Xandra's Reviews > Trilogie de la connaissance

Am trecut zilele acestea pe la fostul meu apartament să fac ordine și să mai arunc din cărțile și caietele din liceu. Între ele, am găsit aceste însemnări despre Trilogia cunoașterii pe care le voi lăsa aici așa cum le-am scris atunci când am citit cartea acum câțiva ani:

Lucian Blaga, TRILOGIA CUNOAȘTERII

Vorbește despre dualitatea cunoașterii:
1. cunoașterea paradisiacă = rațională, logică, proprie științei
2. cunoașterea luciferică = poetică, artistică, proprie artei

1. Cunoașterea paradisiacă
- se caracterizează printr-o integrală atașare plină de încredere la obiect, prin fixare asupra obiectului
- alipire de obiectul dat sau cu posibilități de a fi dat
- prin ea se statornicesc pozițiile liniștitoare, momentele de stabilitate
- nu cunoaște problematicul
- fenomenul central al CP: determinarea obiectului (misterul devine doar accidental obiect)
- propriu CP e hiatul (necunoscutul-hiat) = o lipsă, o minus-experiență

2. Cunoașterea luciferică
- detașare de obiect fără a părăsi însă obiectul
- consideră obiectul despicat în două: o parte care se arată (= fanicul) și o parte care se ascunde (= cripticul)
- obiectul CL e întotdeauna un mister care, pe de o parte se arată prin semnele sale, pe de altă parte se ascunde după semnele sale
- nu are nevoie de încă un fel de cunoaștere lângă ea; își este sieși suficientă
- provoacă o criză în obiect, criză în sensul unei despicări care răpește obiectului echilibrul lăuntric
- distanțare față de obiectul pe care-l privește în perspectiva crizei pe care ea însăși o provoacă
- cunoaște problematicul, riscul, eșecul, neliniștea, aventura
- fenomenul central al CL: criza obiectului
- particularitatea cea mai izbitoare = atragerea misterului

CL - prin "punerea problemei" complexul de fenomene aferente unui obiect se transformă în "complex de semne ale unui mister"; CL începe prin "deschiderea misterului" = "punerea problemei"
- orice obiect al CP poate deveni obiect al CL (transformându-se, prin transfer, în mister latent)
- CL începe prin deschiderea misterelor, prin provocarea unei crize și sfârșește "prin încercarea veșnic repetată, niciodată încheiată de a scoate pe alt plan și cu o anume dobândă obiectul din criza sa" => CL profund tragică
- CL are ca scop revelarea cripticului materialului fanic
- Necunoscutul-criptic (= propriu CL) = o depășire, o transcedere încă nerealizată, dar postulată

CL are menirea de a imprima variațiuni calitative unui mister deschis. Apar 3 posibilități privind varierea calitativă a misterului:
1. atenuarea calitativă a unui mister deschis = "plus-cunoaștere"
2. permanentizarea calitativă a unui mister deschis = "zero-cunoaștere"
3. întețirea calitativă a unui mister deschis = "minus-cunoaștere"
origo (=zero) = punctul în care CL deschide un mister, punctul în care începe varierea calitativă a misterului (încercarea revelării cripticului)
-> calea cea mai urmată = cea a atenuării calitative (plus-cunoașterea)

Revelarea cripticului se poate face pe 3 planuri:
1. planul α, al sensibilității înțelegătoare (empiric concret)
2. planul β, al imaginației înțelegătoare (imaginar-concret)
3. planul γ, al înțelegerii conceptuale

CL deschide noi perspective și se revelă pe calea cripticului.

Marele Anonim = factorul metafizic absolut, central, care poate fi substanță, inconștient, rațiune imanentă, conștiință, Tată extramundan
- Marele Anonim ocupă un loc central în sistemul existenței

Marele Anonim se apără pe sine și toate misterele derivând din el, de aspirațiile oricărei cunoașteri individiuale, creând între aceasta și misterele existențiale o rețea de factori izolatori. Rețeaua izolatoare pusă între misterele existențiale și cunoașterea individuală se manifestă în forma specială a unei "censuri". De vreme ce censura aceasta își are centrul inițiator diocolo de orizontul nostru crono-spațial, o numim "censură transcedentală".
CT = un act atemporat și veșnic al Marelui Anonim; interzice dizolvarea unui "mister" în "non-mister"; are loc pe plan metafizic-epistemologic

"Știm că rațiunea constituie o 'structură censorială', în consecință Marele Anonim, ca centru cognitiv, nu e, și nu poate fi, mărginit sau condiționat de raționalitate."