Michael Haulică (redactor-şef), "Argos Science Fiction & Fantasy nr. 1" (aprilie 2013)

În această dimineaţă am remarcat că a apărut o nouă revistă dedicată literaturii SF şi fantastice. Se intitulează Argos Science Fiction & Fantasy şi apare sub egida Editurii Texarom, îngrijită de Bogdan Bucheru şi Kelly Bucheru, respectiv a Editurii Media-Tech, deţinută de Dan Doboş. În ediţia electronică a primului număr, redactorul-şef Michael Haulică semnează editorialul intitulat "Cariera de scriitor". În cuprins apare un interviu cu Dan Lungu (realizat de Dan Doboş) alături de povestirea "Edana Rose" - o operă spaţială din seria Ermengaarde de Oliviu Crâznic. Sumarul ediţiei online este completat cu două recenzii de carte: "Poveşti scrise dintr-un castel înalt" de Tudor Ciocârlie (o prezentare a volumului A doua venire de Marian Truţă) şi "Un debut... 'heroic'" de Oliviu Crâznic (o cronică a romanului Taxidermie de Narcisa Stoica).

Cuprinsul acestui prim număr online anunţă alte proze scurte, fragmente de roman şi articole fie exclusiv pentru ediţia digitală ("Fuga" de Liviu Radu, "Himera" de Narcisa Stoica, "Un zîmbet de milioane" de Ioana Vişan), fie online în a doua jumătate a lunii martie ("Atavic" de Liviu Sururgiu, "Julieta, Romeo şi ochelarii de realitate amplificată" de Dan Doboş, respectiv "Un francez la paralela 45" de Michael Haulică). Vă invit să vizitaţi şi dumneavoastră site-ul acestei noi publicaţii, iar editorilor şi membrilor colectivului de redacţie le urez să aibă mulţi cititori şi multe apariţii ale revistei Argos.

Cum ritmul apariţiilor de noi articole online în această publicaţie va fi destul de mare, am adăugat pe lista de bloguri şi reviste virtuale de la Ţesătorul un link permanent la noua revistă. În final, îi mulţumesc pe această cale domnului redactor-şef Michael Haulică pentru permisiunea de a reproduce aici sigla revistei Argos.

(P.S. Ediţia a doua a romanului meu Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa:http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!) 

Jean Rabe & Martin H. Greenberg (antologatori), "Steampunk'd" (2010)

Vă relatam aici că, spre finalul lunii mai 2011, prin amabilitatea lui Bogdan Tudor Bucheru şi a soţiei sale, Kelly Bucheru, am primit cadou o mulţime de cărţi. Dintre acestea, în iulie 2012 am parcurs o antologie realizată de Jean Rabe şi Martin H. Greenberg, Steampunk'd (Editura DAW, New York, 2010). Şi iată ce am aflat:

Introducerea este scrisă de Jean Rabe şi prezintă atît subgenul steampunk cît şi amintirile antologatoarei despre descoperirea romanelor lui Jules Verne în copilărie. Poate că este cea mai concisă dintre introducerile scrise vreodată pentru o antologie steampunk, însă este fermecătoare.

Prima povestire, "Chance Corrigan and the Tick-Tock King of the Nile" îi aparţine lui Michael A. Stackpole. Protagonistul, Chance Corrigan, este un inginer de excepţie pe care agenţii unui antreprenor, Alexander Gavrilis, îl răpesc şi îl conving să lucreze la construirea unui baraj pe Nil, lîngă Assuan. Mai multe conspiraţii sînt dezvăluite, inclusiv una legată de descendenţii îndepărtaţi ai dinastiei Ptolemeilor, iar confruntarea din finalul povestirii, cu arahnoizi electro-mecanici, este memorabilă.

