COLEGIUL POST-LICENZIAT YOM

MARKETING

MEDIUL ORGANIZAȚIONAL ȘI CULTURA

ianuarie 2022
Addis Abeba, Etiopia

Cuprins
Introducere
Mediul influențează organizațiile în mod indirect, facilitând sau împiedicând accesul la resurse
valoroase și rare. Factorii de mediu sau restricțiile impuse de mediu sunt, într-o anumită măsură,
externi organizației. Cu alte cuvinte, acești factori sunt în afara controlului organizației și al
managerilor acesteia. Pentru că acești factori de mediu reflectă date obiective care împreună
constituie o situație inevitabilă în care companiile și managerii lor sunt nevoiți să opereze.

Mediul organizațional constă din forțe și condiții din interiorul și din exteriorul organizației care
pot afecta funcționarea acesteia. Mediul organizațional poate fi o sursă atât de oportunități, cât și
de amenințări pentru organizație. O organizație de succes va valorifica oportunitățile și va anula
amenințările.

1. Mediul organizațional
Mediul organizațional este definit ca un set de caracteristici care descriu organizația și o
deosebesc de alte organizații într-o anumită perioadă de timp, care afectează comportamentul
personalului din cadrul acesteia. Aceste caracteristici practic interconectează mediul intern de
lucru în organizație, se poate face distincție între o organizație și alta dintre organizațiile care se
caracterizează printr-o anumită măsură de stabilitate relativă. Aceasta înseamnă că interpretarea
semnificației caracteristicilor și impactul lor asupra comportamentului va varia în funcție de
variația indivizilor în lumina unor factori sau variabile limitate de percepție a fiecărui individ.
Aceste caracteristici afectează comportamentul funcțional al indivizilor, tendințele și motivele
acestora (Al-Sherbeeni; 1997).

Mediul organizațional este ansamblul de forțe care înconjoară o organizație. Aceste forțe pot
împiedica sau facilita accesul organizației la resurse, ceea ce înseamnă că pot oferi atât
oportunități, cât și amenințări. Mai mult, deși aceste resurse sunt valoroase pentru organizație,
ele sunt și rare (Riggio, 2018). Forțele cuprinse de conceptul de mediu organizațional includ,
printre altele, competiția între rivali pentru a păstra clienții, schimbarea rapidă a tehnologiei și
creșterea prețului materiilor prime. Toți acești factori pot eroda cumva avantajul competitiv al
unei organizații. În consecință, forțele aflate în joc în mediu pot influența comportamentul
organizației (Truxillo, Bauer & Erdogan, 2016).

2. Factori ai mediului organizaţional

2.1 Factori organizatorici

Factorii organizaționali reprezintă toate formele și tipurile de informații care vin unui individ și
care descriu și clarifică fapte și caracteristici ale pozițiilor, relațiilor și circumstanțelor
organizației în cadrul organizației. Ele precizează, de asemenea, pentru persoane fizice,
atribuțiile impuse de apartenența lor la organizație, tipurile de oportunități și interese pe care le-
ar putea obține împotriva îndeplinirii îndatoririlor și cerințelor menționate. Elementele
organizaționale pot fi subîmpărțite în următoarele grupe: Structura organizațională, sfera de
supraveghere a intensității muncii, modul de conducere, stilul de luare a deciziilor. (Nagi; 1991).
2.2 Factori materiali și morali pentru mediul organizațional

Factorii materiali și morali pentru mediul organizațional sunt definiți ca o forță exterioară care
atrage ființa umană către acesta pentru a o trece printr-un anumit comportament care să permită
accesul la stimulentul la care are dreptul individul.

Astfel, stimulentul reprezintă un premiu sau o recompensă obținută de orice persoană dacă
comportamentul său a fost satisfăcător pentru donatorul de premii. În ceea ce privește tipurile de
factori, elementele includ factori materiali și morali. Factorii materiali înseamnă factori care
satisfac nevoile materiale ale individului, cum ar fi nevoia de hrană și îmbrăcăminte, în timp ce
factorii morali înseamnă factori care satisfac nevoile morale, cum ar fi promovarea. Pe de altă
parte, factorii sunt, de asemenea, subîmpărțiți în pozitivi și negativi, acolo unde factorii pozitivi
facilitează și dezvoltă o anumită eliminare, în timp ce factorii negativi împiedică anumite tipuri
de eliminare (Al-kobaisi; 2005).

2.3 Factori psihologici pentru mediul organizațional

Acești factori provin din interiorul individului datorită percepției atitudinii sale față de mediul
înconjurător. O ființă umană nu trăiește doar pentru satisfacerea nevoilor sale fizice, ci există și
alte nevoi pe care le simte și se străduiește să le satisfacă (nevoi psihologice). Nevoile
psihologice se referă la dorința unui individ de a obține și realizarea rezultatelor și dorința de a
obține un statut social eminent. Nevoile psihologice se caracterizează în mare măsură prin faptul
că sunt personale, și anume pot fi întâlnite mai degrabă la unii indivizi decât la alții. Astfel de
factori psihologici sunt subdivizați în nevoi de loialitate și apartenență, posesie, luptă și nevoi de
putere și influență.

