Universitatea de Stat din Republica Moldova

Facultatea Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei

TEZA DE LICENŢĂ

TEMA: VIZIUNEA TINERILOR ASUPRA FAMILIEI ÎN

CONTEXTUL MIGRAŢIEI
 SUMMARY
of Thesis The young vision's on family in the context of migration

The aim of thesis: to determine young people's vision on family in the context of migration.
The research confirms the existence of some "family crisis» due to the impact of migration, thus
having significant negative effects on socio-economic role and functions of the family in
Moldova.
Assumptions have been confirmed.
• Migration has a direct impact on young people's value system, their social and family behavior
(designed).
• It was confirmed the existence of differences on family’ visions of young people from families
with parents and young people whose parents are working abroad. Similarly, there were some
gender differences with respect to family values and behavior of young prospective.
• In spite of some oscillations of views, there is a tendency for young people to address the roles
and family responsibilities in terms of gender partnership. We notice some differences in
attitudes towards girls and boys in the family responsibilities, particularly with reference to
aspects of childcare.
• We notice some differences between the views of young people with families and those with
migrant parents, the latter being more liberal, more open to partnership relations in family life.
We believe this is result of influence of the behavior / relations of parents working abroad. Some
young people mentioned that the migration of his parents matured them and made them more
independently. Maybe he did say this to be more flexible and family-oriented interpersonal
relationships.
• The survey data show that young families in case of occurrence of problems, more reliance on
family members than youth whose parents are away. Girls more frequently explore family’
values, faith in God, relationship with relatives compared with boys. At the same time, young
people whose parents are working abroad often rely on themselves.
 CUPRINS:

INTRODUCERE

CAPITOLUL I. VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA TRANSFORMĂRILOR

FAMILIEI ÎN CONTEXTUL MIGRAŢIEI
1.1. Tendinţe de transformare a institutului familiei
1.2. Impactul migraţiei asupra familiei

CAPITOLUL II. CERCETARE ASUPRA ATITUDINII TINERILOR

VIZAVI DE FAMILIE ÎN CONTEXTUL MIGRAŢIEI
2.1. Baza metodologică: ipoteze, teorii şi instrumente de lucru, eşantionul de
cercetare
2.2. Rezultatele cercetării

CONCLUZII

RECOMANDĂRI

ANEXE
INTRODUCERE

Societăţile în tranziţie sunt privite adeseori ca nişte „laboratoare” naturale în care sunt
testate şi create cele mai complexe interacţiuni între indivizi, familii, comunităţi mai largi, în
cadrul cărora apar diverse contradicţii şi variabile formative. Valorile reprezintă fundamentul pe
care se construiesc proiectele noastre de viaţă, dar şi strategiile pe care le adoptăm pentru a
atinge aceste scopuri. Valorile sunt importante ca referinţe normative pentru tot ce facem ca
indivizi, dar şi pentru tot ce se întâmplă într-un anumit moment dat cu o naţiune, pentru că
dezacordul şi acordul manifestat în cadrul unei naţiuni asupra unor norme sociale afectează
capacitatea sa de mobilizare, respective acţionând în calitate de factori de accelerare ori de
frânare a dezvoltării sale.
Într-un context complex al tranziţiei, cunoaşterea exactă a instituţiilor care produc ori
menţin valorile sociale pare să însemne tot atât de mult pentru prosperitatea unei anumite
societăţi ca şi produsele de primă necesitate - pâinea şi apa - şi asta pentru că în orice moment,
tocmai valorile determină felul în care cunoştinţele şi capacităţile sunt folosite în mod eficient
sau mai puţin eficient. Analiza valorilor ne readuce de fiecare dată la familie, la mediul social
economic în care subzistă şi îşi asigură continuitatea structurile sociale primare, pentru că
dezvoltarea economică este proporţională existenţei unor valori corespunzătoare, conectată la
gradul de deschidere spre inovaţie, creativitate, schimbare şi dreptate (Inglehart, 1990).
Filosofii înţeleg “valorile” ca scopuri ideale şi binele la care fiecare din noi aspiră.
Sociologii înţeleg termenul de “valori” mai ales sub formă de necesităţi, dar atrag mai multă
atenţie la relaţia dintre valori şi acţiune (comportamentul indivizilor), pentru că în realitate
valorile servesc de cele mai multe ori ca standard sau criteriu în aprecierea acţiunilor, oamenilor
(inclusiv – auto-reflecţii) şi evenimentelor.
Orientarea dominantă a valorilor într-o anumită societate indică un anumit grad de
dezvoltare economică şi socială, dar şi un anumit potenţial al direcţiei preferate, ceea ce
sugerează în mod natural faptul că, o mai bună cunoaştere a ordinii în care individul şi familia
din care face parte îşi proiectează valorile, explică şi descrie cel mai bine direcţia de dezvoltare a
societăţii respective, problemele care vor apărea în mod necesar, pentru care trebuie să fim
pregătiţi sau pe care putem să le evităm. Deloc întâmplător este că, mai ales în ultimele decenii,
analiza sistemelor de valori în societăţile occidentale s-a mişcat de la evaluarea prosperităţii şi
securităţii materiale spre măsurarea calităţii vieţii şi percepţiei de auto-realizare a individului, ca
urmare a modificării modului tradiţional de viaţă şi a creşterii economice.
Care sunt valorile dominante pentru societatea din Republica Moldova? Cum reacţionează
indivizii la presiunile, constrângerile şi oportunităţile pe care piaţa liberă şi schimbarea funcţiei
 statului le-au avut în societatea ultimului deceniu de după prăbuşirea regimului sovietic? Acestea
şi alte întrebări au călăuzit eforturile noastre de cercetare.
Problemele familiei, în principiu, sunt studiate destul de amplu în lume, în ultimii ani
fiind valorificat şi spaţiul geografic al Republicii Moldova. Astfel, printre multitudinea de
lucrări ale autorilor din alte ţări pot fi menţionate: Mitrofan I., Ciupercă C. Incursiune în
psihosociologia şi psihosexologia familiei, Bucureşti, 1998; Mitrofan I., Ciupercă C. Psihologia
relaţiilor dintre sexe: mutaţii şi alternative, Bucureşti, 1997; Zamfir E. Relaţiile interpersonale şi
stilurile de viaţă, în Stiluri de viaţă, Bucureşti, 1989; Варга А. Системная семейная
психотерапия, 2001; Елизаров А.Н. Психологическое консультирование семьи: Учебное
пособие, 2004; Клецина И. С. Практикум по гендерной психологии, 2003; Райгородский
Д. Я. Психология и психотерапия семейных конфликтов, 2003; Райгородский Д. Я.
Психология семьи, 2002; Бендас Т. Гендерная психология, ПИТЕР, 2005 şi altele. În mod
special au fost evidenţiate doar cîteva lucrări din România şi Rusia, ţinînd cont de faptul că
contextul transformărilor familiei este asemănător.
Printre lucrările apărute în Moldova pot fi menţionate: Bodrug-Lungu V. Families in
Moldova. Families in Eastern Europe, 2004; Familia în contextul transformărilor contemporane,
2006; Rolul familiei în educaţia copiilor, 2001; Cuzneţov L. Etica educaţiei familiale, Chişinău,
2000; Cuzneţov L. Curriculum educaţia pentru familie, Chişinău, 2004 etc.; Bodrug V., Saca S.,
Poustovan I. Gender şi educaţie, 2001; Situaţia copiilor şi familiilor în Republica Moldova.
2000-2001, UNICEF; Raportul Social Anual, MMPS / MMPSF pentru anii 2004-2010 ş.a.
Majoritatea lucrărilor abordează dimensiunea educaţională, parţial cea socio – demografică ş.a.
Apariţia lucrării fundamentale Tratat de educaţie pentru familie. Pedagogia familiei, 2008, a
dnei Cuzneţov L. acoperă un segment semnificativ al rolului instituţiei familiei. Unele aspecte
cu referire la problemele sociale, inclusiv a familiei, raportate la fenomenul migraţiei au fost
elucidate în lucrările: ”Migraţia forţei de muncă”, BNS, Chişinău, 2008; Familia în tranziţie.
IDIS Viitorul, Chişinău, 2007 etc.
În acelaşi timp, pe agenda cercetătorilor rămâne extrem de actual subiectul
transformărilor familiei în contextul procesului de migraţie şi, respectiv, impactul acestora
asupra tinerilor.
Parţial acest gol vine sa-l acopere lucrarea dată.
Obiectul cercetării: procesul transformării viziunii tinerilor asupra familiei în contextul
migraţiei.
 Scopul lucrării: determinarea viziunii tinerilor asupra familiei în contextul migraţiei.
Obiectivele cercetării:
- Identificarea problemelor cu care se confruntă familia în contextul migraţiei;
- Identificarea specificului atitudinii faţă de familie a tinerilor din familiile cu părinţi
şi tinerilor ai căror părinţi sunt plecaţi la lucru peste hotare;
- Identificarea impactului migraţiunii asupra sistemului de valori al tinerilor,
comportamentul lor social şi cel familial
Ipotezele de lucru:
 Prima ipoteză ţine de transformarea sistemului de valori al tinerilor, comportamentul lor
social şi cel familial în urma impactului migraţiunii.
 A doua ipoteză se referă la existenţa diferenţelor în viziunea asupra familiei a tinerilor
din familiile cu părinţi şi tinerilor ai căror părinţi sunt plecaţi la lucru peste hotare.
În vederea realizării obiectivelor propuse a fost administrat un chestionar sintetic
complex. Etapele de cercetare:
- Documentarea şi abordarea teoretică a problemei studiate
- Realizarea studiului
- Analiza datelor şi formularea concluziilor
- Formularea recomandărilor
Inovaţia lucrării: pentru prima dată se face o analiză comparată a viziunii tinerilor a
tinerilor din familiile cu părinţi şi tinerilor a căror părinţi sunt plecaţi la lucru peste hotare asupra
familiei în contextul migraţiunii.
Semnificaţia practică a lucrării: rezultatele studiului pot servi drept bază metodologică
pentru programe de pregătire a fetelor şi băieţilor pentru viaţa de familie, pentru elaborarea
politicilor adresate familiei.
CAPITOLUL I. VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA TRANSFORMĂRILOR FAMILIEI ÎN
CONTEXTUL MIGRAŢIEI
1.1. Tendinţe de transformare a institutului familiei

Presiunile exercitate de tranziţia economică şi socială pe care o parcurge Republica

Moldova după destrămarea URSS afectează în mod profund structura, comportamentul şi
evoluţia familiei, ca unitate socială de bază a societăţii. Reprezentând cea mai relevantă unitate
de măsurare a relaţiei dintre individ şi comunitate, familia transmite în mod continuu date,
informaţii şi opinii cu privire la mediul social în care se găseşte individul, percepţia procesului
de schimbări şi transformări sociale, care afectează populaţia, în ansamblu şi cele mai afectate
categorii sociale în particular (copiii, persoanele în etate, mamele singuratice, etc.). Studiul se
înscrie în eforturile de evaluare şi analiză a schimbărilor în structura şi funcţiile familiei în
Republica Moldova, în contextul unor importante transformări, tendinţe şi procese.
Descrieri şi explicaţii “clasice” ale fenomenelor de transformare a familiei tradiţionale în
decursul modernizării societăţii occidentale găsim în operele lui Max Weber, Petru Iluţ ş.a.
Astfel, M.Weber face o conexiune între decăderea familiei tradiţionale şi naşterea “spiritului
calculativ” şi a întreprinderii capitaliste, unificînd astfel nivelurile microsocial şi macrosocial;
spaţiul privat şi cel public. Principalii factori ai acestei transformări, în optica lui Weber [ apud
13], sunt:

 Creşterea mijloacelor şi resurselor economice

 Dezvoltarea diferenţierii sociale, ce a dus la geneza aspiraţiilor individuale, în

defavoarea celor de grup.

 Autoritatea parentală (sau a clanului) apare ca iraţională, independentă de condiţiile

economice (nu mai e dublată de puterea economică).

 Diviziunea proprietăţii; de la proprietatea familială extinsă, la ferme mici,

individuale, paralel cu reducerea dimensiunii familiei.

 Decăderea pământului ca valoare economică (bunul cel mai important devine banul).

 Protecţia individului începe să fie exercitată de autoritatea politică, ce înlocuieşte

astfel rolul familiei în această privinţă.

 Separarea ecologică a activităţii economice (ocupaţiei) de gospodăria familială:

ocupaţia se exercită în birouri, magazine, ateliere etc.; familia devine predominant
unitate de consum, nu de producţie.
  Eliminarea dependenţei firmei (întreprinderii) de familie (reglementarea juridică a
proprietăţii private, a falimentului, a registrelor comerciale, contabilităţii).

 Educaţia nu se mai face predominant în familie: locul acesteia este luat de şcoli,
biblioteci, teatre, concerte, cluburi, grupuri de socializare. Valorile culturale ale
individului pot deveni diferite de cele ale familiei de origine.

