Sari la conținut

Ralph Waldo Emerson: Diferență între versiuni

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Navighează interactiv prin istoric
← Diferența anterioară
Conținut șters Conținut adăugat
VizualWikitext
m Robot interwiki: Adăugat: cs:Ralph Waldo Emerson
m Robot. Înlocuire automată de text (-{{Informații bibliotecare +{{Control de autoritate)
 
(Nu s-au afișat 48 de versiuni intermediare efectuate de alți 25 de utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
{{Infocaseta Scriitor}}
[[Imagine:RWEmerson.jpg|thumb|Ralph Waldo Emerson]]
⚫
'''Ralph Waldo Emerson''' ({{date biografice}}) a fost un [[poet]] și [[eseu|eseist]] [[Statele Unite|american]], liderul mișcării [[Transcendentalism american|transcendentaliste]] de la începutul [[secolul XIX|secolului al XIX-lea]].


⚫
== Viața ==
⚫
'''Ralph Waldo Emerson''' (n. [[25 mai]] [[1803]]–d. [[27 aprilie]] [[1882]]) a fost un [[poet]] şi [[eseu|eseist]] [[Statele Unite|american]], liderul mişcării [[Transcendentalism american|transcendentaliste]] de la începutul [[secolul XIX|secolului al XIX-lea]].


⚫
Ralph Waldo Emerson s-a născut în [[Boston]], ca fiul reverendului William Emerson, un pastor unitarian provenind dintr-o familie de lungă tradiție pastorală. Cu timpul avea să se distanțeze de doctrinele apropiaților săi, formulându-și pentru prima dată filozofia transcendentalistă în eseul său „''Nature''” („''Natura''”).
⚫
== Viaţa ==


⚫
Tatăl lui Emerson, care și-a numit fiul "''a rather dull scholar''" („''un elev cam greoi''”), a murit în [[1811]], la mai puțin de două săptămâni de la aniversarea de 8 ani a băiatului său. Tânărul Emerson a fost trimis la Școala Latină din Boston în [[1812]], pe când avea doar nouă ani. În luna [[octombrie]] a anului [[1817]] Emerson a fost admis la [[Harvard]] și numit președintele bobocilor, o funcție care îi asigura cazarea gratuită. Emerson a primit o bursă, și, pentru a-și completa salariul infim, a dat meditații și a predat în timpul vacanței sale de iarnă, în cadrul școlii unchiului său Ripley din Waltham, [[Massachusetts]].
⚫
Ralph Waldo Emerson s-a născut în [[Boston]], ca fiul reverendului William Emerson, un pastor unitarian provenind dintr-o familie de lungă tradiţie pastorală. Cu timpul avea să se distanţeze de doctrinele apropiaţilor săi, formulându-şi pentru prima dată filozofia transcendentalistă în eseul său „''Nature''” („''Natura''”).


⚫
După ce Emerson a absolvit Harvard-ul în [[1821]], la vârsta de optsprezece ani, și-a ajutat fratele la o școală pentru domnișoare înființată în casa mamei lor, asta după ce el își înființase propia școală în Chelmsford; când fratele său a plecat la [[Göttingen]] pentru a studia divinitatea, Emerson s-a ocupat singur de școală. În următorii ani, Emerson și-a câștigat existența ca director de școală, urmând apoi cursurile Harvard Divinity School și devenind pastor unitarian în [[1829]]. O dispută cu mai-marii Bisericii privind organizarea slujbelor și rugăciunilor publice a condus la demisia lui Emerson în [[1832]].
⚫
Tatăl lui Emerson, care şi-a numit fiul "''a rather dull scholar''" („''un elev cam greoi''”), a murit în [[1811]], la mai puţin de două săptămâni de la aniversarea de 8 ani a băiatului său. Tânărul Emerson a fost trimis la Şcoala Latină din Boston în [[1812]], pe când avea doar nouă ani. În luna [[octombrie]] a anului [[1817]] Emerson a fost admis la [[Harvard]] şi numit preşedintele bobocilor, o funcţie care îi asigura cazarea gratuită. Emerson a primit o bursă, şi, pentru a-şi completa salariul infim, a dat meditaţii şi a predat în timpul vacanţei sale de iarnă, în cadrul şcolii unchiului său Ripley din Waltham, [[Massachusetts]].


⚫
Prima lui soție, Ellen Louisa Tucker, a murit de tuberculoză pe [[19 februarie]] [[1831]], pe când avea doar 19 ani. Deși a fost căsătorit, multe surse indică faptul că Emerson ar fi fost bisexual. În primii ani de la [[Harvard]] s-a simțit „strangely attracted” („în mod straniu atras”) de un boboc numit Martin Gay, căruia i-a dedicat câteva poezii încărcate de tensiune sexuală. Un alt bărbat de care Emerson s-a simțit atras a fost poetul american [[Walt Whitman]]. Indiferent de pornirile lui sexuale diverse, fapt rămâne totuși că Emerson va fi profund afectat de moartea soției lui: la un an de la moartea acesteia merge la cimitir și dezgroapă cadavrul Ellenei pentru a-l mai privi o dată<ref>Everyone Loves a Good Train Wreck, Eric G. Wilson, http://www.amazon.ca/Everyone-Loves-Good-Train-Wreck/dp/0374150338</ref>.
⚫
După ce Emerson a absolvit Harvard-ul în [[1821]], la vârsta de optsprezece ani, şi-a ajutat fratele la o şcoală pentru domnişoare înfiinţată în casa mamei lor, asta după ce el îşi înfiinţase propia şcoală în Chelmsford; când fratele său a plecat la [[Göttingen]] pentru a studia divinitatea, Emerson s-a ocupat singur de şcoală. În următorii ani, Emerson şi-a câştigat existenţa ca director de şcoală, urmând apoi cursurile Harvard Divinity School şi devenind pastor unitarian în [[1829]]. O dispută cu mai-marii Bisericii privind organizarea slujbelor şi rugăciunilor publice a condus la demisia lui Emerson în [[1832]].