"Foggy Goggles" de Donald J. Bingle este poate cea mai agreabilă povestire din volum - scrisă în tradiţia poveştilor gogonate americane în care excela Mark Twain. Protagonistul, Gavin Ulysses Densmore, călătoreşte cu aeronava de la New York la o localitate obscură, Las Vegas, pentru a intervieva un inventator excentric, doctor Merganser. Acesta din urmă a proiectat şi construit aparate pentru răcorirea aerului din locuinţe, iar efectul secundar, după adoptarea de către localnici a acestei tehnologii, este că împrejurimile orăşelului Las Vegas s-au transformat într-o junglă luxuriantă.

"The Battle of Cumberland Gap" de William C. Dietz se petrece într-o lume ucronică în care Revoluţia Americană a eşuat, Napoleon Bonaparte a cîştigat bătălia de la Waterloo, iar în 1830 Marea Armată luptă cu trupele britanice pentru controlul unor zăcăminte de cărbune în Kentucky, Virginia şi Tennessee. Povestirea este spectaculoasă, cu multe lovituri de teatru şi răsturnări de situaţie, şi este cea mai reuşită din antologie.

""Portrait of a Lady in a Monocle" de Jody Lynn Nye este de asemenea foarte reuşită. Protagonista, Penelope Garfeld, a fost nedreptăţită de către fostul său logodnic, care i-a furat planurile unei invenţii şi, pe baza prototipului pe care l-a construit, a cîştigat recunoaştere ştiinţifică şi faimă. Dornică de dreptate, Penelope foloseşte un alt dispozitiv inventat de ea, un monoclu hipnotic, pentru a-l da în vileag în public pe antagonist.

"Foretold" de Bradley P. Beaulieu este o povestire exotică. Personajul principal este un clarvăzător, Maksim Vadimov, care însoţeşte prin Munţii Ural un echipaj de prospectori în căutarea unor meteoriţi bogaţi în metale rare. Pe de o parte, echipajul se confruntă cu atacurile unor piraţi şi cu concurenţa. Pe de altă parte, poziţia lui Maks în cadrul expediţiei pare să fie pusă în pericol de ucenicul său, Yevgeniy Udmanoslov. Iar fratele lui Maks, într-o răsturnare de situaţie, se dovedeşte a fi un trădător. Şi surprizele din poveste încă nu s-au terminat...

"The Echoer" de Dean Leggett este relatat la persoana întîi de protagonistul-narator, Brandon Peter Lynch, care, împreună cu doi colegi, călătoreşte prin Texas în căutarea iubitei şi construieşte un dirijabil pe care îl proiectaseră împreună, Echoer. Iar iubita lui, Allison, are o contribuţie crucială la reproiectarea uni angrenaj pentru sistemul de ghidare al dirijabilului.

"Of a Feather" de Stephen D. Sullivan aminteşte de Lumea pierdută a lui Sir Arthur Conan Doyle. Protagonista-naratoare, Kitty Chapman-Challenger, şi însoţitorii săi călătoresc prin jungla amazoniană pentru a găsi şi fotografia exemplare vii de ranodon. Planurile lor sînt primejduite de o agentă rusă telepată, colonel Pavlina Ivanova, şi de echipajul ei de neandertalieni. Chiar dacă intriga povestirii este plină de evenimente spectaculoase, scriitura este cam simplistă.

"Scourge of the Spoils" de Matthew P. Mayo se încadrează în subgenul Weird West. Protagonista Constance Gatterling pleacă prin ţinuturi vest-americane, este abandonată de ghidul Tico, drogată şi jefuită de inventatorul Doctor Ocularius, apoi salvată de şeriful Rollicker. Din păcate, în confruntarea de final, din orăşelul Rankton, tot ghidul trădător are cîştig de cauză...

"Edison Kinetic Light & Steam Power" de C.A. Verstraete este o ucronie în care Thomas Edison are o soră la fel de inteligentă şi inventivă ca el, numită Alva. Din păcate, inventivitatea lor este îngrădită de legile unui partid politic aflat la putere, Partidul Puritan, iar cea mai recentă invenţie a lui Edison, becul electric cu filament incandescent, poate fi făcută publică abia după ce vine la putere Partidul Inventatorilor. În final, sora şi fratele, inspiraţi de corespondenţa cu un britanic (un anume H.G. Wells), construiesc o maşină pentru călătorit în timp.