Observăm, din această analiză, restrângerea rolului social al familiei, rol preluat, în mai
multe domenii, de alte instituţii (piaţa, statul, şcoala etc.). Familia nu mai domină viaţa socială.
Totuşi, chiar şi în epoca modernă, familia rămâne o instituţie socială fundamentală, având un rol
esenţial în: socializare, protecţie, consum, reproducere.
Începând cu anii 60 ai sec.XX specialiştii din mai multe ţări ale lumii au început să vorbească
despre starea critică a monogamiei, stabilind conexiunea directă cu transformările sociale globale. Pe
parcursul anilor în literatura de specialitate sunt indicate unele şi aceleaşi fenomene sociale: creşterea
numărului de divorţuri, creşterea numărului de bărbaţi şi femei celibatari, descreşterea nivelului
natalităţii, creşterea numărului de familii monoparentale, intensificarea relaţiilor sexuale înainte de
căsătorie, creşterea frecvenţei violenţei domestice etc. [4; 7; 11; 17; 21; 27; 31; 32; 33].
Toate acestea împreună, într-un fel sau altul, au indus schimbări majore la nivelul funcţiilor şi
relaţiilor familiale, deoarece perturbările manifestate la nivelul uneia dintre ele au avut un impact
direct şi asupra celorlalte. Astfel, la etapa actuală funcţiile „fundamentale" ale familiei,
economică, reproductivă, de socializare, de solidaritate, considerate ca fiind potrivite pentru
societatea tradiţională, sunt supuse redimensionării, ajungând pînă la ignorarea sau transformarea
unora dintre acestea.
În acest sens, elocventă este situaţia cu funcţia de socializare a familiei, care a fost
afectată şi ea de mutaţiile lumii contemporane. În opinia specialiştilor, constrângerile economice
au forţat femeia să se angajeze în activităţi extrafamiliale, fapt cu implicaţii deosebite în sfera
natalităţii şi în cea a socializării. Sistemul şcolar a înlocuit, în mare măsură, procesul instructiv-
educativ al familiei, înlocuire datorată atît unor cauze subiective cît şi obiective. La fel, în
virtutea condiţiilor socio-economice grele şi axării părinţilor asupra supraveţuirii, aceştia
acordă mai puţin timp copiilor. Ei nu numai că nu dispun de timpul necesar realizării unei
şcolarizări fireşti dar, de multe ori, nici nu au conştiinţa necesităţii acţiunilor educative
(M.Voinea). Drept cauză este invocată şi ideea de reevaluare a priorităţilor în familie: de la
copii spre trebuinţe personale. Toate acestea au determinat o preocupare scăzândă din partea
părinţilor pentru educarea copiilor, reducerea comunicării şi a timpului de interacţiune între
părinţi şi copii [20, p.174].
 Ceea ce a complicat într-un fel statutul familiei a fost oscilarea evidentă între
modernitate şi tradiţionalitate: oamenii au înţeles fiecare în felul său raportul
tradiţionalitate /modernitate, au renunţat la unele valori şi au asimilat cu totul altele,
ceea ce a dus la apariţia a numeroase conflicte, frustări, tensiuni, dezamăgiri [Ibidem,
p.184]. Astfel, unele persoane au redus modernitatea la planificarea numărului de copii
doriţi. Alţii au înţeles-o prin libertăţile permise copiilor de a-şi hotărî singuri cariera, viaţa
intimă etc. Alţii au considerat că un cuplu modern e acela care divorţează cînd apar
neînţelegeri sau nu-şi legalizează relaţia, pentru a nu mai fi nevoiţi s-o desfacă. Şi exemplele
pot continua.
În societatea tradiţională, în special în cadrul instituţiei familiei, se produceau şi se
reproduceau valorile, normele şi comportamentele femeilor şi bărbaţilor raportate la cultura
tradiţională. Modernitatea a avut un impact direct asupra tradiţionalităţii, stilul de viaţă
tradiţional fiind supus modificărilor semnificative, dar păstrîndu-şi şi o parte din specificul
anterior (manifestate prin perpetuarea unor tradiţii: cununie, botez, sărbătorirea paştelui etc.).
Indivizii au început să experimenteze stiluri de viaţă alternative, diminuînd, prin aceasta,
importanţa şi ataşamentul faţă de instituţia familiei; cerinţele sociale faţă de statusul şi
rolurile femeilor şi bărbaţilor au cedat din rigiditate. Se atestă o trecere de la „autoritatea"
inedită a bărbatului (susţinută îndeosebi de valorile: ierarhie, conformism, duritate,
putere) spre „cooperare" şi „parteneriat” între femei şi bărbaţi (susţinută de valori ca:
egalitate, schimbare, comunicare, toleranţă, acceptare). În acelaşi timp, tot mai pronunţat
devine „individualismul" bărbaţilor şi al femeilor, susţinut de următoarele valori:
competiţie, autoexprimare, nonconformism, însingurare, confort personal.
Viaţa demonstrează că modernitatea a avut un impact direct asupra tradiţionalităţii,
indivizii începând să experimenteze stiluri de viaţă alternative, valorile familiei înregistrând
schimbări radicale, diminuând importanţa şi ataşamentul faţă de instituţia familiei.
În afară de modificarea funcţiilor familiale, procesul de modernizare a familiei se
caracterizează, în primul rând, prin reducerea constantă a dimensiunii familiei. Din acest punct
de vedere, este esenţială compararea evoluţiilor în structura familiei în Republica Moldova
înregistrată la recensământul din 2004, comparativ cu cea din 1989. În acelaşi timp, studierea
structurii familiale permite urmărirea şi înţelegerea motivaţiei unui anumit tip de comportament
demografic, precum şi a valorilor familiale general acceptate.
Din repartizarea gospodăriilor casnice pe tipuri, rezultă că în Republica Moldova
predomină gospodăriile familiale, care la data recensământului constituiau 870 mii (77% din
total), urmate de cele nefamiliale, în număr de 262 mii (23%). Prin comparaţie, la recensământul
precedent din 1989, au fost înregistrate 1.143, 423 familii (tabelul 1).

Tabelul 1. Numărul de familii şi dimensiunea lor în Republica Moldova conform recensămintelor

populaţiei din 1989 şi 2004
Anul recensământului Numărul de familii, (mii) Mărimea medie a unei
familii
1989 1 143 423 3,4

2004 870 000 3,0

Sursa: BNS

Ca urmare a unei tranziţii rapide spre un alt tip de economie decât cel colectivist, existent
în timpul vechiului regim, mediul ambient în care vieţuieşte şi se dezvoltă cea mai mare parte
dintre familiile existente în RM se confruntă cu o dublă provocare: provocarea modernităţii şi
provocarea economiei de piaţă. De la un mediu rural colectivist, destul de conservator şi reticent
la schimbare, care crea liante tradiţionaliste ce forjau interacţiunea şi ajutorul reciproc (clăcile,
lucrul colectiv), acest mediu a fost dintr-o dată asediat de un val tot mai vizibil de egocentrism.
Creşterea bruscă a ratei divorţurilor confirmă această tendinţă, care nu poate fi explicată doar
prin existenţa inegalităţilor economice (7,6 căsătorii şi 4 divorţuri la 1,000 locuitori, în 2008 faţă
de 1990, când statistica oficială indica un număr de 9,4 căsătorii şi 3 divorţuri la 1000 de
locuitori). În rezultat, observăm o creştere avansată a numărului de familii solitare (în 2008
aproape fiecare al patrulea copil s-a născut în afara căsătorie), atît în oraşe, dar şi în mediul rural
[6; 14].
Astăzi, conform datelor statistice oficiale, mai mult de jumătate din totalul familiilor
monoparentale cu cel puţin un copil locuiesc în mediul urban. Inegalităţile sociale afectează mai
ales familiile cu mulţi copii, acestea fiind un stimulent major la dezintegrarea familiilor nucleare,
şi creşterii gradului de alienare socială, înţeleasă în termenii dezintegrării comunitare, pierderii
liantului integrator pentru societate şi familie. Credem că există nişte motive foarte puternice
care zdruncină din temelii structura tradiţională a familiei şi rolurile îndeplinite de soţi, în sensul
său spiritual şi utilitarist.
Caracteristica gospodăriilor casnice demonstrează următoarea situaţie: evoluţie relativ stabilă
a ponderii gospodăriilor, unde capul gospodăriei este femeia; la fel menţinerea relativ stabilă în anii
2008-2009 a indicatorului ce vizează capul gospodăriei femeie din totalul gospodării monoparentale
(tabelul 2).
 Tabelul 2. Caracteristica gospodăriilor casnice
2006 2007 2008 2009 2010
Mărmea medie a gospodăriei 2,8 2,7 2,6 2,7 2,6
casnice, persoane
Ponderea gospodăriilor, unde 37,2 41,2 41,4 39,7 39,9
capul gospodăriei este femeia %
Ponderea gospodăriilor cu un 3,3 4,1 3,7 1,89 2,0
singur parinte cu copii, %
Capul gospodariei femeie din 86,3 90,4 87,7 87,6
total gospodăriilor
monoparentale, %
Sursa: BNS

Pe parcursul anilor 2006-2010 în evoluţia proceselor demografice din Moldova, respectiv

în dezvoltarea institutului familiei, au avut loc schimbări esenţiale. Situaţia demografică a
Republicii Moldova a cunoscut o deteriorare constantă, pe fundalul schimbărilor politice,
economice şi sociale generate de tranziţia economică şi socială. Astfel, evoluţia demografică a
ţării se manifestă ca fenomen de „declin demografic”, cu numărul populaţiei în scădere continuă,
datorită sporului natural şi migratoriu negativ. Mecanismele care au condus la reducerea
numărului şi deteriorarea structurii pe vârste a populaţiei sînt determinate de aspectul nefavorabil
al fertilităţii, migraţiei externe şi mortalităţii generale a populaţiei. Concomitent, reducerea
natalităţii a provocat un dezechilibru în structura pe vârste a populaţiei şi a intensificat procesul
de îmbătrânire demografică.
Numărul populaţiei stabile la 01.01.2011 a constituit 3560,4 mii persoane, inclusiv
populaţia urbană – 1481,7 şi populaţia rurală – 2078,7 mii persoane. Din numărul total al
populaţiei 51,9% sînt femei, înregistrând o descreştere faţă de situaţia de la începutul anului
2003, cînd femeile constituiau 52,1% [2].
Din numărul total al populaţiei, 23,6% alcătuiau la 1 ianuarie 2007 copiii în vârstă de
până la 18 ani, faţă de 30,9% - în 1997 [8]. Studiile regionale arată că în Republica Moldova,
53% dintre copii trăiesc în sărăcie, un procent de aproape 10 ori mai ridicat decât în alte state din
Europe de Sud Est [26]. Aceste date reprezintă indicatori categorici ai pierderilor sociale suferite
de familiile afectate de migraţia externă. Studiul „Remitenţele şi Migraţia în Republica Moldova
- 2006” a estimat un număr de 177 195 de copii care aveau părinţi plecaţi la muncă peste hotare,
dintre care 21 860 copii erau fără ambii părinţi acasă. În acelaşi timp, în instituţiile rezidenţiale
se află circa 12 mii de copii, 85% din care au unul sau ambii părinţi în viaţă [24]. Aceste condiţii
degradante aduc noi provocări familiei tradiţionale din Moldova. Multe dintre familii nu reuşesc
să găsească răspunsuri adecvate la provocările multiple ale schimbărilor din societate, ceea ce
produce disociere, discriminare şi conflicte deschise, după cum arată diverse studii recente.
Anomia şi/sau comportamentul asocial este – adeseori – o formă de răspuns, evident nu şi cel
mai adecvat pe plan social. Statul şi agenţiile publice abilitate pe domeniul politicilor sociale
sunt chemate să repare injustiţiile percepute, contribuind la integrarea socială a grupurilor
vulnerabile, eradicarea sărăciei, suprimarea inegalităţilor. Adeseori, însă, aceste politici nu-şi
ating ţintele stabilite, fie pentru că aceste ţinte sunt neclare, fie pentru că resursele alocate sunt
impropriu distribuite, ceea ce se traduce în costuri suplimentare pentru societate, dar şi pentru
aceste familii.
Datele statistice ne permit să constatăm o descreştere a dimensiunilor familiei în
Moldova: de la 3,4 membri, conform datelor recensământului din 1989 la 3,1 în 2004,
concomitent cu ridicarea vârstei de căsătorie (de la 21 ani în 1989 la 24 în 2004), dar şi la
creşterea numărului de familii fără copii (cu 4,7%). În structura familiilor nucleare creşte
numărul familiilor cu un singur copil (creştere cu 3,6% şi descreştere a familiilor cu 2 copii (-
5%) şi mai mulţi (-3%). Acceptarea normativă a căsătoriilor neoficiale concomitent cu creşterea
numărului de indivizi necăsătoriţi de ambele sexe (17% în 1989 şi 25,9% în 2004) este
confirmată şi de datele studiului [6].
În anul 2010 s-au încheiat 26,5 mii căsătorii sau cu 1,1% mai puţin, comparativ cu anul
2009. Astfel, la fiecare o mie de locuitori se încheie 7,4 căsătorii, fapt ce indică o creştere a
nupţialităţii cu 0,5 puncte faţă de nivelul anului 2003. Cele mai multe persoane, care s-au
căsătorit în 2010, aparţin grupei de vîrstă 20-24 ani (34,6 % dintre bărbaţi şi 47,9 % dintre
femei). Vîrsta medie la prima căsătorie a fost de 26 ani pentru bărbaţi şi de 24 ani pentru femei.
Numărul divorţurilor oficiale în 2010 a fost de 11,5 mii (cu 3,2% mai puţin faţă de anul
2009), revenind în medie 3,2 divorţuri la 1000 de locuitori, fiind mai mică cu 0,9 puncte decît
divorţialitatea în anul 2003. Dinamica indicatorului relatează o creştere a numărului divorţurilor
cu o perioadă de căsnicie mai mică de 5 ani şi de peste 20 ani.
Astfel, rata nupţialităţii în anul 2010 a constituit 7,4 căsătorii la 1000 locuitori, numărul
căsătoriilor fiind în scădere cu 1,1 %; rata divorţialităţii a alcătuit 3,2 divorţuri la 1000 locuitori,
numărul divorţurilor a fost în scădere cu 3,2% faţă de anul 2009.
Evoluţia proceselor demografice din anul 2010 denotă o diminuare a scăderii naturale a
populaţiei (de la 6,6 mii în anul 2003 la 3,2 mii persoane în anul 2010) şi o creştere a ratei de
fertilitate, fiind atinsă cea mai înaltă valoare a acestui indicator din ultimii zece ani. În anul 2010
numărul născuţilor vii a fost de 40474 copiii, mai mic cu 329 (0,8%) faţă de anul 2009 şi cu 4003
copii (11,0%) mai mare faţă de anul 2003. Rata natalităţii în 2010 a fost de 11,4, iar în anul 2003
constituia 10,1 născuţi vii la 1000 de locuitori. Deşi numărul născuţilor a crescut în ultimii doi
ani, indicatorul sumar al natalităţii rămâne cu 40% mai scăzut decît nivelul necesar pentru simpla
reproducere demografică prin succesiunea generaţiilor. Nivelul natalităţii în localităţile rurale se
menţine mai înalt decît în localităţile urbane, în anul 2010 fiind de 12,2‰ şi, respectiv, 10,2‰ în
localităţile urbane faţă de 12,4‰ şi, respectiv, 10,1‰ în 2009, iar în anul 2003 constituind
11,2‰ şi 8,6‰ [2].
Aceste schimbări confirmă existenţa familiei „la distanţă” – un model care virtualizează
relaţiile şi responsabilităţile membrilor familiei, ceea ce conduce în cele din urmă la transferarea
unor funcţii către instituţiile publice ori rude (16,3% din respondenţi îngrijesc în prezent copiii
altora, în particular de nepoţi (46,4%), ori de copiii părinţilor plecaţi în străinătate (22,4%), care
stau ori intenţionează să stea acolo mai mulţi ani. Sprijinul emoţional şi dezvoltarea copiilor sunt
substituite de susţinerea mercantilă, ceea ce afectează legăturile originale cu părinţii genetici ori
le substituie cu relaţii extra-familiale.
Totuşi, familia este cea mai preţuită valoare pentru majoritatea populaţiei (90,8%). A
zecea parte dintre cei chestionaţi consideră că familia este o instituţie demodată, dar numai 4,4%
consideră că un copil nu are neapărată nevoie de ambii părinţi la creştere. În general, fericirea
cuplurilor este apreciată în Republica Moldova prin rata de „înţelegere între soţi”, şi de
„bunăstarea materială”, şi mai puţin de numărul copiilor sau de iubire. Adopţiile sunt relativ
atractive pentru circa 30% dintre cuplurile înregistrate, dar tot atâţia respondenţi nu sunt siguri că
ar putea adopta un copil străin [13].
Rata mortalităţii, înregistrând valoare de 12,3‰, plasează Republica Moldova la nivelul
statelor regiunii sud-est-europene, dar este înaltă comparativ cu ţările Uniunii Europene, unde
mortalitatea generală constituie în medie 9,7 cazuri la 1000 locuitori. Astfel, în pofida faptului că
în anul 2010 rata natalităţii a rămas la nivelul anului 2009, sporul natural al populaţiei relevă o
creştere negativă de minus 0,9‰.
Indicatorul mortalităţii generale din Republica Moldova pe parcursul ultimilor ani are
tendinţă de creştere: de la 11,9 cazuri (2003) pînă la 12,3 cazuri (2010) la 1000 de locuitori; fiind
în creştere faţă de anul 2000, cînd indicatorul mortalităţii constituia 11,3 decedaţi la 1000 de
persoane [2].