⚫
Ralph Waldo Emerson era rudă îndepărtată cu Charles Wesley Emerson, fondator a Emerson College. Amândoi erau pastori unitarieni; Charles era un nume obișnuit în familia Emerson. Strămoșul lor, Thomas Emerson, a fost un imigrant care s-a stabilit în [[1640]] în Ipswich, [[Massachusetts]] și a fost progenitorul unor generații de pastori și oameni învățați.
⚫
Prima lui soţie, Ellen Louisa Tucker, a murit de tuberculoză pe [[19 februarie]] [[1831]], pe când avea doar 19 ani. Deşi a fost căsătorit, multe surse indică faptul că Emerson ar fi fost bisexual. În primii ani de la [[Harvard]] s-a simţit „strangely attracted” („în mod straniu atras”) de un boboc numit Martin Gay, căruia i-a dedicat câteva poezii încărcate de tensiune sexuală. Un alt bărbat de care Emerson s-a simţit atras a fost poetul american [[Walt Whitman]].


⚫
Emerson a făcut un tur al [[Europa|Europei]] în [[1832]] și a scris mai apoi despre călătoriile sale în „''English Traits''” („''Trăsături englezești''”). În timpul călătoriei a avut ocazia să cunoască personal scriitori precum [[William Wordsworth]], [[Samuel Taylor Coleridge]], [[John Stuart Mill]] sau [[Thomas Carlyle]]. Emerson a păstrat legătura cu [[Thomas Carlyle]] până la moartea acestuia din urmă, în [[1881]]. A fost impresarul lui Carlyle în [[Statele Unite]]. Călătoriile sale l-au adus în [[Anglia]], [[Franța]], [[Italia]] și [[Orientul Mijlociu]].
⚫
Ralph Waldo Emerson era rudă îndepărtată cu Charles Wesley Emerson, fondator a Emerson College. Amândoi erau pastori unitarieni; Charles era un nume obişnuit în familia Emerson. Strămoşul lor, Thomas Emerson, a fost un imigrant care s-a stabilit în [[1640]] în Ipswich, [[Massachusetts]] şi a fost progenitorul unor generaţii de pastori şi oameni învăţaţi.


⚫
În [[1835]], Emerson a cumpărat o casă în Cambridge and Concord Turnpike din Concord, [[Massachusetts]], acum deschisă publicului ca și casă memorială. În scurt timp a devenit unul dintre cetățenii de vază ai orașului. Tot aici s-a căsătorit cu Lydia Jackson, a doua sa soție. El i se adresa „''Lydian''” și ea i se adresa „''Mr. Emerson''” („''Domnule Emerson''”). Copiii lor se numeau : Waldo, Ellen, Edith, și Edward Waldo Emerson. Ellen, prima fiică a fost numită după prima soție a lui Emerson, la sugestia Lydiei.
⚫
Emerson a făcut un tur al [[Europa|Europei]] în [[1832]] şi a scris mai apoi despre călătoriile sale în „''English Traits''” („''Trăsături englezeşti''”). În timpul călătoriei a avut ocazia să cunoască personal scriitori precum [[William Wordsworth]], [[Samuel Taylor Coleridge]], [[John Stuart Mill]] sau [[Thomas Carlyle]]. Emerson a păstrat legătura cu [[Thomas Carlyle]] până la moartea acestuia din urmă, în [[1881]]. A fost impresarul lui Carlyle în [[Statele Unite]]. Călătoriile sale l-au adus în [[Anglia]], [[Franţa]], [[Italia]] şi [[Orientul Mijlociu]].

⚫
În [[1835]], Emerson a cumpărat o casă în Cambridge and Concord Turnpike din Concord, [[Massachusetts]], acum deschisă publicului ca şi casă memorială. În scurt timp a devenit unul dintre cetăţenii de vază ai oraşului. Tot aici s-a căsătorit cu Lydia Jackson, a doua sa soţie. El i se adresa „''Lydian''” şi ea i se adresa „''Mr. Emerson''” („''Domnule Emerson''”). Copiii lor se numeau : Waldo, Ellen, Edith, şi Edward Waldo Emerson. Ellen, prima fiică a fost numită după prima soţie a lui Emerson, la sugestia Lydiei.


== Cariera literară ==
== Cariera literară ==


În [[septembrie]] [[1835]], Emerson, împreună cu alţi intelectuali ce împărtăşeau aceeaşi viziune, a fondat „Clubul Transcendental”, care a servit drept centru operativ al mişcării, chiar dacă revista sa „''The Dial''” nu a fost scoasă la tipar până în [[iulie]] [[1840]]. Emerson şi-a publicat, fără să-l semneze, primul său eseu, „''Natura''”, în [[septembrie]] [[1836]].
În [[septembrie]] [[1835]], Emerson, împreună cu alți intelectuali ce împărtășeau aceeași viziune, a fondat „Clubul Transcendental”, care a servit drept centru operativ al mișcării, chiar dacă revista sa „''The Dial''” nu a fost scoasă la tipar până în [[iulie]] [[1840]]. Emerson și-a publicat, fără să-l semneze, primul său eseu, „''Natura''”, în [[septembrie]] [[1836]].


