi a tonului umoristic, „What’s Up, Tiger Lily?” aminteşte pe undeva de tetralogia ‘Ware a unuia dintre fondatorii mişcării cyberpunk, Rudy Rucker.

„The Voluntary State” de Christopher Rowe, pe de altă parte, este probabil nuvela cea mai plină de imaginaţie din volum. Într-un mod foarte convingător, autorul combină distopia, biotehnologia şi roboţii uriaşi de genul celor care apar în desenele animate japoneze, iar povestea îi ţine pe cititori cu sufletul la gură.

„Two Dreams on Trains” de Elizabeth Bear extrapolează pe marginea unei situaţii reale – inundarea oraşului New Orleans şi ineficienţa administraţiei de stat în remedierea crizei. Autoarea îşi imaginează un viitor apropiat în care New Orleans nu este numai o comunitate lacustră cu caste şi însemne, ci şi un astroport important pentru comerţul interplanetar.

Deşi multe nume mari legate de literatura (post)cyberpunk sînt reprezentate în acest volum, cea mai reuşită nuvelă din antologia Rewired îi aparţine unui autor mai puţin cunoscut, Paolo Bacigalupi. În „The Calorie Man”, el construieşte o lume de după epuizarea ţiţeiului în care concernuri de inginerie genetică au distrus agricultura tradiţională şi hrănesc populaţia globului cu cîteva culturi patentate. Intriga nuvelei e frumos construită, elementele din fundal apar pe rînd, ducînd la un efect foarte bine dozat. Probabil nu vă veţi mira să aflaţi că şi Gardner Dozois a selectat această nuvelă pentru cea de-a XXIII-a antologie anuală de SF.

„Search Engine” de Mary Rosenblum începe ca o povestire noir şi se transformă rapid în critică socială.

Într-un mod foarte adecvat, Rewired se încheie cu sfîrşitul lumii şi renaşterea ei, aşa cum le-a descris Cory Doctorow în „When Sysadmins Ruled the World”. Ca în poveştile cyberpunk clasice, protagonistul Felix Tremont petrece zile şi nopţi printre calculatoare, conectat la reţea. Numai că, spre deosebire de Bobby Quine (să zicem), Felix caută să menţină reţeaua în funcţiune după o catastrofă mondială şi să sprijine comunitatea globală (inclusiv cu ajutorul unor programatori din România). Pentru că etosul post-cyberpunk este destul de diferit...

Ar mai trebui menţionat că, pe lîngă amplul studiu introductiv, antologatorii au mai introdus printre nuvele şi crîmpeie din corespondenţa pe care în anii ’80 a purtat-o John Kessel cu Bruce Sterling – fragmente care ne permit să vedem, dincolo de suprafaţa textelor literare, în mintea creatorilor.

Efectul de ansamblu al antologiei este intens şi revelator. Spre deosebire de Mirrorshades, nu arată o mişcare literară într-un anumit moment, ci îi ilustrează evoluţia de-a lungul a mai mult de un deceniu cu ajutorul unor texte de foarte bună calitate. Spre norocul cititorilor din ţara noastră, un editor ambiţios şi-a propus să publice o ediţie română a antologiei Rewired în 2009...

(P.S. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina neoficială de web la adresa: http://www.geocities.com/themaddancinggod/Indexr.htm . Lectură plăcută!)

<