În rîndul bărbaţilor se constată un nivel de mortalitate specifică mai înalt decît la femei,
explicat parţial prin specificul profesiilor şi îndeletnicirilor cu un risc sporit pentru viaţă cum
este, de exemplu, mortalitatea înaltă prin traume ca rezultat al accidentelor rutiere, în lucrări de
construcţie etc., parţial şi prin comportamente antisociale (abuz de alcool etc.).

Politicile în domeniul protecţiei sociale a familiei şi copilului sunt orientate spre

încurajarea natalităţii prin promovarea acţiunilor eficiente de susţinere a familiei, modernizare şi
diversificare a serviciilor comunitare şi de tip familial în vederea prevenirii instituţionalizării
copilului şi sporirii nivelului calităţii vieţii nucleului societăţii - familia.
Soluţionarea problemelor stringente cu care se confruntă actualmente familia şi copilul,
condiţionate de declinul economic, plecarea părinţilor peste hotare în căutarea unui loc de
muncă etc., constituie un obiectiv prioritar de asigurare a unei protecţii sociale adecvate şi
eficiente.
Sistemul naţional de protecţie socială a familiei şi copilului, fiind bazat pe promovarea
abordărilor individualizate în alegerea formelor şi măsurilor de protecţie, conţine două
componente de bază: prestaţii băneşti şi servicii sociale.
În scopul armonizării cadrului juridic naţional cu cel internaţional au fost legiferate
modificări (Legea nr. 177-XVI din 20.07.2007) în actele legislative ce reglementează problemele
de protecţie socială a unor categorii de populaţie. Modificările vizează atribuirea statutului de
copil-invalid pînă la atingerea vârstei de 18 ani, fapt ce va genera măsuri de protecţie socială
suplimentare copiilor cu disabilităţi la determinarea dreptului şi efectuarea plăţilor alocaţiei
sociale de stat şi a compensaţiilor nominative.
Conform Art.48 din Constituţia Republicii Moldova, “familia” constituie elementul natural
şi fundamental al societăţii şi are dreptul la ocrotire din partea societăţii şi a statului. În
conformitate cu legislaţia în vigoare, familia şi relaţiile familiale sînt ocrotite de stat. Drepturile
familiale sînt ocrotite de lege, cu excepţia cazurilor cînd acestea sînt realizate contrar destinaţiei
sau contrar prevederilor legale.
Raporturile familiale, în special, condiţiile şi modalitatea de încheiere, încetare şi declarare
a nulităţii căsătoriei, relaţiile personale nepatrimoniale, născute din căsătorie, rudenie şi adopţie,
condiţiile, modalitatea, formele şi efectele protecţiei juridice a copiilor orfani şi a celor rămaşi
fără ocrotire părintească sau aflaţi în alte situaţii vulnerabile, precum şi alte relaţii sociale
similare celor familiale sînt reglementate de normele Codului familiei, aprobat prin Legea
Republicii Moldova nr.1316-XIV din 26 octombrie 2000, Codului civil, aprobat prin Legea
Republicii Moldova nr.726-III din 14 iunie 2002, şi alte acte normative în conformitate cu
principiul monogamiei, căsătoriei liber consimţite între bărbat şi femeie, egalitate în drepturi a
soţilor în familie, sprijin reciproc moral şi material, fidelitate conjugală, prioritate a educaţiei
copilului în familie, manifestare a grijii pentru întreţinerea, educaţia şi apărarea drepturilor şi
intereselor membrilor minori şi ale celor inapţi de muncă ai familiei, soluţionare, pe cale
amiabilă, a tuturor problemelor vieţii familiale, inadmisibilitate a amestecului deliberat în
relaţiile familiale, liber acces la apărarea, pe cale judecătorească, a drepturilor şi intereselor
legitime ale membrilor familiei.
 Astfel, potrivit Codului familiei, toate persoanele căsătorite au drepturi şi obligaţii egale
în relaţiile familiale, indiferent de sex, rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, opinie,
apartenenţă politică, avere şi origine socială.
Numai căsătoria încheiată de organele de stat de stare civilă generează drepturi şi obligaţii
între soţi. Drepturile şi obligaţiile soţilor iau naştere din ziua înregistrării căsătoriei la organele
de stare civilă.
În baza art. 14 din Codul familiei, cu modificările operate prin Legea nr. 120-XVI din
29.05.08,
(1) Vîrsta matrimonială minimă este de 18 ani.
(2) Pentru motive temeinice, se poate încuviinţa încheierea căsătoriei cu reducerea vârstei
matrimoniale, dar nu mai mult decît cu doi ani. Reducerea vârstei matrimoniale va fi încuviinţată
de autoritatea administraţiei publice locale în a cărei rază teritorială îşi au domiciliul persoanele
care doresc să se căsătorească, în baza cererii acestora şi acordului părinţilor minorului.
În vederea realizării Recomandărilor Comitetului ONU Guvernul Republicii Moldova a
modificat vîrsta minimă legală pentru căsătorie de 16 ani la 18 ani pentru femei, pentru bărbaţi
aceasta constituind 18 ani.
Datele studiilor relevă încrederea foarte înaltă în biserică şi sentimentul de religiozitate
răspândit (83% susţin că sunt religioşi), însă doar 25,3% participă cu regularitate la serviciul
divin, şi numai 1,4% ar vrea să dea o educaţie religioasă copiilor săi. Observăm că părinţii doresc
cel mai mult să educe copiii în spiritul hărniciei, onestităţii, respectului şi omeniei, lăsând
oarecum pe un plan inferior - persistenţa, imaginaţia şi iniţiativa. Munca este o categorie etică
importantă pentru indivizi, iar acest lucru transpare clar şi din preferinţele exprimate de ei faţă de
statutul profesional pe care şi-l doresc atunci când aleg o slujbă.
Salariul bun şi stabil este criteriul după care cei mai mulţi dintre respondenţi îşi aleg
slujbele, abia după acesta urmează – siguranţa locului de muncă, munca interesantă sau prestigiul
social. Marea majoritate susţin că ar munci indiferent de câţi bani ar putea avea într-o bună zi,
deşi constatăm totodată o creştere simţitoare a deficitului de oportunităţi şi o inexistenţă a
diversităţii ofertelor pe piaţa muncii. Peste 60% dintre respondenţi susţin că au dorit în viaţă să-şi
vadă părinţii mândri de faptele lor.
Indiferent de schimbările produse pe plan profesional, în Republica Moldova putem
constata existenţa unor responsabilităţi atribuite diferenţiat bărbaţilor şi femeilor (îngrijirea
copiilor, bucătărie, gospodărie), femeile având un spectru de griji mai larg totuşi decât bărbaţii.
În acest fel, bărbaţii sunt într-o mai mare măsură mulţumiţi de felul în care sunt distribuite aceste
obligaţii în familie faţă de femei, ei preferând în general să se ocupe de organizarea timpului
liber şi de educaţia copiilor. În termenii rolurilor familiale, putem constata că ambii soţi sunt
implicaţi în luarea deciziilor, însă de regulă soţul ia cele mai importante decizii (26% din cazuri),
faţă de 15% - în care femeile au cuvântul decisiv.
Notăm o sporire a rolului bunicilor în exercitarea unor funcţii familiale, în special legate
de îngrijirea copiilor. Acest rol devine şi mai important atunci când cuplurile tinere şi cele
vârstnice locuiesc împreună în aşa-zisele „cuiburi de familie” (modelul familiei extinse). În acest
fel, numai 0,3% dintre cuplurile tinere angajează dădace, iar bunicii contribuie la bugetul
familiei cu cel puţin 25% din cheltuielile de subzistenţă.Totuşi, respondenţii afirmă că relaţia cu
părinţii este mai bună atunci când ei locuiesc separat (53%), decît atunci cînd locuiesc împreună
(24%).
O atenţie centrală este acordată, în cadrul acestui studiu, valorilor, aspiraţiilor,
satisfacţiilor, aşteptărilor sau temerilor exprimate în cadrul familiei cu privire la schimbările ce
afectează creşterea şi educaţia copiilor, luarea unor decizii care afectează modul de viaţă
tradiţional în societate, rolurile de gen, relaţiile complexe intra-generaţionale şi inter-
generaţionale, în special, cu privire la rolul bunicilor în educaţia şi creşterea nepoţilor. Definirea
relaţiei între credinţele individuale/de familie şi impactul politicilor sociale existente, economice
şi a programelor culturale, reprezintă un subiect esenţial al acestui studiu.

1.2. Impactul migraţiei asupra familiei

Adeseori, modificarea relaţiei „copii – părinţi”, „soţ – soţie”, ”tineri căsătoriţi şi părinţii
lor” trezeşte nelinişte socială şi creează percepţia unei anumite crize de valori şi tradiţii, deşi
acestea doar tranzitează spre o altă formă de expresie, fără a dispărea cu totul, sau fără a fi
substituită definitiv de alte forme. Aceste procese influenţează puternic instituţiile (statul,
familia) şi capitalul social (cultura, încrederea, valorile), elemente esenţiale ce servesc nevoilor
de integrare şi schimbare a societăţii. O componentă importantă a studiului se referă la relaţia
existentă în interiorul familiei între părinţi şi copii, rude şi părinţi, ca mecanisme naturale de
aculturaţie activă a membrilor unei societăţi.
Cunoaşterea naturii şi limitelor în care au loc aceste schimbări ne oferă răspunsuri necesare
faţă de modul în care reacţionează societatea, în ansamblul său, şi indivizii socializaţi, la
presiunile la care sunt supuse societăţile lor, comunicând informaţii relevante asupra modului în
care funcţionează familia, comunitatea, relaţiile de rudenie sau de vecinătate. Tot astfel,
schimbările se reflectă asupra structurii familiei, motivele disoluţiei acesteia şi relaţiile dintre
indivizi şi comunităţile mai largi faţă de care se raportează în mod continuu, degajând informaţii
relevante cu privire la deciziile şi politicile solicitate de familie şi membrii acestora.
 Acest subiect este legat şi de modelul convingerilor religioase şi culturale existent în
Republica Moldova, orientat spre modernizare şi europenizare, înţelesurile acestei schimbări
variind în funcţie de gradul de informare, cultură, grup profesional, dar şi mediu rezidenţial al
respondenţilor. Studiul deschide perspectiva unor cercetări comparative sistematice între valorile
dominante pentru structurile sociale şi demografice din ţara noastră şi alte societăţi integrate în
Uniunea Europeană. Trebuie să menţionăm în acest context rolul „contagiunii” în asimilarea de
noi modele comportamentale, pe fundalul unor conflicte similare între tradiţie şi inovaţie, valori
dezirabile şi modele de risc pentru structura familiei şi a membrilor săi.
Studiile sociale efectuate în RM atestă creşterea galopantă a inegalităţilor între mediul rural
şi cel urban, ca urmare a declinului economiei rurale, exodului masiv al forţelor de muncă în
căutarea de locuri de muncă în străinătate, degradarea infrastructurii locale şi apariţia unui
sentiment de izolare a satului faţă de oraşe, a civilizaţiei „de consum” faţă de civilizaţia „de
subzistenţă” rurală. Mai mult, are loc degradarea rolurilor sociale în cadrul familiei, decăderea
galopantă a standardelor de viaţă şi disoluţia cuplurilor familiale, abandonarea unor activităţi şi
responsabilităţi tipice anterior.
Studiul [13] a urmărit să evalueze structura şi modelul familiei înregistrate în Republica
Moldova în lumina schimbărilor şi influenţelor pe care structurile acesteia (căsătoria, relaţia
părinţi – copii, părinţi – părinţi, părinţi – societate/stat) le-au exercitat mai ales în ultimii ani,
având drept punct de reper o serie de observaţii cu implicaţii profunde de natură socială,
economică, demografică şi culturală asupra rolului familiei, asupra societăţii şi instituţiilor sale.
Studiul atrage atenţia asupra unor trăsături care pot descrie modelul cultural existent în RM, ca
unitate de analiză şi comparaţie cu alte ţări şi naţiuni integrate în UE, fiind constatat faptul că
apariţia Uniunii Europene, ca organism politic şi economic, a condus la formalizarea unui model
cultural european instituţionalizat, întemeiat pe reguli şi legi, standarde şi preferinţe culturale,
practicate de către aceste societăţi, care s-au asociat valoric la o organizaţie multilaterală şi
inclusivă. Asocierea la UE este intrinsec legată de cunoaşterea, anticiparea şi modelarea
instituţiilor de bază ale societăţii.
Unii specialiştii privesc fenomenul migraţiei drept o oportunitate de a investi pentru
gospodăriile casnice aflate într-o economie în care mediul de afaceri oferă oportunităţi restrânse
pentru alte investiţii. De asemenea, gospodăriile casnice în Moldova caută soluţia optimă pentru
a-şi îmbunătăţi nivelul de trai. Posibilităţile de a investi profitabil sume mai mici de bani În
Moldova sunt limitate dat fiind climatul investiţional nefavorabil, infrastructura de bază a pieţei
slab dezvoltată şi birocraţia interminabilă combinată cu nivelul înalt al corupţiei. Opţiunea de
investiţie cea mai rentabilă pentru toate gospodăriile casnice din ţară devine într-adevăr investiţia
în migraţie. La achitarea unui preţ rezonabil al călătoriei şi ale altor documente de călătorie, o
gospodărie casnică poate trimite un membru al familiei peste hotarele ţării, iar fluxul
remitenţelor ulterioare vor returna în scurt timp economiile iniţiale care au fost investite în
migraţie. Din perspectivă microeconomică, decizia de a emigra se rezumă la luarea unei decizii
raţionale cu privire la modul cel mai profitabil de a investi capitalul gospodăriei pentru a obţine
un profit sigur în situaţia în care alte oportunităţi de investiţie şi de câştig sunt practic epuizate
[15].
Deşi migraţia implică mult mai mult decît doar o investiţie monetară, beneficiile
economice ale acesteia sunt înalte şi aceasta reprezintă acea alternativa, la care sunt comparate
celelalte oportunităţi de investiţie din Moldova. Chiar dacă astfel de venituri înalte ale
investiţiilor ar fi imposibile în sectoarele mai tradiţionale de investiţii, rata de returnare trebuie să
crească în mod considerabil, dacă se doreşte ca economia Moldovei să atragă mai multe investiţii
în alte sectoare de la sectorul migraţiei şi să atragă forţa productivă de muncă înapoi în ţară în
producerea domestică.
Fluxul enorm de muncitori a fost la început o reacţie de răspuns la condiţiile economice din
Moldova anilor ’90 care se deteriorau rapid. Lücke et al. (2006) structurează migraţia în trei
valuri dintre care primul val a început către sfîrşitul anilor ’90 şi era compus din indivizi relativ
tineri, cu un nivel mediu de studii, majoritatea bărbaţi şi deseori din zonele urbane. În acest grup
mic, dar important în acelaşi timp, au intrat „pionierii” emigraţiei; dînşii au fost cei care au
stabilit reţelele sociale, care ulterior au facilitat migraţia altor moldoveni şi au pavat calea care a
transformat Moldova într-o naţiune nomadă. Al doilea val migraţionist a venit îndată după
primul, la începutul anilor 2000 şi continuă şi pînă în prezent. De data aceasta migranţii sunt
persoane mai în vîrstă, tot predominant bărbaţi, dar cu un nivel de studii mai jos şi în majoritatea
cazurilor din zonele rurale ale ţării. Acest val masiv de migranţi a plecat din ţară gonit fiind de
necesităţi şi provin de regulă din zonele în care posibilităţile de evadare a sărăciei sunt practic
foarte mici. Migraţia în masă a constituit practic o reacţie de răspuns la sărăcia acută, şi nu un
răspuns oportunist la posibilităţile de angajare de peste hotare. Dată fiind necesitatea disperată de
a găsi surse alternative de câştig peste hotarele ţării, aceştia erau gata încerce posibilităţi dintre
cele mai riscante pentru a pleca din ţară. Ca rezultat, mulţi migranţi din valul al doilea au devenit
victime ale traficului de fiinţe umane [15; 24].
În prezent, exodul masiv din zonele rurale şi din oraşele mici este aproape de a atinge
nivelul său maxim, iar fluxul de migranţi din zonele rurale nu va mai putea creşte în anii
următori în acelaşi ritm ca pînă acum. În prezent, al treilea val migraţionist a început să-şi ia
avântul din oferta de migranţi din zonele urbane ale Moldovei. Acest val este compus din
indivizi tineri, majoritatea lor femei, cu un nivel înalt de studii. Al treilea val de migranţi a apărut
ca reacţie de răspuns la oportunităţile de lucru de peste hotare, care vin ca alternativă la lipsa
acestora în ţara de baştină. Migraţia orăşenilor bine educaţi trebuie să fie privită mai mult ca o
investiţie strategică bine calculată în viitor, decît ca o reacţie de răspuns la sărăcia acută. Al
treilea val migraţionist descrie de asemenea evoluţia mişcării migraţioniste din Moldova:
Migranţii pionieri au creat deja reţelele sociale, care facilitează migraţia altora către părţile mai
atractive ale Europei, iar migraţia pe termen scurt către ţările CSI le-a oferit posibilitatea
gospodăriilor să economisească bani pentru a acoperi migraţia pe termen lung către UE, care este
şi mai scumpă. Totuşi, emigrarea forţei de muncă înalt calificate prezintă riscul aşa-numitei
„scurgeri de creiere” şi, astfel, de pierdere a forţei motrice importante pentru creştere şi trebuie
deci să fie privită ca o provocare care stă în faţa procesului de dezvoltare.
Fluxurile de migranţi către diferite ţări de destinaţie sunt dezagregate în bază de gen. Italia,
Belgia, Germania, Israel şi Turcia sunt primordial ţări de destinaţie pentru femei, pe cînd
contrariul este aplicabil pentru aşa ţări ca Rusia, Ucraina, Portugalia, Franţa, Republica Cehă şi
Marea Britanie (Lücke et al. 2007 [apud 15]). Existenţa diferitor oportunităţi de angajare şi
normele tradiţionale bazate pe criteriul de gen care ghidează acest proces de selectare
ocupaţională în Moldova oferă o explicaţie acestei scheme de distribuire (a se vedea Tabelul 3).
Tabelul 3: Activităţile şi ocupaţiile migranţilor moldoveni, pe criteriul de gen
Gen
Activităţi şi ocupaţii %
Bărbaţi Femei
Construcţii, reparaţii 30.9 95.0 5.0
Îngrijitori pentru copii /
31.3 4.0 96.0
bătrîni, asistenţi social
Activităţi ce ţin de comerţ 10.8 36.4 63.6
Lucrători la uzine, fabrici 9.8 68.6 31.4
Servicii tehnice &
6.3 95.6 4.4
mecanice
Lucrări agricole 4.5 75.0 25.0
Altele 6.4 60.9 39.1
Total 100 54.5 45.5
Sursă: Ghencea şi Gudumac 2004; 54.

Rusia şi celelalte ţări CSI oferă migranţilor locuri de muncă în construcţii şi în alte sectoare
care solicită putere fizică şi care sunt tradiţional ocupate de bărbaţi. Prin contrast, aşa ţări ca
Italia caută forţă de muncă care să presteze servicii sociale, servicii care sunt de obicei prestate
de femei (Lücke et al. 2007) [15].
În acest context, menţionăm dimensiunea de gen a fenomenului migraţiunii. Avînd drept
reper sexul biologic, normele socio-culturale determină, în ultima instanţă, calităţile psihologice,
modelele de comportament, tipurile de activitate ale femeilor şi bărbaţilor. A fi femeie sau bărbat
în societate înseamnă nu numai să posezi anumite particularităţi biologice, ci să îndeplineşti şi
anumite roluri de gen.
Statutul şi rolul sunt legitimate social, fiind asigurate de un set de reguli formale şi
informale, de drepturi şi îndatoriri pe care deţinătorii lor trebuie să le respecte. Rolul ar însemna
aspectul dinamic al statusului, trecerea de la poziţia abstract acreditată la comportamentul
concret. Statutul, în calitate de sistem de prescripţii sociale, este considerat uneori o variantă sau
o etapă a rolului. Astfel, statutul ar fi totalitatea atitudinilor, opiniilor, reacţiilor comportamentale
la care un individ se aşteaptă din partea celorlalţi faţă de o persoană ce deţine o anumită poziţie,
iar rolul reprezintă aşteptările celorlalţi faţă de o persoană ce deţine o anumită poziţie, rolul fiind
mai aproape de comportamentul concret [17, p.121].

S.Bem indică faptul că deosebirile între genuri deseori sunt condiţionate de rolurile sociale
segregate pe sex şi de socializarea diferenţiată, dar nu de cauze biologice. Socializarea copiilor se
face în mod diferit de la vîrstă mică în dependenţă de genul acestora, formîndu-le, astfel,
bărbaţilor şi femeilor diverse aşteptări de-a lungul întregii lor vieţi. Acel fapt că deosebirile de
gen privind manifestarea agresivităţii, altruismului, emoţiilor şi empatiei depind de normele de
gen ale situaţiilor sociale existente şi că acestea se micşorează în măsura schimbării condiţiilor
sociale, indică la fel rolul important al factorilor sociali în formarea diferenţelor de gen [29].

Rolurile de gen pot de la început să se manifeste, în virtutea deosebirilor de sex, în

posibilităţile şi capacităţile fizice ale femeii să hrănească pruncii. Însă aceste deosebiri nu
justifică acea relaţie diferenţiată între bărbaţi şi femei care are loc în societatea contemporană.
De exemplu, spre deosebire de bărbaţi, femeile rar ocupă posturi de conducere în societate, însă
nu există mărturii absolute precum că bărbaţii îndeplinesc mai bine rolul liderului comparativ cu
femeile. Deosebirile de gen privind capacităţile cognitive nu sunt atît de semnificative, ca să
justifice pregătirea bărbaţilor şi a femeilor la activitatea profesională diferită. Parafrazîndu-l pe
Hubbard, se poate spune că posibilităţile oamenilor de a îndeplini social sarcini utile, a educa
copiii şi a stabili relaţii reciproce acceptabile, sunt limitate nu de factorii biologici, ci de practica
economică şi cea socială de discriminare [apud 12].

S.Bem scrie că, chiar dacă femeile şi bărbaţii se deosebesc biologic în planul posibilităţilor
şi înclinaţiilor lor, aceste deosebiri nu pot justifica acele deosebiri ale rolului pe care ei îl
îndeplinesc în societate [apud 29]. De exemplu, remarcă autoarea, dacă se afirmă că femeile
posedă calităţi mai bune pentru a realiza educaţia comparativ cu bărbaţii, atunci ele ar trebui să
fie psihiatri, dar nu secretare. Şi chiar dacă bărbaţii sunt înzestraţi cu capacităţi matematice mai
mari decît femeile, aceasta nu explică faptul de ce un număr mare de femei, care au o înclinaţie
evidentă în matematică, nu fac o carieră profesională, ce ar reflecta această înclinaţie. Chiar şi
persoanele care consideră că unele deosebiri de gen sunt provocate de deosebirile biologice între
genuri recunosc că nu ar fi corect să se facă în baza acestora concluzia precum că deosebirile
sunt inevitabile [28].
Specialiştii menţionează grupul special de migranţi care se încadrează în cel de-al treilea
val de migranţi este primordial compus din femei, cu un înalt nivel de educaţie şi care preferă să
migreze către ţările Uniunii Europene. Acestea caută oportunităţi de agonisire a unui salariu mai
înalt peste hotarele ţării lor şi de evadare a mediului discriminatoriu care caracterizează câmpul
muncii din Moldova. Deşi dânsele au diplome de studii superioare obţinute în Moldova, ele nu-şi
pot găsi un loc de muncă peste hotare care ar corespunde calificării lor, ci se angajează ca
menajere sau îngrijitoare de copii / bătrâni în ţările europene. Aceasta înseamnă o irosire enormă
a resurselor şi demonstrează natura distorsionantă a barierelor care persistă pe piaţa migraţiei:
doar persoanele cu studii îşi pot permite să achite costurile migraţiei către UE, dar acestea se
confruntă cu barierele de pe piaţa forţei muncii de peste hotare, care îi privează de posibilitatea
de a-şi utiliza capacităţile, pe cînd compatrioţii lor fără studii, care deţin abilităţile necesare
pentru a se angaja peste hotarele ţării, nu au posibilitatea de a plăti pentru migraţie. Această
situaţie favorizează exportul de creier din Moldova şi sporeşte decalajul între veniturile obţinute
de gospodăriile care îşi pot permite şi cele care nu-şi pot permite luxul de a migra în UE.
Dezbaterile pe marginea fluxurilor migranţilor au separat explicaţiile motivelor care
cauzează migraţia în două categorii mari: factori de constrângere şi factori de atragere. Factorii
de constrângere se referă la lipsa oportunităţilor în ţara de baştină, iar migranţii sunt constrânşi să
plece din cauza sărăciei şi lipsei locurilor de muncă. Aceşti factori par să domine în cazul
migraţiei moldoveneşti către ţările CSI. Factorii de atragere au o importanţă specială asupra
migranţilor care economisesc bani pentru a putea migra către ţările UE. Reţelele sociale bine
stabilite şi condiţiile mai bune de lucru se află printre factorii cei mai importanţi de atragere a
persoanelor din zonele urbane către UE (Lücke et al. 2007). Efectele reţelelor joacă un rol major
în decizia de a migra chiar şi către alte ţări (Görlich şi Trebesch 2006). Reţelele de familii şi cele
comunitare de peste hotare facilitează obţinerea informaţiei şi ajută la soluţionarea aspectelor
practice aferente deciziei de a migra. Acest tip de asistenţă joacă un rol semnificativ în procesul
migraţiei din zonele rurale. Mai mult ca atît, costurile joase către ţara de destinaţie şi călătoriile
care nu cer obţinerea unei vize, ceea ce micşorează costul migraţiei, reprezintă un factor care
atrage mulţi migranţi săraci pe pieţele muncii din ţările CSI. Mai multe detalii referitor la factorii
de constrângere şi cel de atragere sunt prezentate în Tabelul 4 [15].
 Tabelul 4: Factorii de constrângere şi cei de atragere ai migraţiei, în procente
CSI CSI alte
UE Altele Toate
construcţii sectoare
Factori de constrângere
lipsa unui loc de muncă 38.61 37.72 26.43 33.01 34.27
motive ce ţin de consum 49.62 50.17 46.55 32.90 46.78
sărăcie 24.87 24.30 12.69 20.68 20.51
Factori de atragere
existenţa contactelor sociale 22.48 20.83 31.90 50.97 27.54
garanţia unui loc de muncă 33.97 33.91 38.57 42.18 36.06
condiţii bune de muncă 29.90 32.52 44.72 25.36 34.21
Ţara a fost recomandată 36.20 35.51 51.55 43.21 40.86
Condiţii mai bune de viaţă peste
0.63 4.65 5.89 2.21 3.36
hotare
Costul minim al migraţiei 66.66 68.96 14.18 27.64 49.10
Sursă: Lücke et al. 2007, p. 19.