"The Nubian Queen" de Paul Genesse m-a dus cu gîndul la 2484 Quirinal Avenue de Sebastian A. Corn. În această ucronie, Marc Antoniu şi Cleopatra au căştigat bătălia de la Actium, iar egiptenii au cucerit şi distrus Roma, instaurînd un Imperiu Egiptean care se întinde din Africa pînă în Rusia şi din Iudeea pînă la Atlantic. Cum, începînd din secolul al paisprezecelea, s-a instalat o nouă glaciaţiune care a acoperit cu gheţari cea mai mare parte a Europei, în fictivul secol al nouăsprezecelea în care se petrece acţiunea povestirii superputerile mondiale sînt Egiptul şi Nubia. Protagonista, regina de facto a Nubiei, este ameninţată cu invazia trupelor egiptene, silită să se mărite cu un rege al Greciei, vasal al faraonului egiptean, expusă unor tentative de asasinat şi urmărită de pericole. Deşi înţesată de aeronave, dispozitive mecanice şi alte elemente de recuzită specifice subgenului steampunk, "The Nubian Queen" e departe de filonul principal al subgenului. Singurul ecou din secolul al nousăprezecelea aşa cum îl ştim este că Farul din Alexandria a fost reconstruit din fier forjat de un imigrant numit... Alexandre Gustave Ivvel.

"Opals from Sydney" de Mary Louise Eklund se încadrează mai degrabă în latura science fantasy a literaturii steampunk. Protagonista, Lady Sydney Espear, este contactată de un om de afaceri, Johnny Plebeman, pentru a oferi opale cu care să fie animaţi valeţi mecanici. Plebeman este însă atacat şi răpit, iar Lady Esper trimite trei valeţi mecanici prototip pentru a-l salva. Povestirea este scrisă decent, dar nu spectaculos, însă mi-a făcut plăcere să descopăr în ea referiri intertextuale la o anumită Gheară a Destinului, care m-a trimis cu gîndul la Gheara Conciliatorului.

"The Whisperer" de Marc Tassin este ceva mai aproape de filonul principal steampunk, întrucît acţiunea este plasată în Londra edwardiană. Protagonistul, Avery, are puterea de a determina lucrurile (şi, în unele cazuri, oamenii) să facă ceea ce doreşte şoptindu-le. Cei asemenea lui sînt căutaţi şi întemniţaţi de autorităţi, însă Avery doreşte cu disperare să o revadă pe iubita lui, Lily -  chiar dacă pentru asta trebuie să îi şoptească pînă şi Pămîntului să se cutremure...

"Imperial Changeling" de Skip şi Penny Williams pleacă de la premisa că membri ai familiilor monarhice din Europa, precum Elisabeta de Habsburg, fie provin de pe tărîmul zînelor, fie descind din strămoşi veniţi de acolo. Sosirea maşinăriilor industriale cu aburi secătuieşte însă energia magică, porţile către celălalt tărîm se închid una cîte una, în special sub influenţa unui agent american, colonelul Ames, iar Elisabeta, împărăteasa Austro-Ungariei, trebuie să îi salveze atît pe prinţul moştenitor cît şi pe numeroşi aristocraţi austrieci de la tentative de asasinat cu... ceasuri de buzunar-capcană.

"The Transmogrification Ray" de Robert E. Vardeman îl are ca personaj principal pe un inventator, Francis Barstow, care încearcă să construiască un dispozitiv a cărui rază transmută plumbul în aur. Unul dintre angajaţii săi caută însă să fure planurile invenţiei pentru ca dispozitivul să fie folosit ca armă, iar prototipul, cînd este probat, creează accidental o gaură neagră care începe să absoarbă materia din jur. Din fericire, protagonistul este salvat cu un dirijabil de către o agentă a Alianţei Franco-Britanice, iar planurile dispozitivului de transmutare sînt stocate în memoria fotografică a unui cîine mecanic. (Ca o invitaţie la recitire, ultima povestire conţine o conexiune intertextuală cu cea dintîi, o referire la dispozitivele magnetice patentate de americanul Chance Corrigan cu un an mai înainte.)