În [[1838]] a fost invitat la [[Harvard Divinity School]] pentru a ţine un discurs absolvenţilor, care a rămas în istorie drept „''Divinity School Address''”. Remărcile sale au reuşit să-i înfurie pe reprezentanţii instituţiei de învăţământ, ca şi pe comunitatea protestantă, deoarece a negat divinitatea lui [[Iisus Hristos]], considerându-l doar un om deosebit. La acea vreme, astfel de afirmaţii erau aproape inimaginabile. Din cauza lor, a fost acuzat de ateism şi de otrăvire a minţii tinerilor. În ciuda mugetului stârnit de critici, Emerson nu a declarat nimic în favoarea sa, lăsându-i pe alţii să îl apere. A fost nevoie să treacă treizeci de ani până ca Emerson să fie invitat din nou pentru a vorbi la [[Harvard]], iar către mijlocul anilor '80 din [[secolul al XIX-lea]], ideile sale deveniseră deja doctrină [[unitariană]].
În [[1838]] a fost invitat la [[Harvard Divinity School]] pentru a ține un discurs absolvenților, care a rămas în istorie drept „''Divinity School Address''”. Remărcile sale au reușit să-i înfurie pe reprezentanții instituției de învățământ, ca și pe comunitatea protestantă, deoarece a negat divinitatea lui [[Iisus Hristos]], considerându-l doar un om deosebit. La acea vreme, astfel de afirmații erau aproape inimaginabile. Din cauza lor, a fost acuzat de ateism și de otrăvire a minții tinerilor. În ciuda mugetului stârnit de critici, Emerson nu a declarat nimic în favoarea sa, lăsându-i pe alții să îl apere. A fost nevoie să treacă treizeci de ani până ca Emerson să fie invitat din nou pentru a vorbi la [[Harvard]], iar către mijlocul anilor '80 din [[secolul al XIX-lea]], ideile sale deveniseră deja doctrină [[unitariană]].


La începutul anului [[1842]], băiatul cel mare al lui Emerson, Waldo, a murit de scarlatină. Emerson şi-a exprimat durerea în două din operele sale principale : poemul „''Threnody''” („''Elegie''”) şi eseul „''Experience''”. În acelaşi an, [[William James]] s-a născut, iar Emerson a fost de acord să-i devină naş.
La începutul anului [[1842]], băiatul cel mare al lui Emerson, Waldo, a murit de scarlatină. Emerson și-a exprimat durerea în două din operele sale principale : poemul „''Threnody''” („''Elegie''”) și eseul „''Experience''”. În același an, [[William James]] s-a născut, iar Emerson a fost de acord să-i devină naș.


Emerson şi-a câştigat existenţa ca un conferenţiar popular în [[New England]] şi în zonele rurale din sud. În ocaziile în care Emerson nu a putut susţine conferinţa, a fost suplinit de Frederick Douglass. Emerson a abordat o gamă largă de subiecte, iar multe dintre eseurile sale au avut la bază conferinţele sale.
Emerson și-a câștigat existența ca un conferențiar popular în [[New England]] și în zonele rurale din sud. În ocaziile în care Emerson nu a putut susține conferința, a fost suplinit de Frederick Douglass. Emerson a abordat o gamă largă de subiecte, iar multe dintre eseurile sale au avut la bază conferințele sale.


Emerson s-a împrietenit cu [[Nathaniel Hawthorne]] şi cu [[Henry David Thoreau]], de multe ori plimbându-se cu ei prin Concord. Emerson l-a încurajat pe Thoreau la începutul carierei acestuia. Terenul pe care Thoreau şi-a construit cabana de lângă eleşteul Walden îi aparţinea lui Emerson. Pe timpul în care Thoreau a trăit la Walden, Emerson i-a asigurat mâncarea, în schimbul unor sarcini uşoare. După ce Thoreau a părăsit Walden, a fost găzduit în casa lui Emerson, pe când acesta era plecat într-un tur conferenţiar. Legătura strânsă dintre cei doi s-a rupt după ce Emerson l-a sfătuit să-şi publice prima carte, „''A Week on the Concord and Merrimack Rivers''” şi i l-a recomandat pe impresarul său. Acesta l-a obligat pe Thoreau să împartă în mod egal cu el costurile şi pierderile publicării. Cartea nu s-a bucurat de succes şi Thoreau s-a văzut înglodat în datorii. Până la urmă, cei doi aveau să se împace parţial, cu toate că Thoreau l-a acuzat pe Emerson că a deviat de la filozofia sa iniţială, în timp ce Emerson a început să-l considere pe Thoreau un mizantrop. Apologia lui Thoreau realizată de Emerson s-a datorat probabil reputaţiei proaste pe care Thoreau o avea în secolul al XIX-lea.
Emerson s-a împrietenit cu [[Nathaniel Hawthorne]] și cu [[Henry David Thoreau]], de multe ori plimbându-se cu ei prin Concord. Emerson l-a încurajat pe Thoreau la începutul carierei acestuia. Terenul pe care Thoreau și-a construit cabana de lângă eleșteul Walden îi aparținea lui Emerson. Pe timpul în care Thoreau a trăit la Walden, Emerson i-a asigurat mâncarea, în schimbul unor sarcini ușoare. După ce Thoreau a părăsit Walden, a fost găzduit în casa lui Emerson, pe când acesta era plecat într-un tur conferențiar. Legătura strânsă dintre cei doi s-a rupt după ce Emerson l-a sfătuit să-și publice prima carte, „''A Week on the Concord and Merrimack Rivers''” și i l-a recomandat pe impresarul său. Acesta l-a obligat pe Thoreau să împartă în mod egal cu el costurile și pierderile publicării. Cartea nu s-a bucurat de succes și Thoreau s-a văzut înglodat în datorii. Până la urmă, cei doi aveau să se împace parțial, cu toate că Thoreau l-a acuzat pe Emerson că a deviat de la filozofia sa inițială, în timp ce Emerson a început să-l considere pe Thoreau un mizantrop. Apologia lui Thoreau realizată de Emerson s-a datorat probabil reputației proaste pe care Thoreau o avea în secolul al XIX-lea.