Majoritatea emigranţilor sunt căsătoriţi, iar statutul respectiv sporeşte probabilitatea de a

emigra într-o ţară CSI, cel mai probabil pentru a câştiga un venit pentru familie. Poate fi de
asemenea cazul că migranţii care au familii îşi asumă mai greu unele riscuri şi aleg de obicei
ţările de destinaţie spre care migraţia are un cost mai mic, iar riscurile sunt mai joase. Totuşi,
statutul matrimonial nu are o influenţă statistică semnificativă asupra deciziei de a migra către
ţările din UE sau către alte ţări din lume. Bărbaţii sunt mai mult înclinaţi să migreze către ţările
CSI, care oferă oportunităţi de angajare pentru forţa de muncă manuală, pe cînd femeile sunt
înclinate mai mult să migreze către alte ţări ale lumii. De asemenea, riscul migraţiei către CSI
creşte cu 89% în cazul persoanele care locuiesc în zone rurale, pe cînd riscul de a migra către UE
este modest, dar în creştere constantă. Importantă este dimensiunea de gen în acest proces:
femeile sunt orientate spre
Nivelul migraţiei forţei de muncă din Moldova se datorează mai multor aspecte socio-
economice: veniturilor mici, care nu acoperă necesităţile, oportunităţilor minime de angajare
conform specialităţii, în pofida nivelului educaţional relativ înalt, situaţiei geografice favorabile
şi, nu în ultimul rînd, cererii înalte pe piaţa forţei de muncă din străinătate. Printre factorii
determinanţi consemnăm imposibilitatea multor persoane economic active de a-şi găsi un loc de
muncă adecvat, care le-ar permite să-şi întreţină familia în ţară (în conformitate cu datele
anchetei gospodăriilor casnice - 40% din persoanele intervievate) etc. Alţi factori se referă la
schimbările demografice, crizele economice şi sporirea diferenţei de venituri între ţări, precum şi
între statele dezvoltate şi cele aflate în curs de dezvoltare. Comparativ cu perioadele precedente
se atestă un nivel relativ stabil al procesului migraţionist în rîndul femeilor şi bărbaţilor. Astfel,
conform datelor Biroului Naţional de Statistică, în anul 2006 din 310,1 mii persoane plecate la
lucru sau în căutare de lucru peste hotare, femeile constituiau 112,3 mii persoane, or 36,21%. în
2007 numărul femeilor plecate la lucru sau în căutare de lucru peste hotare a constituit 116,3 mii
persoane or 34,65% din numărul total al migranţilor. O uşoară scădere în numărul total al
migranţilor a fost înregistrată în anul 2008, cînd această cifră a atins cota de 309,7 mii persoane,
femeile constituind 108,3 mii persoane or 34,96% [22]. Migraţia mamelor şi a taţilor are impact
negativ semnificativ asupra copiilor rămaşi fară îngrijirea acestora, fiind constatat abandonul
şcolar, confruntări ale copiilor cu probleme emoţionale, abuzuri psihologice şi consum de alcool,
diverse substanţe. Printre problemele prioritare identificate se înscriu:
a) limitarea posibilităţilor de participare a femeilor pe piaţa muncii (insuficienţa
serviciilor pentru femeile cu copii mici, discriminarea după criteriul de vîrstă şi sex la angajare);
b) persistenţa segregării profesionale şi discrepanţei între salariile femeilor şi bărbaţilor;
c) creşterea numărului persoanelor care pleacă la lucru peste hotare, acestea fiind
expuse riscului de discriminare, în special femeile tinere, confruntîndu-se cu riscul de a deveni
victime ale violentei sau traficului de fiinţe umane;
d) migraţia mamelor şi taţilor, care are impact negativ asupra copiilor rămaşi fară
îngrijirea acestora;
e) transformări serioase ale instituţiei familiei, care afectează deopotrivă femeile, bărbaţii
şi copiii.
Legea nr. 180-XVI cu privire la migraţia de muncă din 10.07.2008 reglementează
desfăşurarea activităţilor de muncă provizorii ale lucrătorilor imigranţi, condiţiile de acordare,
prelungire şi revocare a dreptului la muncă şi a dreptului de şedere provizorie în scop de muncă,
precum şi condiţiile de angajare provizorie în muncă a cetăţenilor Republicii Moldova în
străinătate. Potrivit prevederilor Legii statul asigură, conform legislaţiei în vigoare, protecţia
lucrătorilor imigranţi fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex,
opinie, apartenenţă politică, avere sau origine socială (art. 4 alin. (2)).
În general, atît instrumentele internaţionale cît şi legislaţia naţională, care reglementează
migraţia de muncă nu fac expres referinţă la gen, deoarece nu include explicit termeni precum
„soţ sau soţie”, în loc de soţ, „fiică sau fiu”, în loc de copii, „femeie sau bărbat”, în loc de
migrant. În schimb, factori indirecţi, precum stereotipurile şi diferenţele de gen sunt aparente.
Spre exemplu, dacă reglementările aflării pe teritoriul statului admit migranţi pentru anumite
ocupaţii şi în aceste sectoare există segregarea pe bază de gen, atunci migranţii admişi în calitate
de lucrători agricoli sezonieri sau în construcţii vor fi, în mare parte, bărbaţi, astfel femeile
migrante de obicei prevalând în sectorul de prestări servicii.
 Astfel, în rezultatul analizei datelor s-a constatat că, indiferent de ţara în care au plecat,
practic toţi migranţii şi-au găsit un loc de muncă (98,2% din numărul total). Diferenţe esenţiale
nu se observă nici pe sexe, nici pe grupe de vârstă sau medii de reşedinţă. Migranţii care au găsit
un loc de muncă au activat, în special, în domeniul construcţiilor (53,0%), în gospodăriile
particulare ale cetăţenilor (19,6%) şi comerţ (11,4%). Această distribuţie, însă, variază în
dependenţă de ţara-gazdă. Astfel, în Rusia, în domeniul construcţiilor au lucrat 68,0% din
migranţi, iar în ţările UE 27 doar 28,8%. Aproape jumătate (47,4%) din persoanele ce lucrau în
ţările UE 27 activau în sectorul casnic. Comerţul este şi el practicat mai mult în Rusia decât în
ţările UE 27 (14,4% faţă de 4,5%). În celelalte ţări ale lumii, în care lucrează compatrioţii noştri,
două persoane din cinci lucrau în construcţii şi una din trei lucra în gospodăriile particulare ale
cetăţenilor. În gospodăriile particulare ale cetăţenilor lucrează mai bine de jumătate (53,9%) din
totalul femeilor aflate peste hotare, în comerţ ponderea lor a constituit (17,0%) şi în construcţii
– circa 13%. Bărbaţii predomină în construcţii (74%). Cota bărbaţilor, în comerţ, constituia 8,4%
din totalul bărbaţilor plecaţi [19, p.10].
Totodată, în aceste condiţii constatăm discriminarea femeilor în ceea ce priveşte dreptul la
libera alegere a profesiei şi a locului de muncă, întrucât în statele de destinaţie, migranţii sunt
angajaţi la munci ENES (munci evitate de către naţionali, cu excepţia celor mai săraci), femeilor
migrante li se oferă cele mai vulnerabile locuri de muncă. Acestea obţin locuri de muncă „3D” –
dirty, dangerous, degrading, în condiţii: mizerabile, periculoase, degradante. Multe femei
lucrătoare migrante, în special cele din sectorul casnic şi de agrement, sunt subiecte ale
diverselor forme de abuz, precum nerespectarea clauzelor contactului de muncă, condiţiile de
muncă şi trai sub-standard, restricţionarea libertăţii de mişcare, abuz fizic, sexual sau psihic.
Bărbaţii au oportunităţi mai mari pentru angajare, de la munci necalificate la cele înalt
calificate. Femeile se pot angaja într-un număr limitat de ocupaţii, care sunt asociate cu rolurile
tradiţionale de gen, precum: munca în sectorul casnic (menajeră, econoamă, dădacă), în
agricultură, fabrici sau zone de export, servicii hoteliere sau industria de agrement. Femeile
lucrătoare migrante suferă, de fapt, din cauza dublei discriminări la locul de muncă: în primul
rînd, pentru că sunt persoane străine şi astfel suferă de aceleaşi forme de discriminare ca şi
bărbaţii lucrători migranţi nedocumentaţi; în al doilea rînd, pentru că sunt femei şi astfel devin
victime ale abuzului sau traficului atît în procesul de migrare cît şi pe piaţa muncii în statele de
destinaţie. Astfel, fiind angajate în mod iregular şi în sectoare care nu se potrivesc cu calificările,
studiile şi aptitudinile lor, deseori degradează profesional sau îşi pierd calificarea.
Din aceste considerente rezultă şi discrepanţa de remunerare a muncii. Din numărul total
de migranţi, 94,3% erau salariaţi. Din ei 35% (bărbaţi) erau muncitori necalificaţi şi primeau un
salariu mai mic, în timp ce din totalul femeilor jumătate erau angajate la munci necalificate, ceea
ce denotă tratamente diferite a femeilor şi bărbaţilor în ceea ce priveşte dreptul la egalitate de
remunerare.
În acelaşi timp, majoritatea lucrătorilor primeau un salariu mai mic faţă de salariul plătit
băştinaşilor (44%). Circa 27% au declarat că salariile erau plătite cu reţinere, iar fiecare a cincia
persoană fie că lucra supra-program, fie că nu beneficia de concediu medical [19, p.12].
Însă, indiferent de câştigurile femeilor, acestea sunt mai mici decît ale bărbaţilor, întrucât
femeile lucrează de obicei în sectoarele nereglementate ale pieţei muncii. Lucrătorii migranţi
nedocumentaţi (iregulari), atît femeile cît şi bărbaţii, sunt expuşi discriminării, hărţuielii,
intimidării şi exploatării economice în toate etapele procesului migraţional: la momentul
recrutării, călătoriei peste frontierele ţărilor, în timpul şederii şi muncii în ţara de destinaţie.
Experţii internaţionali în domeniu exprimă opinia privind feminizarea migraţiei în
perioada actuală, în acest sens va spori şi riscul femeilor de a se expune discriminărilor. Acest
risc va creşte din cauza atitudinii faţă de migranţi în general, precum şi din cauza ca atitudinile şi
percepţiile de gen se schimbă greu. Există inegalităţi de gen, iar pieţele muncii rămîn şi în
continuare segmentate şi segregate atît în ţările de origine (Republica Moldova) cît şi în cele de
destinaţie.
La general, migranţii moldoveni, într-o măsură foarte mică beneficiază de asigurare
medicală, plăţi pentru timpul nelucrat (concedii de boală, de odihnă) sau de asigurări sociale la
locul de muncă. Marea majoritate a migranţilor beneficiază săptămânal de zile de odihnă.
Situaţia însă diferă mult în dependenţă de ţara în care lucrează migranţii.
Fenomenul migraţiei externe influenţează esenţial şi situaţia demografică din ţară, dat
fiind faptul că este caracteristic în special persoanelor tinere şi adulte, contribuind la procesul de
îmbătrînire demografică. În conformitate cu Ancheta forţei de muncă, numărul total al
persoanelor care lucrează peste hotare sau sunt în căutarea unui loc de muncă constituie (tabelul
5):
Tabelul 5. Persoane care sunt peste hotare
Anii 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010

Persoane, 291,0 345,0 394,5 310,0 335,0 309,7 294,9 311,0

mii
Bărbaţi 199,0 231,0 262,8 197,0 219,0 201,5 185,8 198,0
Femei 92,0 114,0 131,7 112,0 116,0 108,3 109,1 113,0
Sursa: BNS
 Studiile efectuate în domeniu [19] au constatat că vîrsta medie a migranţilor a constituit 35
ani, 64,6% din localităţi rurale, 72,9% bărbaţi. Bărbaţii emigrează preponderent în Federaţia Rusă şi
Ucraina, (61,4%) pe cînd femeile preferă Europa de Vest, Israel, Turcia. Dintre ţările UE cea mai
populară destinaţie este Italia, în care în această perioadă (2006-2008) au lucrat 18,3% din numărul
total de migranţi. Ponderea femeilor migrante în această ţară e de 70,1%, acest raport fiind menţinut
şi în perioada 2009-2010 [19, p.5].
Drept factor important, care direct şi indirect influenţează dezvoltarea socio-demografică
a ţării, inclusiv a institutului familiei, trebuie menţionată migraţia economică a populaţiei. Acest
fenomen se află în centrul atenţiei atît a structurilor de stat cît şi a societăţii civile. Conform
statisticii oficiale curente, în perioada 1997-2003 numărul de emigranţi a oscilat în limita de 4,7-
9,1 mii persoane anual. În realitate numărul de emigranţi este cu mult mai mare. Astfel, conform
mass-media, în afara ţării muncesc peste 600 mii de persoane [22]. Printre aspectele pozitive ale
migraţiei pot fi menţionate: schimbul de experienţă de viaţă; lărgirea orizonturilor culturale,
inclusiv referitor la viaţa de familie; acumularea resurselor financiare şi respectiv îmbunătăţirea
situaţiei materiale a familiei; diminuarea tensiunii social-economice în ţară, legată de şomajul
crescând.
Printre aspectele negative ale migraţiei trebuie menţionate următoarele:
- exodul în masă al populaţiei apte de muncă, în special a specialiştilor de calificare
înaltă – statul investind cândva în pregătirea profesională a acestora, acum este în
pierdere
- exodul tinerilor: 70 la sută din persoanele plecate sunt de vîrsta 16-29 ani, aceştia
constituind viitorul ţării;
- exodul femeilor, care constituie circa 60-70 la sută din cei plecaţi la munci peste
hotare, fapt ce afectează direct capacitatea de reproducere a populaţiei şi duce la
scăderea natalităţii;
- destrămarea familiilor;
- apariţia unei generaţii de copii orfani „sociali”, cu părinţii în viaţă, dar fără aceştia
în preajmă;
- deteriorarea sănătăţii femeilor şi bărbaţilor în urma muncilor grele prestate peste
hotare etc.
Sperăm că prin concluziile noastre vom reuşi să contribuim la dezvoltarea demersului spre
o societate în care familia reprezintă o valoare, în pofida provocărilor şi transformărilor sociale.
CAPITOLUL II. CERCETARE ASUPRA ATITUDINII TINERILOR VIZAVI DE
FAMILIE ÎN CONTEXTUL MIGRAŢIEI