Pe ansamblu, Steampunk'd s-a dovedit a fi o lectură agreabilă, ca şi Extraordinary Engines. Una sau două dintre povestiri probabil vor merita recitite cîndva, iar eu abia aştept să compar această antologie cu altele, precum Steampunk sau Steampunk II: Steampunk Reloaded a soţilor Ann şi Jeff Vandermeer. Însă despre acelea am să vă relatez cu altă ocazie...

(P.S. Noul meu roman Anul terminal poate fi comandat acum online de pe site-ul Editurii Audiosfera, aici. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

Paolo Bacigalupi, "Pump Six and Other Stories" (2010)

După cum relatam cu altă ocazie, în mai 2011 am primit cadou de la Bogdan Tudor Bucheru şi de la soţia sa, Kelly Bucheru, un număr de cărţi din Statele Unite ale Americii. Dintre acestea, în iulie 2011 am parcurs o colecţie de povestiri de Paolo Bacigalupi, Pump Six and Other Stories (Night Shade Books, San Francisco, 2010). Şi iată ce am aflat:

Prima povestire, "Pocketful of Dharma", dă tonul întregului volum. Este povestea unui băieţel chinez, Wang Jun, care, în urma pierderii familiei din cauza unei epidemii, ajunge într-un viitor apropiat să cerşească pe străzile din Chengdu. Întîmplarea face că Wang Jun ajunge în proprietatea unui mic dispozitiv de stocare a datelor pe care se află un simulacru de personalitate, nimeni altul decît... Dalai Lama. Combinaţia de înaltă tehnologie şi viaţă josnică trimite cu gîndul la reţeta clasică a literaturii cyberpunk, iar decorurile biomecanice sînt demne de Adrenergic! 

"The Fluted Girl", pe de altă parte, este o povestire despre consecinţele chirurgiei estetice. Personajele principale sînt surori gemene, Lidia şi Nia, supuse de către stăpîna domeniului pe care locuiesc unor operaţii repetate în vederea transformării lor în instrumente de suflat vii, menite să ofere spectacole muzical-erotice. Dar Lidia, deşi fragilă, are planuri ambiţioase de evadare şi răzbunare.

"The People of Sand and Slag" este de-a dreptul grotescă. Într-un viitor mediu, în care biosfera a fost aproape complet distrusă, iar usactul şi oceanul planetar au fost poluate la extrem, oamenii înşişi au ajuns, mulţumită ingineriei genetice, să se poată hrăni direct cu substanţe minerale şi să îşi poată regenera membrele pierdute. Protagonistul-narator, Chen, face parte dintr-un comando care are ca misiune paza unui perimetru vast în care se desfăşoară operaţiuni miniere. Împreună cu colegii săi, găseşte un cîine şi învaţă cum să îl hrănească şi cum să aibă grijă de el. Finalul povestirii este însă macabru, iar concluzia demonstraţiei subtextuale prin reducere la absurd este că nu ne putem separa de ecosistemul în care trăim. Atît intriga povestirii cît şi caracterizarea personajelor şi fundalul minuţios realizat fac ca "The People of Sand and Slag" să fie printre cele mai reuşite din volum.

"The Pasho" este în schimb o povestire plasată într-un viitor îndepărtat, în care, după un colaps al civilizaţiei şi o renaştere a ei, o populaţie deşertică, Jai, are conflicte periodice cu un popor dintr-o zonă cu lacuri, Keli. O organizaţie religioasă, Pasho, cauză să păstreze cunoştinţele din vechime şi să aplaneze conflictele. Iar personajul principal, Raphel, un Jai devenit Pasho, revine în localitatea natală numai ca să afle că bunicul său pregăteşte o nouă invazie a zonei lacurilor.