Emerson a căpătat reputaţia de scriitor greoi şi abstract, care cu toate acestea atrăgea un număr mare de oameni la discursurile sale. La baza scrierilor sale erau observaţiile notate de Emerson în jurnalele sale, pe care a început să le completeze de când era student la Harvard. Jurnalele cuprindeau şi un index. Emerson se reîntorcea la jurnalele sale, sursa sa de idei şi experienţe, alegând pasaje relevante, pe care le îmbina şi le închega în conferinţele sale concentrate. Pentru redactarea eseurilor şi predicilor sale, îşi reviza şi şlefuia conferinţele.
Emerson a căpătat reputația de scriitor greoi și abstract, care cu toate acestea atrăgea un număr mare de oameni la discursurile sale. La baza scrierilor sale erau observațiile notate de Emerson în jurnalele sale, pe care a început să le completeze de când era student la Harvard. Jurnalele cuprindeau și un index. Emerson se reîntorcea la jurnalele sale, sursa sa de idei și experiențe, alegând pasaje relevante, pe care le îmbina și le închega în conferințele sale concentrate. Pentru redactarea eseurilor și predicilor sale, își reviza și șlefuia conferințele.


Emerson a fost considerat unul dintre marii oratori ai epocii sale, un om care putea cuceri masele cu vocea sa adâncă, cu entuziasmul său şi cu respectul egalitar pentru audienţi. Militarea lui pentru abolirea sclaviei avea să-i atragă antipatia unui sector din populaţie. A continut să susţină în mod radical abolirea sclaviei, nepreocupându-se pentru popularitatea sa. Datorită [[individualism|individualismului]] său, a refuzat să facă parte din vreo organizaţie. A susţinut mereu că nu vrea adepţi, vrea doar să-l redea pe om sie însuşi, ca un individ autonom. Rugat, către sfârşitul vieţii, să-şi rezume activitatea, Emerson a declarat că rolul principal al doctrinei sale rămâne ocupat de „infinitatea omului intim”.
Emerson a fost considerat unul dintre marii oratori ai epocii sale, un om care putea cuceri masele cu vocea sa adâncă, cu entuziasmul său și cu respectul egalitar pentru audienți. Militarea lui pentru abolirea sclaviei avea să-i atragă antipatia unui sector din populație. A continut să susțină în mod radical abolirea sclaviei, nepreocupându-se pentru popularitatea sa. Datorită [[individualism]]ului său, a refuzat să facă parte din vreo organizație. A susținut mereu că nu vrea adepți, vrea doar să-l redea pe om sie însuși, ca un individ autonom. Rugat, către sfârșitul vieții, să-și rezume activitatea, Emerson a declarat că rolul principal al doctrinei sale rămâne ocupat de „infinitatea omului intim”.


Conform jurnalului său, Emerson citea în 1845 din „''Bhagavad Gita''” şi din cartea lui Henry Thomas Colebrooke „''Eseuri despre Vede''”. Emerson a fost puternic influenţat de Vede, şi mare parte din scrierile sale lasă o umbră de [[nondualism]]. Unul din exemplele cele mai clare se regăseşte în eseul său, „''The Over-soul''” („''Suprasufletul''”) :
Conform jurnalului său, Emerson citea în 1845 din „''Bhagavad Gita''” și din cartea lui Henry Thomas Colebrooke „''Eseuri despre Vede''”. Emerson a fost puternic influențat de Vede, și mare parte din scrierile sale lasă o umbră de [[nondualism]]. Unul din exemplele cele mai clare se regăsește în eseul său, „''The Over-soul''” („''Suprasufletul''”) :


„''We live in succession, in division, in parts, in particles. Meantime within man is the soul of the whole; the wise silence; the universal beauty, to which every part and particle is equally related, the eternal ONE. And this deep power in which we exist and whose beatitude is all accessible to us, is not only self-sufficing and perfect in every hour, but the act of seeing and the thing seen, the seer and the spectacle, the subject and the object, are one. We see the world piece by piece, as the sun, the moon, the animal, the tree; but the whole, of which these are shining parts, is the soul''”.
„''We live in succession, in division, in parts, in particles. Meantime within man is the soul of the whole; the wise silence; the universal beauty, to which every part and particle is equally related, the eternal ONE. And this deep power in which we exist and whose beatitude is all accessible to us, is not only self-sufficing and perfect in every hour, but the act of seeing and the thing seen, the seer and the spectacle, the subject and the object, are one. We see the world piece by piece, as the sun, the moon, the animal, the tree; but the whole, of which these are shining parts, is the soul''”.