2.1. Descrierea ipotezelor, teoriilor, eşantionului, instrumentelor de lucru

La etapa actuală, în contextul transformărilor sociale drastice, inclusiv a proceselor migraţionale,
putem afirma cu siguranţă că ritmul de viaţă accelerat, stresul de suprasolicitare, nevoia de adaptare la
nou, mirajul modelelor extravagante, alienarea spirituală, problemele existenţiale grave, propriul "Eu" şi
cel colectiv din ce în ce mai depersonalizat - toate acestea influenţează esenţial relaţiile interpersonale, în
special cele de cuplu, în familie.
Valorile trecutului se modifică continuu şi ireversibil şi odată cu aceasta diminuează
importanţa şi ataşamentul faţă de instituţia familiei, se redimensionează structura şi funcţiile
fundamentale ale acesteia.
Mai mult, se poate observa că orice domeniu al realităţii sociale este afectat, iar ceea ce se
întâmpla cu familia reprezintă până la un anumit punct o reflectare a crizei prin care trece societatea,
o imagine a mutaţiilor semnificative ce au răscolit contemporaneitatea în trecerea de la tradiţional la
modern.
Cele afirmate mai sus conduc la o concluzie clară, şi anume: familia modernă străbate o etapă
critică, manifestând semne de criză. In acelaşi timp, o serie de cercetări psihosociologice efectuate
ocazional pun în evidenţă faptul că valorizarea căsătoriei şi familiei este încă mare, modelul cultural
valorizându-le înalt. Pentru a observa dacă şi tânăra generaţie rămâne fidelă acestor principii, a fost
realizat un studiu în rândurile tineretului studios.
Astfel, eşantionul a fost format din 60 de respondenţi din cadrul Universităţii Tehnice din
Moldova (anul I), selectaţi aleatoriu. Drept indicatori de bază au fost selectaţi:
- Genul: 30 fete şi 30 băieţi,
- Situaţia în familie: 30 tineri din familiile cu părinţi (15 fete şi 15 băieţi) şi 25 tineri a căror
părinţi sunt plecaţi la lucru peste hotare (15 fete şi 15 băieţi).
Prin această cercetare s-a încercat de a stabili viziunile şi valorile în legătură cu viaţă de
familie, modul în care este concepută familia de către tineri, sub impactul migraţiei. Mai putem
preciza că chestionarul a avut mai mult un caracter explorativ, acesta fiind determinat de insuficienţa
datelor existente.
Viziunea sociologică de la care s-a plecat exprimă o poziţie oarecum unanimă în legătură cu
modul de caracterizare a familiei moderne [21]. Familia modernă se bazează, conform acestei
caracterizări, pe individualism ca valoare (chiar cu riscul destrămării ei), individualism ce accentuează
o serie de aspecte, cum ar fi: rigiditatea şi conformismul devin nefuncţionale, intoleranţa nu mai este
 acceptată, pragmatismul devine un scop în sine. Plecând de la aceste considerente şi ţinând cont de
caracteristicile specifice mentalităţii tradiţionale (rigiditate /conformism /intoleranţă), respectiv
mentalităţii moderne (flexibilitate, nonconformism/toleranţă), au fost formulate următoarele ipoteze:
 Prima ipoteză ţine de transformarea sistemului de valori al tinerilor, comportamentul lor
social şi cel familial în urma impactului migraţiunii
 A doua ipoteză se referă la existenţa diferenţelor în viziunea asupra familiei a tinerilor
din familiile cu părinţi şi tinerilor ai căror părinţi sunt plecaţi la lucru peste hotare.
Prima ipoteză porneşte de la afirmările specialiştilor precum ca familia modernă străbate o etapă
critică, fiind îngrijoraţi de viitorul acestea. Aceasta derivă din apelul la literatura de specialitate, potrivit
căreia există deosebiri de mentalitate în funcţie de variabila "gen". Astfel, relaţia bărbat-femeie este
văzută ca fiind baza cea mai profundă a tuturor relaţiilor de inegalitate. Pe de altă parte, formulând
această ipoteză, autorii au dorit să observe dacă se mai menţine amintita comparaţie verificabilă din
punct de vedere istoric, dar pusă acum sub semnul întrebării de evenimentele lumii contemporane. Astfel, o
serie de factori (creşterea nivelului de instruire, extraordinara mobilitate, rapida comunicaţie ş. a.) au
schimbat poziţia femeii şi au creat noi necesităţi pentru afirmarea egalităţii în cadrul sistemului de relaţii
bărbat-femeie. Emanciparea femeii, tot mai vizibilă şi mai accentuată în zilele noastre, nu face decât să
refacă, cel puţin teoretic, acest decalaj de mentalitate ce a reprezentat o veritabilă constantă de-a lungul
timpului. Cealaltă ipoteză a fost propusă pentru a putea verifica coerenţa afirmaţiilor susţinute despre
generaţia tânără în general.
Contribuţii la înţelegerea impactului fenomenului migraţiunii asupra familiei vine să aducă
şi teoria învăţării sociale [N. E. Miller‚ J. L. Dollard, apud 12] şi dezvoltarea ei ulterioară‚ prin
completarea cu rolul imitaţiei [A. Bandura, 1]. Astfel, baza teoretică a lucrării o constituie teoria
comportamentului învăţat, teoreticienii căreia consideră că prezenţa modelelor de rol este foarte
importantă în dezvoltare, acestea ghidîndu-l către un comportament adecvat în viaţă
(A.Bandura).
Din setul larg al mecanismelor învăţării unii autori au plasat accentul asupra învăţării
directe, prin recompensă şi pedeapsă, şi învăţării prin observare şi imitare. În acest sens, un rol
deosebit revine teoriei învăţării sociale a lui Albert Bandura şi adepţilor săi, care menţionează
importanţa observării şi motivării comportamentelor, atitudinilor şi reacţiilor emoţionale ale altor
persoane. Teoria a fost aplicată pentru înţelegerea agresivităţii [1], în particular în contextul
transformărilor comportamentale, explicând comportamentul uman în termeni de interacţiune
reciprocă continue între influenţe cognitive, comportamentale şi ale mediului [A.Bandura, 1].
Orientat spre cercetarea comportamentului agresiv al adolescenţilor, autorul prezintă
reprezentările culturale despre rolurile feminine şi masculine şi modul cum acestea sunt asimilate
de copii de la părinţi în scopul integrării în sistemul relaţiilor sociale cu adulţii şi semenii.
Perspectiva teoriei învăţării sociale asupra apariţiei şi menţinerii diferenţelor între sexe la
nivelul rolurilor şi comportamentului de gen a fost pentru prima dată clar articulată de către
M.Walter [12]. Autorul consideră că există o serie de „comportamente care atrag după sine
recompense diferite pentru o categorie de sex, comparativ cu cealaltă”. Copiii învaţă să
diferenţieze paternurile comportamentelor tipice pentru fiecare categorie de sex şi să se comporte
în concordanţă cu expectanţele cuprinse în rolul de gen corespunzător. Pe baza experienţei
directe şi observării modelelor reale şi simbolice fetele şi băieţii învaţă comportamente
considerate tipice pentru ambele sexe, însă descoperă că propbabilitatea apariţiei recompensei
sau penalizării consecutive aceluiaşi comportament este diferită în funcţie de apartenenţa la unul
din sexe. Ca atare, apar diferenţe între fete şi băieţi la nivelul valorii ataşate acestor
comportamente, iar acest lucru se răsfrînge asupra gradului în care ele sunt manifestate [12].
Teoria învăţării sociale a servit drept premisă a cercetărilor rolului normativităţii sociale‚ a
stereotipurilor‚ rolurilor sociale în formarea identităţii de gen, conţinuturilor socializării de gen.
Instrumente de lucru: Pentru testarea ipotezelor menţionate am considerat că principalul
instrument metodologic care ar putea fi folosit ar fi chestionarul. Am ales chestionarul din toate
metodele şi tehnicile sociologice de cercetare, plecând de la ideea că el poate oferi o informaţie densă
şi o posibilitate obiectivă de corelare dintre indicatori, făcând astfel posibil cunoaşterea viziunii şi
mentalităţii tinerei generaţii. Chestionarul a fost conceput din perspectiva ipotezelor emise, modul de
alcătuire a lui fiind în concordanţă cu cerinţele tehnice şi metodologice ale unui astfel de demers. Ca
model întru elaborarea acestuia, a fost utilizată drept punct de pornire metodica unor cercetări similare
efectuate în Moldova pe parcursul ultimilor ani [13; 25].
Chestionarul sociologic în forma folosită de noi nu a reprezentat o simplă listă de întrebări fără nici
o regulă. Dimpotrivă, întrebările au fost aranjate intr-o anumită ordine potrivit anumitor reguli cerute de
temă, şi, mai ales, de caracteristicile populaţiei investigate. Totodată, la elaborarea chestionarului s-
a ţinut cont de mai mulţi factori şi de condiţii specifice, printre care: modul de administrare, tipul de
întrebări utilizate, limbajul utilizat ş. a.
 2.2. Descrierea rezultatelor obţinute
Rezultatele cercetării sunt structurate în aşa mod pentru a evidenţia ideile de bază, care
reflectă ipotezele de lucru.
Importanţa familiei ca instituţie socială: indivizii se definesc prin influenţa familiei într-o
comunitate, dar şi prin gradul de prestigiu social, autoritate, bogăţie şi securitate, pe care o
capitalizează într-un anumit moment dat familia. Dacă am ilustra cercurile de relaţii (figura 1),
care furnizează vieţii private a tinerilor cel mai mare grad de satisfacţie, atunci putem plasa
familia pe primul loc (50 pers./ 83,3%), religia pe al doilea loc (34 pers. / 56,6%), locul de
studii / prietenii pe locul trei (32 pers. / 53,3%), odihna şi instituţiile legate de divertisment - pe
locul patru (30 pers. / 50%). Respondenţii au putut indica mai multe opţiuni din cele propuse.

Figura 1. Funcţia integratoare a instituţiilor sociale

Locul de odihnă

Familia Prieteni/studii

Religie

Încrederea în familie poate fi determinată prin mai multe variabile. Prima variabilă ar fi cea
legată de sentimentul de reciprocitate în asistenţă ori, altfel spus, în credinţa că orice membru al
familiei va livra sau primi în mod necondiţionat „sprijin de nădejde la bine şi la rău celorlalţi
membri ai familiei sale”, ca unitate socială integratoare de bază pentru indivizii unei comunităţi
date. Familia reprezintă principala sursă de ajutor reciproc: „părinţii ne ajută”, „trebuie să ajut
părinţii”, „trebuie să acord mai mult timp părinţilor”. Sentimentul de reciprocitate oferă
individului garanţia propriei sale securităţii, confirmarea unui anumit statut social într-un prim
cerc de relaţii primare şi nu, în ultimul rând - o resursă de bază contra nesiguranţei şi
incertitudinilor, şi înregistrează în acest studiu cele mai înalte rate. În acelaşi timp, se observă
accente diferite în conţinuturile atribuite esenţei familiei. Astfel, tinerii care sunt din familii cu
părinţi au menţionat prioritar importanţa de a-şi ajuta părinţii pe viitor, necesitatea de a le acorda
mai multă atenţie. Pe cînd tinerii ai căror părinţi sunt plecaţi la lucru peste hotare s-au referit mai
mult la importanţa familiei de ai ajuta să-şi facă studiile.
 Interes prezintă faptul, că fetele au demonstrat un ataşament un pic mai mare pentru familie
comparativ cu băieţii.
A doua variabilă ar fi cea de orientare valorică, în sensul formării de opinie, de cultivare a
atitudinilor şi deprinderilor de viaţă. Astfel, stabilirea importanţei unor valori precum prietenii şi
locul de studii, la fel religia etc., ne oferă un element foarte important de „spaţiere” a relaţiilor
sociale pe care individul le menţine în afara familiei. Totuşi, familia rămâne valoarea cea mai
importantă pentru respondenţi acestui studiu, fiind urmată cu de variabilele „sănătatea” şi
„dragostea” / credinţa.
Tabelul 6. Valori individuale
Valori Tineri cu familii (pers.) Tineri cu părinţi plecaţi (pers.)
Fete Băieţi Fete Băieţi
Familia 15 14 13 10
Sănătatea 12 10 10 8
Dragostea 15 11 11 8
Religia / 10 7 8 7
credinţa
Prietenia 10 9 12 11
Naţiunea 8 7 8 7
* răspunsuri multiple

Totodată, se atestă unele diferenţe între valorile menţionate de fete şi băieţi. Diferenţe mai
pronunţate sunt identificate între tinerii care sunt din familii cu părinţi şi cei ai căror părinţi sunt
plecaţi la lucru peste hotare: valorile familiei, sănătăţii, dragostei şi credinţei fiind în descreştere
la cei din urmă, iar prietenia în creştere (tabelul 6). Considerăm influenţa factorului migraţional
asupra valorilor în formare a tinerilor.
Influenţa migraţiei asupra familiei: majoritatea covârşitoare dintre respondenţi sunt de
părere că lipsa unui membru al familiei influenţează în primul rând asupra educaţiei copiilor, dar
şi asupra unităţii familiei şi dezvoltării psiho-emoţionale a copiilor (tabelul 7). Aceste adevăruri
sunt conştientizate în aceeaşi măsură de cei care nu au pe rude apropiate plecate peste hotare, cât
şi de cei care au migranţi în familie.
Tabelul 7. Influenţa lipsei unui părinte/a părinţilor din familie (pers.)