"The Calorie Man" este povestirea care mi-a atras mai întîi atenţia asupra lucrărilor literare ale lui Paolo Bacigalupi. Plasată într-un viitor apropiat, povestirea imaginează o lume în care hrana omenirii este asigurată de cîteva plante şi animale patentate de corporaţii multinaţionale, culturile tradiţionale au pierit din cauza unor maladii (poate create prin inginerie genetică de către aceleaşi corporaţii), iar, după epuizarea rezervelor de ţiţei, transporturile au ajuns să se bazeze pe dirijabile, veliere şi motoare cu energie mecanică încorporată în arcuri. Protagonistul Lalji, un indian exilat în America de Nord, pleacă pe Mississippi în căutarea unui genetician, iar monopolul corporaţiilor asupra recoltelor este spart.

"The Tamarisk Hunter", pe de altă parte, aduce în discuţie un alt viitor posibil în care, pe baza unor legislaţii dubioase, drepturile de utilizare a apei în state precum Arizona sau Colorado sînt cumpărate de către California, iar puţinii localnici rămaşi, precum personajul principal Lolo, se agaţă de nişte slujbe mizere într-o zonă în mare parte abandonată.

"Pop Squad" este o altă povestire grotescă, la fel de şocantă în unele privinţe ca "Modesta propunere" a lui Jonathan Swift. Într-un viitor apropiat, mulţumită tratamentelor medicale avansate, oamenii au ajuns să aibă speranţa de viaţă extinsă pe termen nedefinit şi să nu mai îmbătrînească. În schimb, personaje precum protagonistul-narator au misiunea de a găsi mame clandestine şi de a le ucide bebeluşii - pentru că o lume deja suprapopulată de nemuritori nu poate să suporte presiunea demografică. Tonul naraţiunii aminteşte de literatura poliţistă americană din perioada pulp, iar atmosfera - de Blade Runner.

"Yellow Card Man" este poate cea mai deprimantă povestire din volum. Personajul principal este un bătrîn chinez pe nume Tranh - fostul director al unei companii de transporturi maritime, ajuns acum să lucreze ca zilier în Thailanda. În ultimele zile de viaţă, Tranh reuşeşte să îi plătească nişte poliţe vechi unui fost angajat - dar şi să piardă ultima rămăşiţă de omenie.

"Softer" este cel mai slab text din volum - o schiţă despre un bărbat din clasa de mijloc care, într-o dimineaţă de vară, îşi ucide soţia în locuinţa lor din suburbii, apoi o îngroapă în curtea din spate şi fuge în Mexic cu economiile. Tehnic vorbind, nu se încadrează în genul ştiinţifico-fantastic.

"Pump Six", în schimb, reprezintă o bună încheiere pentru întreaga culegere. Protagonistul-narator, Alvarez, locuieşte în New York, în viitorul apropiat, şi lucrează la un centru pentru întreţinerea pompelor de ape menajere. Treptat, constată că una dintre pompe nu mai poate fi repusă în funcţiune cu un program de calculator de la centru, ci trebuie reparată fizic, iar compania care a produs-o a dat faliment cu decenii în urmă, departamentul de inginerie de la o universitate învecinată s-a desfiinţat, cărţile din bibliotecă sînt de neînţeles, iar concetăţenii săi sînt analfabeţi şi incapabili să înţeleagă lumea în care trăiesc. Ca şi filmul Idiocracy, povestirea conţine în subtext o pledoarie în favoarea educaţiei, culturii şi competenţei profesionale - pentru că în lipsa lor nu putem menţine şi dezvolta civilizaţia.

Pe ansamblu, Pump Six and Other Stories reprezintă un volum foarte reuşit şi foarte relevant pentru vremurile în care trăim - comparabil ca importanţă cu Burning Chrome de William Gibson. Vi-l recomand cu căldură şi dumneavoastră. Cît despre lumea minuţios imaginată din "The Calorie Man" şi "Yellow Card Man", Paolo Bacigalupi a revizitat-o în romanul The Windup Girl. Dar asta e altă poveste...

