Sari la conținut

Edmund Spenser

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Dezvoltare
Unul sau mai mulți editori lucrează în prezent la această pagină sau secțiune. Pentru a evita conflictele de editare și alte confuzii creatorul solicită ca, pentru o perioadă scurtă de timp, această pagină să nu fie editată inutil sau nominalizată pentru ștergere în această etapă incipientă de dezvoltare, chiar dacă există unele lacune de conținut.

Dacă observați că nu au mai avut loc modificări de 10 zile puteți șterge această etichetă.

Pagina a fost modificată ultima oară de către Ewan2 (Contribuții • Jurnal) acum 1 lună.
Edmund Spenser

Portret în ulei de un pictor necunoscut de la începutul secolului al XVII-lea
Date personale
Născut1552[1] Modificați la Wikidata
East Smithfield⁠(d), Anglia, Regatul Unit[2] Modificați la Wikidata
Decedat (47 de ani)[3][4][5][6][7] Modificați la Wikidata
Londra, Regatul Angliei Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCatedrala Westminster Modificați la Wikidata
Căsătorit cuMachabyas Childe[*][[Machabyas Childe (1560 - uncertain 1588)|​]] ()
Elizabeth Boyle[*][[Elizabeth Boyle (1576 - 23 Aug 1622)|​]] () Modificați la Wikidata
Ocupațiepoet
traducător
scriitor Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba engleză[8][9][10] Modificați la Wikidata
Activitate
StudiiPembroke College[*][[Pembroke College (college of the University of Cambridge)|​]]
Universitatea Cambridge
Limbilimba engleză  Modificați la Wikidata
Opere semnificativeThe Faerie Queene[*][[The Faerie Queene |​]]  Modificați la Wikidata
Semnătură
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Edmund Spencer (circa 1552 - 13 ianuarie 1599) a fost un poet englez din Epoca elisabetană. Este cunoscut în special pentru poemul său epic The Faerie Queene (Crăiasa Zânelor), o alegorie fantastică care omagiază dinastia Tudor și pe regina Elisabeta I a Angliei. El este recunoscut ca unul din primii maeștri de la începuturile poeziei engleze moderne și unul din poeții cei mai însemnați în limba engleză.

Biografie

Copilărie și tinerețe

Spenser s-a născut în 1552 sau 1553 la East Smithfield, lângă Londra, într-o familie nevoiașă.[11].Data precisă a nașterii sale nu este cunoscută, și chiar existau anumite dubii în legătură cu identitatea părinților săi, aceasta deoarece registrele populației din zona în care s-a născut au fost distruse în Incendiul Londrei din 1666.[12] Se presupune ca era fiu al postăvarului John Spenser și al soției sale Elisabeth, care venise la Londra din Lincolnshire. Din 1561 a învățat la Merchant Taylors' School din Northwood, o școală publică a breslei negustorilor croitori, al cărui director, umanistul Richard Mulcaster, a promovat o nouă concepție a educației, care, în afara învățării limbii latine, a elenei, a unor noțiuni de ebraică și a învățăturii creștine protestante, acorda atenție și studiului muzicii și al artei dramatice [12]precum și al limbii materne, engleza[11].Între anii 1569-1576 Spenser a studiat cu o bursă la Colegiul Pembroke din cadrul Universității Cambridge și a obținut o diplomă de licențiat și apoi de master în litere.[11] La colegiu s-a împrietenit cu Gabriel Harvey, cu care s-a sfătuit mai târziu în materii literare, deși concepțiile lor poetice erau diferite. În 1578 Spenser a devenit pentru scurtă vreme secretar al lui John Young, episcop de Rochester.[11] În jurul anului 1579 Spenser a reușit să intre în suita lui Robert Dudley, primul conte de Leicester, favorit al reginei Elisabeta. Acesta l-a luat sub oblăduirea sa și l-a prezentat nepotului său, cunoscutul literat Sir Philip Sidney, care, la rândul său, i-a devenit prieten și protector. În acel an, Spenser s-a căsătorit cu prima sa soție, Machabyas Childe, cu care a avut doi copii, Sylvanus (d. 1638) pe care l-a botezat după numele fiului dascălului său Mulcaster. [12][11] și Katherine. Tot în 1579 Spenser a publicat anonim „The Shepheard's Calender” (Calendarul păstorului) cu care a obținut primul său succes poetic.