Mult Puţin Deloc

T. cu T.fără T. T.fără T. cu T.fără
fam. părin. cu părin. fam. părin.
 fam.
Educaţia copiilor 56 57 4 3
Unitatea familiei 52 57 8 3
Dezvoltarea psiho-emoţională a 51 51 9 9
copiilor
Relaţia cu părintele / părinţii 44 52 16 8
plecaţi
Comportamentul social al 45 53 13 5 2 2
copiilor
Dezvoltarea sexuală a tinerilor 42 45 16 12 2 3

Interes prezintă faptul că majoritatea tinerilor au relevat importanţa participării ambilor

părinţi în educaţia copilului – „copilul trebuie să o simtă şi pe mama, şi pe tata”, nefiind de
acord cu valorile tradiţionale când de educaţia copiilor trebuia să se ocupe doar mama.
Majoritatea intervievaţilor susţin că problema principală în domeniul educaţiei ţine de migraţia
părinţilor la muncă peste hotare. O bună parte din intervievaţi sunt de părere că – „părinţii
trebuie să fie lângă copil.” În acelaşi timp, se atestă diferenţe între fete şi băieţi, anume băieţii
insistând mai mult asupra responsabilităţii mamei pentru educaţia copilului.

Tinerii din familii cu migranţi mai frecvent indică asupra destrămării familiei, diminuarea
relaţiilor cu părinţii (în special celor afective), creşterii comportamentelor antisociale ale copiilor
(utilizarea alcoolului, drogurilor ş.a.). Anume dintre aceştia au indicat mai frecvent afectarea
dezvoltării sexuale a tinerilor prin lipsa suportului prin informaţii relevante, deficienţe în luarea
deciziilor vizavi de începerea relaţiilor sexuale.

Fără îndoială, fenomenul migraţiei la muncă peste hotare este unul cu care populaţia se
obişnuieşte. Mult mai grav este faptul că o parte a populaţiei acceptă deja şi fenomenul de
abandon al familiei, privindu-l ca pe un lucru normal. O parte din intervievaţi au relatat că nu-i
pot critica pe cei care migrează la muncă peste hotare şi îşi abandonează familia, deoarece nevoia
i-a determinat pe aceştia să caute o viaţă mai bună – ”nimeni nu fuge de bine... cine ştie ce a
lăsat acasă şi cu cine-şi mânca viaţa”.

Majoritatea tinerilor intervievaţi cu familii consideră că cei care-şi abandonează familia

în rezultatul migraţiei sunt iresponsabili. Totodată, tinerii cu părinţi migranţi au indicat că
bugetul acestora este asigurat în cea mai mare parte din banii părinţilor plecaţi la lucru în afara
ţării.
 Roluri şi responsabilităţi familiale: Rolurile în familie sunt destul de clar stipulate în
cadrul modelului nuclear tradiţional de familie din Republica Moldova. Conform tabelului 8 şi 9,
se atestă tendinţa tinerilor de a aborda rolurile şi responsabilităţile familiale prin prisma
parteneriatului de gen, în pofida unor oscilări de opinii. Se observă unele diferenţe în atitudinile
fetelor şi băieţilor faţă de repartizarea responsabilităţilor în familie, în special cu referire la
aspecte de îngrijire a copiilor.

Tabelul 8. Rolurile funcţionale în familie (tinerii cu familii), pers.

Băieţii Fete
Rolurile funcţionale
F B ND F B ND
Cine este responsabil de hrănirea copiilor 10 5 9 2 4
Cine este responsabil de igiena copiilor 13 2 13 2
Cine procură haine /încălţăminte copiilor 8 7 6 4 5
Responsabil de plimbări afară / zile de odihnă 7 5 3 3 8 4
Cine spune seara poveşti 7 4 4 7 4 4
Cine îndeplineşte rolul de educator al copiilor 7 4 4 7 5 3
Cine-i responsabil de procurarea jucărilor 3 2 10 2 3 10
Cine-i responsabil de prepararea bucatelor 10 5 9 2 4
Cine-i responsabil de menaj (curăţenie) 9 6 8 2 5
Cine-i capul familiei 13 2 3 8 4
Cine-i respons. de asigur. mater. a familiei 6 9 5 5 5
Cui trebuie să-i revină iniţiativa în relaţ.sex.
familiei 11 4 15

Tabelul 9. Rolurile funcţionale în familie raportate la îngrijirea copiilor (tinerii cu părinţii migranţi),
pers.

Rolurile funcţionale Bărbaţi Femei

F B ND F B ND
Cine este responsabil de hrănirea copiilor 8 7 8 3 4
Cine este responsabil de igiena copiilor 10 5 10 5
Cine procură haine /încălţăminte copiilor 6 6 3 6 4 5
Responsabil de plimbări afară / zile de odihnă 7 5 3 3 8 4
Cine spune seara poveşti 6 6 3 6 4 5
Cine îndeplineşte rolul de educator al copiilor 7 4 4 6 5 4
Cine-i responsabil de procurarea jucărilor 3 2 10 2 3 10
Cine-i responsabil de prepararea bucatelor 9 6 9 2 4
Cine-i responsabil de menaj (curăţenie) 9 6 7 3 5
Cine-i capul familiei 9 6 5 6 4
Cine-i respons. de asigur. mater. a familiei 6 9 5 6 4
Cui trebuie să-i revină iniţiativa în relaţ.sex. 11 4 10 5

La fel, se observă unele diferenţe între opiniile tinerilor cu familii şi cei cu părinţi migranţi,
cei din urmă fiind mai liberali, mai deschişi spre relaţii parteneriale în viaţa de familie.
Considerăm această situaţie influenţată de comportamentul / relaţiile părinţilor plecaţi la muncă
peste hotare. Unii tineri au menţionat, că plecarea părinţilor i-a maturizat, i-au făcut mai
sinestătători. Posibil anume acest fapt i-a şi făcut să fie mai flexibili în relaţii interpersonale
orientate spre familie.

În cadrul cercetării a fost explorat subiectul problemelor cu care se confruntă familia.

Situaţia materială reprezintă – potrivit respondenţilor chestionaţi - primul motiv de ceartă în
familiile părinţilor lor (66,7%). Această situaţie rezultă şi din faptul că familiile nu au resurse
suficiente pentru a-şi satisface toate necesităţile.

Problemele cauzate de lipsa banilor sunt urmate foarte îndeaproape de divergenţele de

opinie dintre soţi din cauza repartizării rolurilor şi responsabilităţilor în cadrul familiei: 63,3%
dintre respondenţi spun că există neînţelegeri cu privire la gestionarea treburilor casnice. Un alt
motiv frecvent al neînţelegerilor în familie sunt şi consumul de alcool, fumatul şi alte vicii
(60%). Situaţiile tensionate, probleme apărute sunt cel mai des soluţionate prin discuţii deschise
între soţi. Există şi un anumit număr de cazuri în care este necesară intervenţia rudelor pentru a
soluţiona situaţiile conflictuale / de violenţă. Ideea unui divorţ este, în acest moment, privită ca o
opţiune posibilă de un număr relativ mare de respondenţi (aprox. 10% din respondenţi).

Interes prezintă faptul, că motivul situaţiei materiale precare a fost invocat mai des de
tinerii ai căror părinţi au plecat la lucru peste hotare. Problema repartizării rolurilor şi
responsabilităţilor în cadrul familiei mai frecvent a fost menţionată de tinerii cu familii.

Definită ca „grup de oameni afiliat prin legătura de sânge, afinitate emoţională şi co-
reşedinţă”, totuşi, familia cuprinde un spectru mai vast decât membrii unei singure familii
nucleare (soţul, soţia şi copiii). Familia include şi alte legături de rudenii de prim rang: fraţi,
surori, bunici, rude prin alianţă (cumnaţi, socri, cuscri) şi rude prin conexiune religioasă (naşi,
fini, cumetri). În acest sens am explorat dimensiunea ajutorului reciproc / susţinerii în caz de
necesitate (tabelul 10).

Tabelul 10. Distribuţia răspunsurilor la întrebarea „Pe cine aţi putea conta cel mai mult în eventualitatea
apariţiei unor probleme?”, pers.

Tinerii cu Tinerii cu
fam. părin. migr.
f b f b
Membrii familiei 13 10 6 5
Rudele din străinătate 8 6 6 6
Vecinii 6 6
Prietenii 7 9 8 10
Structuri administrative (APL) 4 2 4 2
Pe mine însumi 7 7 10 12
Dumnezeu 10 7 9 7
Oameni milostivi
Pe nimeni
* răspunsuri multiple

Datele cercetării demonstrează că tinerii cu familii, în caz de apariţia unor probleme, mai
mult mizează pe membrii familiei comparativ cu tinerii ai căror părinţi sunt plecaţi. Fetele mai
des frecvent comparativ cu băieţii explorează varianta cu familia, credinţa în dumnezeu, relaţia
cu rudele. În acelaşi timp, tinerii ai căror părinţi sunt plecaţi peste hotare la muncă foarte des se
bazează pe ei însuşi.
Participanţii din mediul urban, în marea majoritate, percep familia ca o unitate - nucleu
formată din părinţi şi copii, pe când cei din mediul rural, ca o unitate mult mai largă, care include
neapărat şi părinţii părinţilor, alte rude. Familiile diferă de regulă, nu atât după caracteristicile
exterioare (mod de producţie, limbă vorbită, confesiune), cât mai ales după tipurile interne de
relaţii (după felul în care interacţionează părinţii şi copiii între ei). Astfel, există modele de
familii care încurajează separarea timpurie a copiilor de familiile în care s-au născut şi au fost
educaţi, încurajându-i să devină independenţi de autoritatea parentală la vârsta maturităţii sau
chiar a adolescenţei, în timp ce în alte tipuri de familie, copiii rămân supuşi autorităţii părinţilor
chiar şi după ce devin adulţi şi se căsătoresc.
În contextul temei abordate interes prezintă subiectul atitudinii tinerilor faţă de căsătorie.
Vârsta medie la căsătorie rămânea relativ constantă în R.Moldova pe parcursul mai multor ani,
ea variind de la 20 la 29 ani, cu diferenţe nesemnificative pe categorii de gen (22 ani în cazul
fetelor şi 24,7 ani în cazul băieţilor), comparativ cu vârsta medie înregistrată în majoritatea
ţărilor Europei Occidentale (25-28). În 2010 vârsta medie la prima căsătorie a fost de 26 ani
pentru bărbaţi şi de 24 ani pentru femei. Astfel constatăm schimbări semnificative şi la acest
capitol.
Datele demonstrează că căsătoria este o valoare intrinsecă foarte importantă pentru
respondenţi – cu 83,3% dintre respondenţi cu familii pronunţându-se în favoarea unei căsătorii
„care nu poate fi desfăcută”, la fel 60% din respondenţi cu părinţi migranţi (tabelul 11). În
acelaşi timp, 80% dintre respondenţi cu familii şi 50% din respondenţi cu părinţi migranţi nu
consideră căsătoria drept instituţie demodată.
Tabelul 11. Atitudinea faţă de căsnicie, pers.

Acord Acord Dezacord

parţial
T. cu T.fără T. T.fără T. cu T.fără
fam. părin.
cu părin. fam. părin.
30 30
pers. pers. fam.
Căsătoria este o dată pentru toată 25 18 4 7 1 5
viaţa
Căsătoria este o instituţie 2 8 4 7 24 15
demodată
În caz de probleme divorţul este 15 22 9 8 6 -
cea mai bună soluţie
Este normal ca tinerii să 22 28 3 2 5 -
locuiască împreună înainte de
căsătorie
În caz de divorţ este mai bine ca 20 18 6 4 4 8
copilul să rămână cu mama
Dacă o femeie doreşte să aibă un 15 19 5 7 10 4
copil nu este neapărat necesar să
se căsătorească
Un copil are nevoie de mamă şi 30 26 - 4 - -
tată ca să crească fericit
Cuplurile homosexuale trebuie să 2 6 4 6 24 18
aibă aceleaşi drepturi ca şi cele
f/b

În caz de probleme divorţul este văzut drept cea mai bună soluţie de 73,3% de tineri cu
părinţi migranţi şi 50% cei cu familii. Poziţiile ambelor grupuri de respondenţi sunt apropiate
cînd este vorba că în caz de divorţ este mai bine ca copilul să rămână cu mama. Se observă o
atitudine mai permisivă faţă naşterea copiilor înafara căsătoriei în rîndul tinerilor cu părinţii
migranţi comparativ cu cei cu părinţi: 63,3% şi, respectiv, 50% sunt de acord cu afirmarea dacă o
femeie doreşte să aibă un copil nu este neapărat necesar să se căsătorească. Practic toţi
respondenţii au susţinut că un copil are nevoie de mamă şi tată ca să crească fericit.
În acelaşi timp, poziţiile ambelor grupuri coincid în mare măsură cu referire la atitudinea
mai puţin tolerantă faţă de cuplurile homosexuale, totuşi tinerii cu părinţi migranţi demonstrând
un grad mai înalt de liberalism în acest sens.
Fetele din ambele grupuri de respondenţi comparativ cu băieţii sunt mai înclinate spre
valorile familiale.
 În creştere este popularitatea concubinajului în mediul rural, ca model de convieţuire
diferit de modelul familiei nucleare, care vine în contradicţie cu imaginea satului ca „depozitar”
al tradiţiilor istorice şi etno-culturale, al obiceiurilor şi structurilor de familie specifice. Cum
putem interpreta această stare de lucruri? Conform rezultatelor chestionării, cauzele care
determină tinerii să accepte această modalitate de convieţuire: nedorinţa de a-şi asuma
responsabilităţi, lipsa încrederii în ziua de mâine. Unii participanţi la cercetare, în special cei care
au părinţii plecaţi la lucru, au evidenţiat că familia nu înseamnă neapărat a avea „ ştampilă în
paşaport”, pentru ei familia semnifică locul unde oamenii sunt fericiţi. În afară de aceasta, unii
participanţi au făcut referinţă la modul în care se desfăşoară lucrurile în Occident, unde populaţia
este educată, pregătită pentru un astfel de mod de viaţă, iar la noi aceasta ar fi o modalitate de „a
te folosi de cineva”. Asistăm în acest fel la preluarea unor comportamente improprii populaţiei
noastre şi interpretarea lor în funcţie de „interesele” individuale.
Rezultatele cercetării confirmă existenţa unei anumite „crize a familiei” ca urmare a
impactului migraţiunii, având astfel importante efecte negative asupra rolului şi funcţiilor social-
economice ale familiei în Republica Moldova.
Ipotezele de lucru au fost confirmate.
 Migraţiunea influenţează în mod direct asupra sistemului de valori a tinerilor,
comportamentul lor social şi cel familial (proiectat).
 A fost confirmată existenţa diferenţelor în viziunea asupra familiei a tinerilor din
familiile cu părinţi şi tinerilor a căror părinţi sunt plecaţi la lucru peste hotare. La fel, au
fost identificate unele diferenţe de gen cu referire la valorile familiei şi comportamentul
prospectiv al tinerilor.
CONCLUZII:

Studiile demonstrează că modificarea relaţiei „copii – părinţi”, „soţ – soţie”, ”tineri

căsătoriţi şi părinţii lor” trezeşte disconfort social şi creează percepţia unei anumite crize de
valori şi tradiţii, deşi acestea doar tranzitează spre o altă formă de expresie, fără a dispărea cu
totul, sau fără a fi substituită definitiv de alte forme. Aceste procese influenţează puternic
instituţiile (statul, familia) şi capitalul social (cultura, încrederea, valorile), elemente esenţiale ce
servesc nevoilor de integrare şi schimbare a societăţii. O componentă importantă a studiului se
referă la relaţia existentă în interiorul familiei între părinţi şi copii, rude şi părinţi, ca mecanisme
naturale de aculturaţie activă a membrilor unei societăţi.
Cunoaşterea naturii şi limitelor în care au loc aceste schimbări ne oferă răspunsuri
necesare faţă de modul în care reacţionează societatea, în ansamblul său, şi indivizii socializaţi,
la presiunile la care sunt supuse societăţile lor, comunicând informaţii relevante asupra modului
în care funcţionează familia, comunitatea, relaţiile de rudenie sau de vecinătate. Tot astfel,
schimbările se reflectă asupra structurii familiei, motivele disoluţiei acesteia şi relaţiile dintre
indivizi şi comunităţile mai largi faţă de care se raportează în mod continuu, degajând informaţii
relevante cu privire la deciziile şi politicile solicitate de familie şi membrii acestora.
Acest subiect este legat şi de modelul convingerilor
Constatăm că datele furnizate în cadrul acestui studiu pot descrie mai bine decât altele un
anumit model al familiei în tranziţie, existent în RM, supus unor importante schimbări şi
metabolisme, dar care rămâne totodată fidel tradiţiilor locale, prin care familia supraveţuieşte şi
se adaptează stărilor sociale pe care le trăieşte.
În concluzie, evoluţia familiei în Republica Moldova se înscrie, în linii mari, într-un
proces de modernizare, dar prezintă o serie de particularităţi determinate de condiţiile sale
istorice, geografice, economice şi culturale. Comparată cu cea a anilor ‘90, familia contemporană
este una afectată direct de consecinţele migraţiei. Influenţa migraţiei rezidă şi în cunoaşterea şi
interiorizarea de către membrii familiei a unui tip de comportament familial diferit de cel din
Republica Moldova. Tendinţele de modernizare afectează în egală măsură şi populaţia din
mediul rural. Deşi tradiţional prin definiţie, în mediul rural sunt mai pronunţate asemenea
fenomene precum concubinajul sau naşterea copiilor extraconjugali.
 Au intervenit unele schimbări semnificative în sfera activităţilor familiale (economică,
educativă, control social primar, reproducere, petrecere a timpului liber etc.), dar familia
îşi păstrează valoarea sa ca instituţie socială fiind un simbol al înţelegerii, apropierii
emoţionale, susţinerii, continuităţii generaţiilor.
 Problemele financiare cu care se confruntă familiile din Republica Moldova, determină
ca cel puţin unul din membrii acesteia să migreze peste hotare. Astfel, se formează un
nou tip al familiei – „familia la distanţă” – cu comportament demografic specific şi care
întâmpină dificultăţi în realizarea funcţiei educative, controlului social primar, menţinerii
stabilităţii emoţionale etc.
 Se proliferează o tendinţă tolerantă a tinerilor faţă de concubinaj, deşi o bună parte critică
acest fenomen. Tot mai mulţi tineri acceptă concubinajul ca formă de convieţuire pentru
o perioadă scurtă înainte de căsătorie. Gradul de acceptare în rîndul tinerilor cu familii a
unui asemenea comportament premarital este mai mic, comparativ cu tinerii ai căror
părinţi sunt plecaţi la lucru peste hotare.
 Dificultăţile financiare contribuie la amânarea căsătoriei şi îşi lasă amprenta asupra
mărimii familiei, întrucât se optează pentru un număr mai mic de copii în familie.
 Divorţul este perceput ca un lucru mult mai negativ în rîndul tinerilor cu familii. În
mediul rural, o parte din părinţi, nu divorţează de dragul copiilor şi temerii de opinia
publică.
 Se conturează tendinţa spre repartizarea egală a rolurilor în cadrul familiei (asigurarea
familiei, creşterea şi educarea copiilor), în special în rîndul tinerilor ai căror părinţi sunt
plecaţi la lucru peste hotare.
 Educaţia tinerei generaţii se realizează cu greu în condiţiile în care un număr semnificativ
de părinţi sunt plecaţi la muncă peste hotare, creşte influenţa mediului exterior (prieteni,
mass-media etc.), iar părinţii duc lipsă de cunoştinţe în domeniul psihologiei vârstelor.
 Valorile pe care se pune accentul în educarea tinerilor generaţii sunt cele comunitare –
cinste, omenie, respect etc. şi nu cele care ar forma o personalitate independentă, cu
încredere în forţele proprii.
 Tinerii, perpetuând experienţa părinţilor, mai consideră biserica un instrument important
de suport, demonstrează credinţă în Dumnezeu, în uşoară scădere, dar destul de
semnificativă.
 Constatăm că familia, fiind abordată în calitate de subiect şi obiect al procesului
socializării de gen, reprezintă un factor important de educare de gen a tinerilor.
Respectiv, se impune formarea sensibilităţii de gen a tinerilor şi dezvoltarea
competenţelor de gen a părinţilor.
RECOMANDĂRI:

1. Integrarea dimensiunii de gen în implementarea politicilor de gestionare a

migraţiei, în special, reflectând necesităţile femeilor şi bărbaţilor la angajare
în câmpul muncii.
2. Eliminarea discriminării pe piaţa muncii în baza de gen. Introducerea
programelor flexibile de lucru, în special pentru persoanele cu copii care
necesită îngrijire.
3. Creşterea importanţei maternităţii şi paternităţii şi promovarea repartizării
egale a responsabilităţilor familiale de către bărbaţi şi femei.
4. Reducerea discrepanţelor în salarizare şi în cuantumul pensiei femeilor şi
bărbaţilor.
5. Realizarea unor programe de educaţie de gen a tinerilor, în vederea formării
culturii parteneriale de gen.
6. Organizarea campaniilor informaţionale în vederea sensibilizării populaţiei
privind drepturile egale ale femeilor şi bărbaţilor pe piaţa muncii şi în
activitatea economică, asupra necesităţii depăşirii stereotipurilor de gen,
dezvoltarea parteneriatelor de gen.
7. Întreprinderea măsurilor de depăşire a segregării pe orizontală şi verticală a
femeilor şi bărbaţilor pe piaţa muncii.
8. Adoptarea programelor specializate şi stimularea antreprenoriatului feminin,
în particular în zonele rurale, în vederea prevenirii migraţiei forţei de muncă.
9. Fortificarea valorilor familiei în societate prin programe educaţionale,
informative şi socio-economice.
BIBLIOGRAFIE

1. Bandura A. Social Learning Theory. New York: General Learning Press, 1977
2. Biroul Naţional de Statistică, date curente. www.statistica.md
3. Bodrug-Lungu V. Families in Moldova. Families in Eastern Europe. Contemporary
Perspectives in Family Research, Volume 5, 2004 Published by Elsevier Ltd. London,
New York, etc., 2004, p.173-186.
4. Bodrug-Lungu V. Rolul familiei în educaţia copiilor. În Revista Didactica Pro…
Chişinău, 2001, nr.4(8), p.44-46.
5. Bodrug V., Saca S., Poustovan I. Gender şi educaţie. Chişinău, 2001
6. Carta verde, UNFPA. Chişinău, 2007
7. Ciupercă, C. Copiii în cursa socializării sau cum se perpetuează diferenţele dintre băieţi şi
fete. În Cursa cu obstacole a dezvoltării umane (I.Mitrofan, coord.). Iaşi: Polirom, 2003,
p.19-33.
8. Copiii Moldovei, Culegere statistică BNS, Chişinău, 2008
9. Cuzneţov L. Etica educaţiei familiale. Chişinău, 2000
10. Cuzneţov L. Curriculum educaţia pentru familie. Chişinău, 2004
11. Cuzneţov L. Tratat de educaţie pentru familie. Pedagogia familiei. Chişinău, 2008
12. Dicţionar de sociologie. Oxford. Editat de G.Marshall. Bucureşti: Univers Enciclopedic,
2003. 710p.
13. Familia în tranziţie. IDIS Viitorul, UNICEF. Chişinău, 2007
14. Femeile şi bărbaţi în Republica Moldova. Culegere statistică. Chişinău, Biroul Naţional
de Statistică, 2008.
15. Investind într-un viitor mai luminos peste hotare? Necesitatea de a crea o alternativă
domestică în Moldova. Raport Economic de Ţară 2007:6. Asdi / ELINA ESKOLA
16. Instituţionalizarea copiilor din Republica Moldova şi alternativele ei”, cercetare efectuată
în cadrul proiectului „Consolidarea capacităţilor în reforma politicii sociale” finanţat de
Uniunea Europeană şi implementat de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale în
colaborare cu Consorţiul Every Child. Date pentru anul 2006, conform IMAS
17. Iluţ P. Sociopsihologia şi antropologia familiei. Iaşi: Polirom, 2005.
18. Legea nr. 180-XVI cu privire la migraţia de muncă din 10.07.2008 www.mmpsf.gov.md
19. ”Migraţia forţei de muncă”, BNS, Chişinău, 2008
20. Mitrofan I., Ciupercă C. Incursiune în psihosociologia şi psihosexologia familiei,
Bucureşti, 1998
21. Mitrofan I., Ciupercă C. Psihologia relaţiilor dintre sexe: mutaţii şi alternative, Bucureşti,
1997
22. Programul naţional de asigurare a egalităţii de gen în Republica Moldova pe anii 2010-
2015 www.mmpsf.gov.md
23. Raportul Social Anual, MMPS / MMPSF pentru 2009
24. Studiul „Remitenţele şi Migraţia în Republica Moldova - 2006” / IDIS Viitorul, Chişinău
25. Situaţia copiilor şi familiilor în Republica Moldova. 2000-2001, UNICEF
26. UNICEF Innocenti Social Monitor -2006
27. Zamfir E. Relaţiile interpersonale şi stilurile de viaţă, în Stiluri de viaţă, Bucureşti, 1989
28. Бендас Т. Гендерная психология, ПИТЕР, 2005
29. Бем С. Линзы гендера: Трансформация взглядов на проблему неравенства полов
Москва: РОССПЭН, 2004.
30. Варга А. Системная семейная психотерапия. Москва, 2001
31. Елизаров А.Н. Психологическое консультирование семьи: Учебное пособие, 2004
32. Клецина И. С. Практикум по гендерной психологии. ПИТЕР, 2003
33. Райгородский Д. Я. Психология и психотерапия семейных конфликтов. Москва,
2003
34. Райгородский Д. Я. Психология семьи. Москва, 2002.
ANEXE

Chestionar

1. Ce înseamnă familia pentru tine?

2. Unde te simţi cel mai bine?

3. Indicaţi 6 valori importante pentru tine, în descreştere

4. Indicaţi Influenţa lipsei unui părinte/a părinţilor din familie

5. Cum influenţează migraţia familia?

6. Indicaţi repartizarea responsabilităţilor familiale

6.1. Cine este responsabil de hrănirea copiilor mama / tata/ nici o diferenţă
6.2. Cine este responsabil de igiena copiilor mama / tata/ nici o diferenţă
6.3. Cine spune seara poveşti mama / tata/ nici o diferenţă
6.4. Cine procură haine /încălţăminte copiilor mama / tata/ nici o diferenţă
6.5. Cine este Responsabil de activităţile distractive
mama / tata/ nici o diferenţă
6.6. Cine îndeplineşte rolul de educator al copiilor?
mama / tata/ nici o diferenţă
6.7. Cine-i responsabil de prepararea bucatelor
mama / tata/ nici o diferenţă
6.8. Cine-i responsabil de menaj (curăţenie)
mama / tata/ nici o diferenţă
6.9. Cine-i capul familiei
mama / tata/ nici o diferenţă
6.10. Cine-i responsabil de asigurarea materială a familiei
mama / tata/ nici o diferenţă
6.11. Cui trebuie să-i revină iniţiativa în relaţia sexuală
mama / tata/ nici o diferenţă
7. Specificaţi problemele cu care se confruntă familia
 8. Ce atitudine aveţi faţă de concubinaj?

9. Cum credeţi:
Căsătoria este o dată pentru toată Acord Acord Dezacord
viaţa
parţial
Căsătoria este o instituţie demodată
În caz de probleme divorţul este cea
mai bună soluţie
Este normal ca tinerii să locuiască
împreună înainte de căsătorie
În caz de divorţ este mai bine ca
copilul să rămână cu mama
Dacă o femeie doreşte să aibă un copil
nu este neapărat necesar să se
căsătorească
Un copil are nevoie de mamă şi tată
ca să crească fericit
Cuplurile homosexuale trebuie să aibă
aceleaşi drepturi ca şi cele f/b

Sexul

Aveţi părinţi plecaţi peste hotare DA NU