„''Trăim în succesiune, în diviziune, în părţi, în particule. În acelaşi timp în om este sufletul întregului; tăcerea înţeleaptă; frumuseţea universală, cu care fiecare parte şi fiecare particulă este relaţionată, eternul UNU. Şi această putere profundă în care trăim şi a cărei beatitudine ne este accesibilă, nu este doar auto-suficientă şi perfectă la orice oră, ci actul perceperii şi obiectul perceput, spectatorul şi spectacolul, subiectul şi obiectul, sunt una. Noi vedem lumea bucată cu bucată, luna, soarele, animalul, copacul; dar întregul, din care acestea sunt părţi strălucitoare, este sufletul.''”
„''Trăim în succesiune, în diviziune, în părți, în particule. În același timp în om este sufletul întregului; tăcerea înțeleaptă; frumusețea universală, cu care fiecare parte și fiecare particulă este relaționată, eternul UNU. Și această putere profundă în care trăim și a cărei beatitudine ne este accesibilă, nu este doar auto-suficientă și perfectă la orice oră, ci actul perceperii și obiectul perceput, spectatorul și spectacolul, subiectul și obiectul, sunt una. Noi vedem lumea bucată cu bucată, luna, soarele, animalul, copacul; dar întregul, din care acestea sunt părți strălucitoare, este sufletul.''”


Emerson a fost influenţat încă de la începuturile activităţii literare de eseurile scriitorului francez [[Michel de Montaigne|Montaigne]]. Din acele scrieri a preluat stilul conversaţional, subiectiv şi pierderea credinţei într-un Dumnezeu personal. Emerson nu a citit opera lui [[Kant]], dar a citit interpretarea lui Coleridge a idealiştilor transcendentalişti germani. Această lectură l-a condus pe Emerson spre ideile sale neobişnuite despre Dumnezeu şi suflet.
Emerson a fost influențat încă de la începuturile activității literare de eseurile scriitorului francez [[Michel de Montaigne|Montaigne]]. Din acele scrieri a preluat stilul conversațional, subiectiv și pierderea credinței într-un Dumnezeu personal. Emerson nu a citit opera lui [[Kant]], dar a citit interpretarea lui Coleridge a idealiștilor transcendentaliști germani. Această lectură l-a condus pe Emerson spre ideile sale neobișnuite despre Dumnezeu și suflet.


Emerson este îngropat în cimitirul Sleepy Hollow, din Concord, [[Massachusetts]].
Emerson este îngropat în cimitirul Sleepy Hollow, din Concord, [[Massachusetts]].


==Volume traduse în limba română==
== Volume traduse în limba română ==
* ''Esseuri'', Bucureşti, Casa Şcoalelor, 1945
* ''Esseuri'', București, Casa Școalelor, 1945
* ''Eseuri'', Bucureşti, Editura pentru Literatură Universală, 1968
* ''Eseuri'', București, Editura pentru Literatură Universală, 1968


==Bibliografie critică==
== Bibliografie critică ==
* Régis Michaud, ''L'esthétique d'Emerson: la nature, l'art, l'histoire'', Paris, Félix Alcan, 1931
* Régis Michaud, ''L'esthétique d'Emerson: la nature, l'art, l'histoire'', Paris, Félix Alcan, 1931
* Beniamino Soressi, ''Ralph Waldo Emerson: il pensiero e la solitudine'', Roma, Armando, 2004.
* Warren Staebler, ''Ralph Waldo Emerson'', New York, Twayne Publishers, 1973
* Warren Staebler, ''Ralph Waldo Emerson'', New York, Twayne Publishers, 1973


==Note==
<references />


== Legături externe ==
* {{en icon}} [http://oaks.nvg.org/pega20.html Biografie, citate, comentarii]

{{Control de autoritate}}
{{DEFAULTSORT:Emerson, Ralph Waldo}}
{{DEFAULTSORT:Emerson, Ralph Waldo}}
⚫
[[Categorie:Poeţi americani]]
⚫
[[Categorie:Eseişti americani]]
⚫
[[Categorie:Naşteri în 1803]]
⚫
[[Categorie:Decese în 1882]]


⚫
[[Categorie:Poeți americani]]
[[az:Ralf Uold Emerson]]
⚫
[[Categorie:Eseiști americani]]
[[bg:Ралф Уолдо Емерсън]]
⚫
[[Categorie:Nașteri în 1803]]
[[bs:Ralph Waldo Emerson]]
[[cs:Ralph Waldo Emerson]]
[[Categorie:Decese în 1882]]
[[Categorie:Libertarieni]]
[[cy:Ralph Waldo Emerson]]
[[Categorie:Nașteri pe 25 mai]]
[[da:Ralph Waldo Emerson]]
⚫
[[Categorie:Decese pe 27 aprilie]]
[[de:Ralph Waldo Emerson]]
[[Categorie:Scriitori americani din secolul al XIX-lea]]
[[en:Ralph Waldo Emerson]]
[[eo:Ralph Waldo Emerson]]
[[es:Ralph Waldo Emerson]]
[[et:Ralph Waldo Emerson]]
[[eu:Ralph Waldo Emerson]]
[[fa:رالف والدو امرسون]]
[[fi:Ralph Waldo Emerson]]
[[fr:Ralph Waldo Emerson]]
[[gl:Ralph Waldo Emerson]]
[[he:ראלף ואלדו אמרסון]]
[[hi:राल्फ वाल्डो एमरसन]]
[[hr:Ralph Waldo Emerson]]
[[hu:Ralph Waldo Emerson]]
[[io:Ralph Waldo Emerson]]
[[it:Ralph Waldo Emerson]]
[[ja:ラルフ・ワルド・エマーソン]]
[[ko:랠프 월도 에머슨]]
[[ku:Ralph Waldo Emerson]]
[[lb:Ralph Waldo Emerson]]
[[nl:Ralph Waldo Emerson]]
[[no:Ralph Waldo Emerson]]
[[oc:Ralph Waldo Emerson]]
[[pl:Ralph Waldo Emerson]]
[[pt:Ralph Waldo Emerson]]
[[ru:Эмерсон, Ральф Уолдо]]
[[simple:Ralph Waldo Emerson]]
[[sk:Ralph Waldo Emerson]]
[[sl:Ralph Waldo Emerson]]
[[sv:Ralph Waldo Emerson]]
[[th:ราล์ฟ วอลโด เอเมอร์สัน]]
[[tr:Ralph Waldo Emerson]]
[[vi:Ralph Waldo Emerson]]
[[zh:浪漫主义文学]]