(P.S. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)  

Paolo Bacigalupi, "Ship Breaker" (2010)

Relatam cu altă ocazie că, pe 23 mai 2011, am primit cadou de la Bogdan Tudor Bucheru şi de la soţia lui, Kelly Bucheru, un număr de cărţi din Statele Unite ale Americii. Printre ele s-a aflat şi un roman de Paolo Bacigalupi, Ship Breaker (Little, Brown and Co., New York, 2010) - roman destinat tinerilor şi distins cu Premiul Michael L. Printz oferit de Asociaţia Bibliotecilor din America. Am parcurs Ship Breaker în patru zile.

Şi iată ce am aflat:

Acţiunea e plasată în viitorul apropiat, peste două sau trei decenii, în zona Golfului Mexic, unde, ca urmare a creşterii efectului de seră şi a topirii calotelor glaciare, numeroase zone de coastă au fost inundate, iar unele oraşe au fost devastate de uragane.

Protagonistul este Nailer, un adolescent sărac şi analfabet care, împreună cu o echipă de copii şi tineri, ajută la dezmembrarea vaselor oceanice abandonate după epuizarea ţiţeiului. După o furtună deosebit de violentă, Nailer şi şefa lui de echipă, Pima, descoperă un velier modern eşuat pe o insuliţă şi salvează o tînără bogată. Tînăra se dovedeşte a fi fiica directorului unei companii de transporturi maritime, iar Nailer încearcă să o ajute să scape de urmăritori care ar dori să o ia ostatică pentru a-l convinge pe director să lase conducerea în mîinile unui contracandidat oneros.

Prima escală a celor doi fugari este în Mississippi Metropolitan, un port construit după dispariţia oraşelor New Orleans şi Orleans II. Nita este însă răpită tocmai în ziua în care Nailer găseşte în port o navă al cărei echipaj îi e loial directorului, iar protagonistul se îmbarcă pe Dauntless pentru a ajuta la salvarea fetei. Finalul romanului este deosebit de spectaculos şi include bătălii navale, naufragii, lupte corp la corp şi situaţii pe muchie de cuţit.

Dintre elementele memorabile ale cărţii, aş aminti în primul rînd stilul foarte clar şi economic. Acesta, împreună cu tehnoredactarea aerisită a textului, face lectura foarte uşoară şi agreabilă.

Un alt element îl constituie caracterizarea personajelor. Paolo Bacigalupi a reuşit foarte bine atît să creioneze personaje memorabile, precum protagonistul Nailer şi tatăl său violent, Richard Lopez, cît şi să creeze o reţea de relaţii şi de conflicte între ele care servesc foarte bine la construirea intrigii. Trebuie să remarc aici şi că personajele secundare, destul de numeroase, sînt la rîndul lor foarte bine realizate.

Intriga în sine, deşi structurată pe tiparul clasic al romanelor pentru adolescenţi, este înţesată de episoade spectaculoase şi îi ţine pe cititori cu sufletul la gură, de la prima la ultima pagină. Un aspect special, în legătură cu care l-am felicitat pe autor, este cel al cîrligelor narative, plasate cu abilitate la sfîrşitul fiecărui capitol şi menite să îi facă pe cititori să înceapă imediat lectura capitolului următor.

Fundalul romanului este de asemenea minuţios realizat, iar consecinţele schimbării climatice şi epuizării ţiţeiului sînt bine gîndite, bine prezentate şi bine integrate în roman, fie că este vorba de fenomene meteorologice spectaculoase, de modificări sociale şi logistice sau de transformări culturale şi biologice profunde. Spre exemplu, clădirile inundate şi parţial distruse de uraganele frecvente joacă un rol crucial în deznodămîntul romanului, personajele locuiesc în adăposturi improvizate, iar cei bogaţi şi puternici au drept servitori semi-oameni creaţi prin experimente genetice.

