Dorin

“- Te ascult, zic. Deci, prostia Românului e...
- Spre deosebire de a Rusului – care e... precum le e ţara: nesfârşită; spre deosebire de a Neamţului, în colţuri, cubică, bine gospodărită, poţi să crezi că-i o maşinărie de-a lor... Prostia noastră românească e… proastă, gălăgioasă, măruntă, Românul vrea să arate ca un cocoş plin de pene, de ţănţoşenie şi când acolo e un vrăbioi jumulit şi de-râs... Atunci mi-am zis că prostia-naţională e un fel de calitate, popor mare e acela în stare de tâmpenii mari, monumentale, de prostii istorice – şi cum, în capul meu, istoria e sora geamănă a geografiei, îmi spun că o mare prostie are nevoie de mari spaţii, de... spaţiu-vital, de sute de mii de kilometri pătraţi, ca să se exprime – or Românul rămâne, şi în prostie, mărunt, meschin, tâmpit pe centimetru pătrat, prost în bătătură, idiot în ogradă… (Ediţia II, Editura Albastros, Bucureşti, 1990).”
― Paul Goma, Din calidor