Versiunea curentă din 18 martie 2023 07:51

Ralph Waldo Emerson
Date personale
Născut[1][2][3][4][5] Modificați la Wikidata
Boston, Massachusetts, SUA Modificați la Wikidata
Decedat (78 de ani)[1][2][3][6][7] Modificați la Wikidata
Concord, Massachusetts, Massachusetts, SUA Modificați la Wikidata
ÎnmormântatSleepy Hollow Cemetery[*][[Sleepy Hollow Cemetery (cemetery in Concord, Massachusetts)|​]][8] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluipneumonie Modificați la Wikidata
PărințiWilliam Emerson[*][[William Emerson (American Unitarian clergyman (1769-1811))|​]]
Ruth Haskins[*][[Ruth Haskins ((9 Nov 1768 - certain 16 Nov 1853))|​]] Modificați la Wikidata
Frați și suroriWilliam Emerson[*][[William Emerson (avocat american)|​]]
Edward Bliss Emerson[*][[Edward Bliss Emerson ((1805-1834))|​]]
Robert Bulkeley Emerson[*][[Robert Bulkeley Emerson (b. 1807)|​]]
Charles Chauncey Emerson[*][[Charles Chauncey Emerson ((1808-1836))|​]]  Modificați la Wikidata
Căsătorit cuLidian Jackson Emerson[*][[Lidian Jackson Emerson (American writer and academic)|​]]
Ellen Louisa Tucker[*][[Ellen Louisa Tucker ((1811-1831))|​]][9] Modificați la Wikidata
CopiiEdith Emerson Forbes[*][[Edith Emerson Forbes ((1841 - 1929))|​]]
Edward Waldo Emerson[*][[Edward Waldo Emerson (U.S. physician and author; in Concord, Massachusetts (1844-1930))|​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Statele Unite ale Americii Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Unitariană Modificați la Wikidata
Ocupațiefilozof
poet
scriitor
eseist
diarist[*]​
biograf[*]​
pastor unitarian[*]​
preot[*]​
orator
aboliționist[*]​ Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba engleză[10][11] Modificați la Wikidata
StudiiHarvard Divinity School[*][[Harvard Divinity School (divinity school at Harvard University in Cambridge, Massachusetts)|​]]
Harvard College[*][[Harvard College (undergraduate college of Harvard University in Cambridge, Massachusetts)|​]]
Universitatea Harvard
Limbilimba engleză  Modificați la Wikidata
Mișcare/curent literarWestern philosophy[*][[Western philosophy (scholarly tradition of humanities in the Western world)|​]]  Modificați la Wikidata
Specie literarătranscendentalism american  Modificați la Wikidata
Opere semnificativeConcord Hymn[*][[Concord Hymn |​]]
The Humble-Bee[*][[The Humble-Bee |​]]
Music[*][[Music |​]]
Thine Eyes still shined[*][[Thine Eyes still shined |​]]
Waldeinsamkeit[*][[Waldeinsamkeit |​]]
Woodnotes I[*][[Woodnotes I |​]]  Modificați la Wikidata
Influențe
Michel de Montaigne
Emanuel Swedenborg
Georg Wilhelm Friedrich Hegel
Platon
Hafez  Modificați la Wikidata
Note
PremiiMembru al Academiei Americane de Arte și Științe[*]​  Modificați la Wikidata
Semnătură
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Ralph Waldo Emerson (n. , Boston, Massachusetts, SUA – d. , Concord, Massachusetts, Massachusetts, SUA) a fost un poet și eseist american, liderul mișcării transcendentaliste de la începutul secolului al XIX-lea.

Viața

[modificare | modificare sursă]

Ralph Waldo Emerson s-a născut în Boston, ca fiul reverendului William Emerson, un pastor unitarian provenind dintr-o familie de lungă tradiție pastorală. Cu timpul avea să se distanțeze de doctrinele apropiaților săi, formulându-și pentru prima dată filozofia transcendentalistă în eseul său „Nature” („Natura”).

Tatăl lui Emerson, care și-a numit fiul "a rather dull scholar" („un elev cam greoi”), a murit în 1811, la mai puțin de două săptămâni de la aniversarea de 8 ani a băiatului său. Tânărul Emerson a fost trimis la Școala Latină din Boston în 1812, pe când avea doar nouă ani. În luna octombrie a anului 1817 Emerson a fost admis la Harvard și numit președintele bobocilor, o funcție care îi asigura cazarea gratuită. Emerson a primit o bursă, și, pentru a-și completa salariul infim, a dat meditații și a predat în timpul vacanței sale de iarnă, în cadrul școlii unchiului său Ripley din Waltham, Massachusetts.