Pe ansamblu, Ship Breaker este o realizare remarcabilă din domeniul literaturii pentru tineret, iar stilul clar şi concis în care a fost scrisă o face accesibilă. V-o recomand cu plăcere şi dumneavoastră. Cît despre mine, am început deja să citesc o altă carte de Paolo Bacigalupi, Pump Six and Other Stories. Dar despre aceasta am să vă relatez cu altă ocazie...

(P.S. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)  

John Scalzi (antologator), "Metatropolis" (2010)

După cum relatam aici, am avut plăcerea să primesc o duzină de Crăciunuri la pachet într-o zi de mai. Dintre toate volumele primite cadou de la Bogdan Tudor Bucheru şi de la soţia lui, Kelly Bucheru, am citit mai întîi o antologie alcătuită de John Scalzi şi intitulată Metatropolis (Tor Books, New York, 2010). Am parcurs-o în numai patru zile, cu sufletul la gură.

Şi iată ce am aflat:

Metatropolis este un volum construit pe principiul "world sharing" (sau al lumii imaginare comune, dacă preferaţi). Mai precis, conform "Introducerii" scrise de John Scalzi, cei cinci autori antologaţi aici au conlucrat în vederea imaginării unei lumi urbane din viitorul apropiat, de după epuizarea rezervelor de ţiţei, iar ideile cu care a contribuit fiecare pentru conturarea fundalului acestei lumi imaginare au avut un rol decisiv în formarea poveştilor individuale cu care autorii au creat antologia. Un  alt element demn de menţionat este că antologia aceasta a fost mai întîi o carte în format audio şi abia apoi o carte tipărită, în ciuda faptului că de regulă întîi apare cartea tipărită şi abia apoi se lansează adaptarea audio. (Puteţi să mă acuzaţi de conservatorism, dar eu am citit varianta tipărită. Asta e...)

Prima povestire din această antologie îi aparţine lui Jay Lake şi se intitulează "In the Forests of the Night". Povestirea este plasată într-un oraş numit Cascadiopolis şi situat pe coasta de vest a Americii de Nord, o conurbaţie care include Portland, Seattle şi Vancouver şi care are mai mult în comun cu ameri-indienii şi cu elfii pădureni ai lui Tolkien decît cu mediul urban aşa cum îl înţelegem în prezent. Societatea din fundalul acestui text este una de tip anarhic, iar tehnologia îmbină meşteşuguri tradiţionale precum pietrăria şi olăritul cu nanotehnologia şi sursele de energie neconvenţionale. Deşi intriga implică un personaj foarte carismatic, comploturi corporatiste şi infiltrări tactice, execuţia propriu-zisă a textului lasă de dorit, iar această primă povestire, prin comparaţie cu celelalte, pare cea mai slabă din antologie. Păcat de trimiterile intertextuale la poemele lui William Blake şi de personajul acela carismatic, Tygre Tygre...

"Stochasti-City" de Tobias S. Buckell este plasat în Detroit şi îşi axează intriga pe complotul unei organizaţii non-guvernamentale de a prelua un zgîrie-nori abandonat şi de a-l transforma într-o fermă verticală... peste noapte. Protagonistul este un personaj masculin de culoare, Reginald Stratton, care trece de la rolul de paznic la intrarea într-un club la cel de lider de gherilă urbană în mijlocul acestor evenimente dramatice. Autorul îmbină foarte bine caracterizarea personajelor principale, conturarea fundalului urban post-colaps şi structurarea intrigii, iar naraţiunea la persoana întîi este foarte convingător construită.

"The Red in the Sky Is Our Blood" de Elizabeth Bear este plasată tot în Detroit, ca şi nuvela precedentă. Protagonista este soţia fugară a unui mafiot din fosta Uniune Sovietică, iar organizaţia care o contactează (bazată pe prestigiu, mai degrabă decît pe profit) îi cere să ajute la evacuarea cîtorva persoane din Kiev. Autoarea reuşeşte foarte bine să creeze acea senzaţie de lume locuită, cu evocarea percepţiilor senzoriale la fiecare pas, iar intriga este atent construită şi bine închegată.

Următoarea nuvelă îi aparţine chiar antologatorului, John Scalzi, iar acesta mărturiseşte în prezentare, mai în glumă, mai în serios, că abia dacă reuşeşte să îi pronunţe titlul. (Încercaţi şi dumneavoastră: "Utere nihil non extra quiritationem suis"). Plasată în Noul Saint Louis, nuvela prezintă (din perspectiva unui tînăr care capătă primul post la o fermă de porci ultramodernă) o tentativă din partea unor suburbani sălbăticiţi să invadeze un oraş autosuficient, bazat pe tehnologii ultraeficiente. Dacă vă întrebaţi la ce se referă titlul nuvelei, ei bine, e versinea latină a zicalei că de la porc numai guiţatul nu se foloseşte.

Nuvela care încheie volumul, "To Hie from Far Cilenia", îi aparţine lui Karl Schroeder şi, din punct de vedere tematic, se apropie cel mai mult de literatura (post)cyberpunk, cu lumi virtuale şi realităţi amplificate. Mai exact, protagonistul, un ucrainean specializat în detectarea traficului ilicit de substanţe radioactive, ajunge să exploreze o serie de lumi virtuale construite pe Internet şi să constate că atît conceptul de naţiune cît şi viziunea despre lume a oamenilor nu se mai leagă în mod necesar de poziţia geografică.

Pe ansamblu, antologia Metatropolis este un exemplu strălucit de lume imaginară comună, mai ales pentru că autorii antologaţi nu au ales nici calea uşoară a vizitării unei lumi imaginare mai vechi a vreunui autor SF venerabil, nici pe cea şi mai uşoară a unei lumi fantastice generice, ţesută din imitaţii la mîna a treia după scrierile lui Tolkien şi ale lui Lord Dunsany. Dimpotrivă, elementele de fundal ale acestor nuvele, fie că e vorba despre telecomunicaţii şi transporturi, fie că e vorba despre sursele de hrană şi de energie sau de formele de educaţie şi de coeziune socială, arată că autorii s-au documentat îndelung în privinţa tendinţelor emergente din realitate şi că şi-au folosit din plin imaginaţia.

O componentă aparte o reprezintă trimiterile intertextuale din aceste nuvele. Astfel, protagonistul din primul text pare să amintească atît de poemele lui William Blake cît şi de anumite personaje carismatice (fie colonelul T.E. Lawrence, fie Paul Atreides, în funcţie de cadrul de referinţă al fiecărui cititor). Preluarea unui zgîrie-nori abandonat din "Stochasti-City" evocă într-un fel primul film Die Hard (deşi în acest caz "teroriştii" construiesc o fermă verticală, mai degrabă decît să ia ostatici). Protagonista dură din "The Red in the Sky Is Our Blood" care are grijă de un copil şi sfidează un lider mafiot are unele asemănări cu Gloria. Nuvela lui John Scalzi chiar menţionează unele surse de inspiraţie cinematografică (Babe şi Mad Max Beyond Thunderdome, între altele). Iar lumile virtuale construite prin realitate amplificată din "To Hie from Far Cilenia" evocă în filigran romane precum Virtual Light şi Spook Country de William Gibson, Noir de K.W. Jeter (cu viziunea sa retro întunecată) şi Rainbows End de Vernor Vinge.

Dar, pe ansamblu, Matatropolis reprezintă o reuşită a genului ştiinţifico-fantastic şi face foarte bine ceea ce ar trebui să facă genul acesta literar dacă ar fi luat în serios mereu de autori: îi pune pe cititori pe gînduri în legătură cu tendinţele sociale, economice, tehnologice şi ecologice din prezent. Atît această abordare profesională a temei antologiei cît şi calităţile ei literare, deloc de neglijat, fac Matatropolis  o carte de citit. Şi de recitit...

(P.S. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)