Valeriu Gherghel's Reviews > Ciuma

„În dimineaţa lui 16 aprilie, doctorul Bernard Rieux ieşi din cabinetul său şi dădu peste un şobolan mort” (p.14). Ce-o mai fi și asta? Nu prea îți vine să rîzi. Ceva nu-i în regulă...

Portul Oran din Algeria este lovit pe neașteptate de o epidemie de ciumă bubonică. Epidemia va dura aproape un an (aprilie - februarie anul următor). Doctorul Castel prepară un vaccin, medicul Rieux încearcă să-i ajute pe bolnavi, organizează echipe sanitare, îi vizitează și îi îngrijește pe toți, fără să facă vreo deosebire între pacienți. El este un soi de Zénon Ligre modern - eroul din Piatra filosofală de Marguerite Yourcenar.

Aș mai cita faimoasa frază în care naratorul își dezvăluie, către finalul cărții, identitatea: „Această cronică se apropie de sfîrşit. E timpul ca doctorul Bernard Rieux să declare că este autorul ei” (p.314).

Interpretările tind să lege romanul lui Camus de momentul în care a fost scris. Și însuși autorul, într-o discuție cu Roland Barthes din 1955, a legitimat o astfel de lectură. Camus declară că a procedat alegoric și a descris, în realitate, „ciuma brună” și modul în care o ideologie nocivă „infectează” o întreagă comunitate. Aș prefera, ca de obicei, o interpretare literală. În Ciuma, prozatorul francez prezintă modul în care un grup de oameni reacționează la un pericol mortal, în cazul de față „pesta”.

Nu pot să-mi închei nota de față fără a-l menționa pe funcționarul Joseph Grand. El lucrează înverșunat la un roman. Dar nu reușește să scrie și să rescrie decît una și aceeași frază (absolut memorabilă!): „Într‑o frumoasă dimineaţă de mai, o zveltă amazoană, călare pe o somptuoasă iapă alezană, parcurgea, prin mijlocul florilor, aleile din Boulogne...” (p.274).

Citiți romanul lui Camus... Se pare că este momentul potrivit.