După ce Emerson a absolvit Harvard-ul în 1821, la vârsta de optsprezece ani, și-a ajutat fratele la o școală pentru domnișoare înființată în casa mamei lor, asta după ce el își înființase propia școală în Chelmsford; când fratele său a plecat la Göttingen pentru a studia divinitatea, Emerson s-a ocupat singur de școală. În următorii ani, Emerson și-a câștigat existența ca director de școală, urmând apoi cursurile Harvard Divinity School și devenind pastor unitarian în 1829. O dispută cu mai-marii Bisericii privind organizarea slujbelor și rugăciunilor publice a condus la demisia lui Emerson în 1832.

Prima lui soție, Ellen Louisa Tucker, a murit de tuberculoză pe 19 februarie 1831, pe când avea doar 19 ani. Deși a fost căsătorit, multe surse indică faptul că Emerson ar fi fost bisexual. În primii ani de la Harvard s-a simțit „strangely attracted” („în mod straniu atras”) de un boboc numit Martin Gay, căruia i-a dedicat câteva poezii încărcate de tensiune sexuală. Un alt bărbat de care Emerson s-a simțit atras a fost poetul american Walt Whitman. Indiferent de pornirile lui sexuale diverse, fapt rămâne totuși că Emerson va fi profund afectat de moartea soției lui: la un an de la moartea acesteia merge la cimitir și dezgroapă cadavrul Ellenei pentru a-l mai privi o dată[12].

Ralph Waldo Emerson era rudă îndepărtată cu Charles Wesley Emerson, fondator a Emerson College. Amândoi erau pastori unitarieni; Charles era un nume obișnuit în familia Emerson. Strămoșul lor, Thomas Emerson, a fost un imigrant care s-a stabilit în 1640 în Ipswich, Massachusetts și a fost progenitorul unor generații de pastori și oameni învățați.

Emerson a făcut un tur al Europei în 1832 și a scris mai apoi despre călătoriile sale în „English Traits” („Trăsături englezești”). În timpul călătoriei a avut ocazia să cunoască personal scriitori precum William Wordsworth, Samuel Taylor Coleridge, John Stuart Mill sau Thomas Carlyle. Emerson a păstrat legătura cu Thomas Carlyle până la moartea acestuia din urmă, în 1881. A fost impresarul lui Carlyle în Statele Unite. Călătoriile sale l-au adus în Anglia, Franța, Italia și Orientul Mijlociu.

În 1835, Emerson a cumpărat o casă în Cambridge and Concord Turnpike din Concord, Massachusetts, acum deschisă publicului ca și casă memorială. În scurt timp a devenit unul dintre cetățenii de vază ai orașului. Tot aici s-a căsătorit cu Lydia Jackson, a doua sa soție. El i se adresa „Lydian” și ea i se adresa „Mr. Emerson” („Domnule Emerson”). Copiii lor se numeau : Waldo, Ellen, Edith, și Edward Waldo Emerson. Ellen, prima fiică a fost numită după prima soție a lui Emerson, la sugestia Lydiei.

Cariera literară

[modificare | modificare sursă]

În septembrie 1835, Emerson, împreună cu alți intelectuali ce împărtășeau aceeași viziune, a fondat „Clubul Transcendental”, care a servit drept centru operativ al mișcării, chiar dacă revista sa „The Dial” nu a fost scoasă la tipar până în iulie 1840. Emerson și-a publicat, fără să-l semneze, primul său eseu, „Natura”, în septembrie 1836.

În 1838 a fost invitat la Harvard Divinity School pentru a ține un discurs absolvenților, care a rămas în istorie drept „Divinity School Address”. Remărcile sale au reușit să-i înfurie pe reprezentanții instituției de învățământ, ca și pe comunitatea protestantă, deoarece a negat divinitatea lui Iisus Hristos, considerându-l doar un om deosebit. La acea vreme, astfel de afirmații erau aproape inimaginabile. Din cauza lor, a fost acuzat de ateism și de otrăvire a minții tinerilor. În ciuda mugetului stârnit de critici, Emerson nu a declarat nimic în favoarea sa, lăsându-i pe alții să îl apere. A fost nevoie să treacă treizeci de ani până ca Emerson să fie invitat din nou pentru a vorbi la Harvard, iar către mijlocul anilor '80 din secolul al XIX-lea, ideile sale deveniseră deja doctrină unitariană.

La începutul anului 1842, băiatul cel mare al lui Emerson, Waldo, a murit de scarlatină. Emerson și-a exprimat durerea în două din operele sale principale : poemul „Threnody” („Elegie”) și eseul „Experience”. În același an, William James s-a născut, iar Emerson a fost de acord să-i devină naș.

Emerson și-a câștigat existența ca un conferențiar popular în New England și în zonele rurale din sud. În ocaziile în care Emerson nu a putut susține conferința, a fost suplinit de Frederick Douglass. Emerson a abordat o gamă largă de subiecte, iar multe dintre eseurile sale au avut la bază conferințele sale.

Emerson s-a împrietenit cu Nathaniel Hawthorne și cu Henry David Thoreau, de multe ori plimbându-se cu ei prin Concord. Emerson l-a încurajat pe Thoreau la începutul carierei acestuia. Terenul pe care Thoreau și-a construit cabana de lângă eleșteul Walden îi aparținea lui Emerson. Pe timpul în care Thoreau a trăit la Walden, Emerson i-a asigurat mâncarea, în schimbul unor sarcini ușoare. După ce Thoreau a părăsit Walden, a fost găzduit în casa lui Emerson, pe când acesta era plecat într-un tur conferențiar. Legătura strânsă dintre cei doi s-a rupt după ce Emerson l-a sfătuit să-și publice prima carte, „A Week on the Concord and Merrimack Rivers” și i l-a recomandat pe impresarul său. Acesta l-a obligat pe Thoreau să împartă în mod egal cu el costurile și pierderile publicării. Cartea nu s-a bucurat de succes și Thoreau s-a văzut înglodat în datorii. Până la urmă, cei doi aveau să se împace parțial, cu toate că Thoreau l-a acuzat pe Emerson că a deviat de la filozofia sa inițială, în timp ce Emerson a început să-l considere pe Thoreau un mizantrop. Apologia lui Thoreau realizată de Emerson s-a datorat probabil reputației proaste pe care Thoreau o avea în secolul al XIX-lea.