2.4 Factori de mediu pentru mediul organizațional

Factorii de mediu (mediul extern) sunt reprezentați în factorii din jur din organizația care o
afectează, inclusiv (P) mediul politic și juridic, (E) mediul economic, (S) mediul social, (T)
mediul tehnic și tehnologic, (E) mediul ecologic mediu inconjurator. Această clasificare a
părților macro-mediului se numește PESTE (sau uneori datorită ordinii schimbate a elementelor
analiza STEP (Pošvář, Erbes; 2005). Studiul factorilor de mediu pentru mediul organizațional
face posibilă interpretarea multor fenomene precum și controlul asupra multor situații din cadrul
organizației și le afectează în ceea ce privește politicile și deciziile și, în consecință, obiectivele
pe termen lung pot fi ușor determinate.

3. Funcționarea mediului organizațional

Fiecare organizație trebuie considerată ca operează într-un mediu. Organizațiile nu sunt nici
autonome, nici autosuficiente. Mai degrabă fac schimb de resurse și se bazează pe mediul extern.
Mediul extern poate fi definit în afara organizației ca fiind toate forțele și condițiile care sunt
relevante pentru funcționarea acesteia și afectează organizația. Organizațiile preiau contribuții
din mediul extern, cum ar fi (materii prime, bani, forță de muncă și energie) și le transformă în
produse sau servicii și revin înapoi ca rezultat în mediul extern. Celălalt mediu organizațional
este intern, care poate fi definit ca toate forțele și condițiile din cadrul organizației care îi
afectează comportamentul. Astfel, mediul organizațional poate fi clasificat în linii mari ca: mediu
intern și mediu extern

Mediu intern:

Fiecare organizație de afaceri are un mediu intern, care încorporează fiecare dintre componentele
în limitele organizației. Cu grijă, ei sunt o parte a organizației în sine. Mediul intern este mediul
care afectează direct afacerea. Există unii factori interni care sunt controlați în mod obișnuit în
lumina faptului că organizația deține control asupra acești factori. Poate schimba sau ajusta
factori precum forța de muncă, birourile fizice și organizarea și metodele utile, cum ar fi
publicitatea, pentru a se potrivi mediului. Părțile reale ale mediului intern sunt:

 Schimbări de management
 Asigurarea angajatului
 Cultura se schimbă
 Modificări financiare și, în plus, probleme

Mediul extern:
Factorii externi de mediu sunt ocazii care apar în afara organizației și sunt mai diligent de
anticipat și controlat. Factorii de mediu externi pot fi din ce în ce mai periculoși pentru o
organizație, având în vedere realitatea în care aceștia sunt fugari, greu de planificat și adesea
uluiți. Face aluzie la mediul care are un impact indirect asupra afacerii. Factorii sunt sălbatici de
afaceri.
Mediul general cuprinde puteri interconectate care pot fi ordonate în patru componente:
  Mediu economic
 Mediul socio-cultural
 Mediul politico-juridic
 Mediul tehnologic
Mediul de sarcină: Mediul de atribuire pune greutăți inverse asupra afacerilor directorilor prin
procedurile instituționale ale următoarelor componente:

 Clienți
 Furnizori
 Concurenți
 Institutie financiara
 Guvern
 Mass-media
4. Cultura organizațională

Cultura organizațională este un sistem de ipoteze, valori și credințe comune, care guvernează
modul în care oamenii se comportă în organizații. Aceste valori comune au o influență puternică
asupra oamenilor din organizație și dictează modul în care aceștia se îmbracă, se comportă și își
desfășoară activitatea. Cultura organizațională cuprinde valori și comportamente care „contribuie
la mediul social și psihologic unic al unei organizații”. Potrivit Needle (2004), cultura
organizațională reprezintă valorile colective, credințele și principiile membrilor organizației și
este un produs al unor factori precum istoria, produsul, piața, tehnologia, strategia, tipul de
angajați, stilul de management și cultura națională; cultura include viziunea organizației, valorile,
normele, sistemele, simbolurile, limbajul, presupunerile, credințele și obiceiurile.

Tipuri

Au fost folosite mai multe metode pentru a clasifica cultura organizațională. Deși nu există un
singur „tip” de cultură organizațională, iar culturile organizaționale variază foarte mult de la o
organizație la alta, există aspecte comune și unii cercetători au dezvoltat modele pentru a descrie
diferiți indicatori ai culturilor organizaționale. Unele sunt descrise mai jos: