„Când mi-a trimis Andrei Dósa manuscrisul acestui volum, nu mai citisem poezie de foarte mult timp. Am simțit-o aproape tactil, ca plonjarea într-o piscină după o pauză foarte lungă de înot. Am găsit aici tați fragili și temători, relații casante care se încăpățânează să reziste, stările alienante ale bărbaților care se pregătesc să devină tați. Peste toate trece un aer rece: medităm, împreună cu autorul, la natura din jurul nostru și la cât de perisabil este tot ce e viu. Este probabil prima carte de poezie în care emoțiile contradictorii ale bărbaților sunt puse astfel sub lupă: înstrăinarea de sine în prezența copilului, în prezența partenerei, în prezența chiar a propriei mame. Prin acest volum, Andrei Dósa ne oferă o vibrantă poezie a prezentului.” - Elena Vladareanu
Andrei Dósa (n.1985, Braşov), a absolvit cursurile masterului de Inovare Culturală (denumit anterior master de Scriere Creatoare) din cadrul Facultăţii de Litere Braşov.
A publicat volumele: Când va veni ceea ce este desăvârşit (2011), American Experience (2013), Nada (2015), adevăratul băiat de aur (2017).
A tradus mai multe cărţi din engleză şi maghiară. Din 2012, este redactor al revistei ''Poesis internaţional''.
Să se noteze undeva că am citit un scriitor și am fost emoționat. Era o recenzie pe aici, undeva, care spunea ceva de tipul "așa se simte să te iubească tac-tu" și jur că descrie perfect volumul. Un joc al limbajului al naibii de inteligent care conferă o dimensiune cumva plastică volumului încărcat cu emoții de cea mai înaltă calitate. Nu mă pot regăsi în postura paterna, dar o pot înțelege, este palpabilă și nesiguranța se simte la fiecare pas. Am plâns la "am membre tari pregătite pentru comapsiune" - superb, dar absolut superb vers. Nu știu la ce mă așteptam de la poemele acestea, dar au întrecut clar ce puteam spera de la ele.
o mult așteptată nouă carte de poezie de Dosa. Interesant terenul pe care îl explorează și îmi place să urmăresc traiectoria și evoluția de la Expectativa la ultima familie tradițională (care simt că sunt foarte diferite). Fain modul în care a găsit o poetică să zicem artificială (ca stil și mecanisme și trucuri, if u will) pentru a spune niște chestii foarte intime (ca mesaj și explorare mai adâncă/atentă). Poate reușesc să scriu mai pe larg despre ea, mi-a plăcut mult.
gândeste-te la mine ca la un bărbat nevrotic tensiunea adunată-n lacrima lustrei de cristal a familiei gândește-te la cel care se întrerupe la jumătatea mângâierii între leșin și trezie torc ovule incandescente le ascultă mieunatul un mamimami încetinit cuprinzând anii fertili la jumătatea mângâierii începând mereu alta gândește-te la farfurii jonglate greșit pe bețe înainte de cădere la marginile lor pictate de păsări înțelepte linii contopite în rotire gândește-te la fantasmele mele albastre câte seturi de farfurii? gândește-te la mine lucrând de zor la presa de termocolare lipind pâslă cu pâslă costumul meu bdsm
O carte pe care vreau sa o pastrez in biblioteca, ca orice alta carte scrisa de Andrei Dosa, unul dintre cei mai buni poeti contemporani.
Ultima familie traditionala este o carte scrisa in ani, in mare parte despre fiul cel mult asteptat si iubit. Putem resimti si noi tragostea aceasta, modelul acesta afectiv care creaza un cadru emotional safe. Totusi, indiferent daca discutam sau nu subiectul, cartea este desavarsita din punct de vedere lingvistic cat si estetic, iar din cauza asta as reciti-o.
💦 Într-o manieră pură și sensibilă, dar în același timp cu o rigoare masculină și matură, Andrei Dósa intersectează tema familiei cu cea a unei lumi adesea ostilă.
💦 Înstrăinare & apropiere, dezechilibru & adaptabilitate în versuri despre paternitate. Era nevoie de vocea actuală a unui tată în acest teritoriu liric neexplorat îndeajuns.
💦 Volumul m-a bucurat și m-a emoționat. Am simțit zbaterea tatălui pentru supraviețuire într-o lume vraiște, zilnic, timp de o săptămână, în doze mici. Doze care m-au răvășit & răscolit și versuri pe care le-am recitit cu voce tare.
ca persoană care l-a văzut pe Andrei căznindu-se cu devotament drăgăstos, mijit sever de ochi și pedanterie de lingvist să-i traducă (dintr-o cărticică cam cât o cutie de chibrituri) on the fly fiului său basme din franceză în maghiară, confirm că tătoșenia și poezia de aici sunt ADEVĂR ADEVĂRAT <3
This entire review has been hidden because of spoilers.
"arătându-și butonul diamantin de reglaj din canin călcătoresele calcă batiste pentru a preveni un dezastru" mi-a amintit, cumva, de Mazilescu "doicile croșetează vitejește pentru nimeni/ dorm ele cu ochi de iepure pentru nimeni"