Emerson a căpătat reputația de scriitor greoi și abstract, care cu toate acestea atrăgea un număr mare de oameni la discursurile sale. La baza scrierilor sale erau observațiile notate de Emerson în jurnalele sale, pe care a început să le completeze de când era student la Harvard. Jurnalele cuprindeau și un index. Emerson se reîntorcea la jurnalele sale, sursa sa de idei și experiențe, alegând pasaje relevante, pe care le îmbina și le închega în conferințele sale concentrate. Pentru redactarea eseurilor și predicilor sale, își reviza și șlefuia conferințele.

Emerson a fost considerat unul dintre marii oratori ai epocii sale, un om care putea cuceri masele cu vocea sa adâncă, cu entuziasmul său și cu respectul egalitar pentru audienți. Militarea lui pentru abolirea sclaviei avea să-i atragă antipatia unui sector din populație. A continut să susțină în mod radical abolirea sclaviei, nepreocupându-se pentru popularitatea sa. Datorită individualismului său, a refuzat să facă parte din vreo organizație. A susținut mereu că nu vrea adepți, vrea doar să-l redea pe om sie însuși, ca un individ autonom. Rugat, către sfârșitul vieții, să-și rezume activitatea, Emerson a declarat că rolul principal al doctrinei sale rămâne ocupat de „infinitatea omului intim”.

Conform jurnalului său, Emerson citea în 1845 din „Bhagavad Gita” și din cartea lui Henry Thomas Colebrooke „Eseuri despre Vede”. Emerson a fost puternic influențat de Vede, și mare parte din scrierile sale lasă o umbră de nondualism. Unul din exemplele cele mai clare se regăsește în eseul său, „The Over-soul” („Suprasufletul”) :

„We live in succession, in division, in parts, in particles. Meantime within man is the soul of the whole; the wise silence; the universal beauty, to which every part and particle is equally related, the eternal ONE. And this deep power in which we exist and whose beatitude is all accessible to us, is not only self-sufficing and perfect in every hour, but the act of seeing and the thing seen, the seer and the spectacle, the subject and the object, are one. We see the world piece by piece, as the sun, the moon, the animal, the tree; but the whole, of which these are shining parts, is the soul”.

„Trăim în succesiune, în diviziune, în părți, în particule. În același timp în om este sufletul întregului; tăcerea înțeleaptă; frumusețea universală, cu care fiecare parte și fiecare particulă este relaționată, eternul UNU. Și această putere profundă în care trăim și a cărei beatitudine ne este accesibilă, nu este doar auto-suficientă și perfectă la orice oră, ci actul perceperii și obiectul perceput, spectatorul și spectacolul, subiectul și obiectul, sunt una. Noi vedem lumea bucată cu bucată, luna, soarele, animalul, copacul; dar întregul, din care acestea sunt părți strălucitoare, este sufletul.”

Emerson a fost influențat încă de la începuturile activității literare de eseurile scriitorului francez Montaigne. Din acele scrieri a preluat stilul conversațional, subiectiv și pierderea credinței într-un Dumnezeu personal. Emerson nu a citit opera lui Kant, dar a citit interpretarea lui Coleridge a idealiștilor transcendentaliști germani. Această lectură l-a condus pe Emerson spre ideile sale neobișnuite despre Dumnezeu și suflet.

Emerson este îngropat în cimitirul Sleepy Hollow, din Concord, Massachusetts.

Volume traduse în limba română

[modificare | modificare sursă]
  • Esseuri, București, Casa Școalelor, 1945
  • Eseuri, București, Editura pentru Literatură Universală, 1968

Bibliografie critică

[modificare | modificare sursă]
  • Régis Michaud, L'esthétique d'Emerson: la nature, l'art, l'histoire, Paris, Félix Alcan, 1931
  • Beniamino Soressi, Ralph Waldo Emerson: il pensiero e la solitudine, Roma, Armando, 2004.
  • Warren Staebler, Ralph Waldo Emerson, New York, Twayne Publishers, 1973

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ a b c d Ralph Waldo Emerson, Gran Enciclopèdia Catalana 
  2. ^ a b c d Ralph Waldo Emerson, Internet Speculative Fiction Database, accesat în  
  3. ^ a b c d Ralph Waldo Emerson, Opća i nacionalna enciklopedija 
  4. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  5. ^ a b Ralph Waldo Emerson, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în  
  6. ^ a b Ralph Waldo Emerson, GeneaStar 
  7. ^ a b Ralph Waldo Emerson, Autoritatea BnF 
  8. ^ Find a Grave 
  9. ^ Encyclopædia Britannica Online 
  10. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  11. ^ CONOR.SI[*]​  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  12. ^ Everyone Loves a Good Train Wreck, Eric G. Wilson, http://www.amazon.ca/Everyone-Loves-Good-Train-Wreck/dp/0374150338

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Ralph_Waldo_Emerson&oldid=15518356