Viața și activitatea în Irlanda

În 1580, Spenser a devenit „Chief Secretary for Ireland”, și în această calitate, secretarul lordului Arthur Grey, al 14-lea baron Grey de Wilton, care fusese numit în vremea colonizării engleze în Irlanda (pe atunci Regatul Irlandei), reprezentant (Lord Deputy) al reginei Elisabeta I în această țară, și s-a mutat la Dublin.[11] Spenser a slujit sub Grey și sub Walter Raleigh și probabil, a asistat la asediul fortăreței Fort d'Oro de la Smerwick în peninsula Dingle, și a masacrului mercenarilor italieni și spanioli ce i-a urmat. [11] După ce Lordul Gray a fost rechemat în Anglia în 1582, Spenser a rămas în Irlanda și a dobândit alte posturi oficiale, precum și pământuri în „Plantația Munster”.[11] Raleigh a achiziționat în acea perioadă proprietăți în apropiere de Munster, care fuseseră confiscate de la localnici în urma celei de-a doua Răscoale Desmond. Între 1587-1589, Spenser și-a achiziționat principala sa moșie lângă vechiul castelul normand de la Kilcolman,[11] lângă Doneraile în North Cork. Se presupune că nu locuia în castel, care era într-o stare destul de rea, ci într-o casă din preajma lui [11].Mai târziu, în 1597 a mai cumpărat o nouă proprietate și un castel la sud, la Rennie,[11] pe o stâncă cu vedere la râul Blackwater, tot în sudul comitatului Cork. Ruinele ei sunt vizibile și astăzi. La mică distanță a crescut un copac, cunoscut local sub numele de „Spenser’s Oak”, până ce a fost distrus de un fulger în anii 1960. O legendă locală susține că el a scris o parte din „The Faerie Queene” (Crăiasa zânelor) sub acest copac. Se știe că prima parte a acestui poem a scris-o în zilele trăite în moșia Castelului Kilcolman. În 1589, Sir Walter Raleigh l-a vizitat acolo și, fiind încântat de poem, l-a îndemnat pe Spenser să publice primele lui cânturi. Cu speranța unui succes, Spenser a mers apoi, la Londra, însoțit de Raleigh, și a cunoscut-o pe regina Elisabeta I. Aceasta i-a acordat o pensie de 50 de lire sterline. Probabil că poetul spera să-și asigure prin versurile sale, un loc la curtea reginei, dar următoarea sa creație semnificativă, satira Povestea Mamei Hubberd,l-a antagonizat cu îndrăzneală pe secretarul principal al reginei, Lord Burghley (William Cecil) [11]. Întors în Irlanda în anul următor, 1590, Spenser a fost, în schimb, în centrul unui cerc literar din care făceau parte prietenul său de o viață Lodowick Bryskett [11] și Dr. John Longe, arhiepiscop de Armagh. În !591 Spenser a publicat o traducere a sonetelor lui Joachim Du Bellay Les Antiquités de Rome din 1558 [11]. Versiunea engleză a lui Spenser, Ruines of Rome, părea sa fie influențată de poeme latine pe aceeași temă, scrise de Jean sau Janis Vitalis, și publicate în 1576. În 1594 prima sa soție, Machabyas, a decedat, și, apoi, în același an, el a luat de soție pe Elizabeth născută Boyle, cu mult mai tânără și înrudită cu Richard Boyle, primul conte de Cork. Spenser i-a dedicat noii soții ciclul de sonete Amoretti. Nunta lor a fost celebrată în imnul nupțial „Epithalamion”. Noii perechi i s-a născut un fiu pe nume Peregrine (1594-1598)

În 1596 Spenser a scris un pamflet în proză intitulat A View of the Present State of Ireland. Redactat sub forma unui dialog, și circulând în manuscris, el a rămas nepublicat până la jumatatea secolului al XVII-lea. Probabil că nu a fost tipărit din cauza conținutului său inflamator. Pamfletul susținea că Irlanda nu va putea fi niciodată „pacificată” cu totul, pana ce nu-i vor fi distruse limba și obiceiurile, dacă va fi nevoie, prin violență. [13]

În 1598 în timpul Războiului irlandez de Nouă Ani, răsculați irlandezi de sub conducerea lui Aodh Ó Néill l-au izgonit din casă. La 15 octombrie 1598 Castelul său de la Kilcolman a fost jefuit și incendiat, iar, după mărturia lui Ben Jonson copilul său (Peregrine) a murit în incendiu.[14] Spenser și soția au fugit printr-un tunel subteran spre niște peșteri din apropiere și, de acolo la Cork, unde fusese numit șerif.[11]

Prima pagină a cărții Fowre Hymnes, de Edmund Spenser, publicată la Londra de William Ponsonby în 1596

După ce și-a pierdut domiciliul, în decembrie 1598 Spenser a plecat la Londra, unde a murit după scurt timp, la Westminster, în ianuarie 1599,[11] la vârsta de 46 ani. Ben Jonson susținea ca ar fi murit de inaniție („for want of bread”), în King Street, ceea ce ar fi greu de crezut, căci beneficia totuși, de o mică pensie de la autorități.[15] Spenser a fost înmormântat, pe spezele contelui de Essex[11], în Catedrala Westminster din Londra, alături de Geoffrey Chaucer, în ceea ce a devenit Colțul poeților în incinta catedralei. Sicriul a fost însoțit de mai mulți poeți, printre ei, poate, și Shakespeare, care au aruncat în mormânt niște monede și mai multe manuscrise cu poezii și elegii. [16] A doua soție, care i-a supraviețuit, s-a măritat încă de două ori. Sora sa, Sarah, care îl însoțise în Irlanda, s-a căsptorit cu membru al familiei Travers, și urmașii ei au fost vreme de veacuri, moșieri însemnați din ținutul Cork.

The Shepheardes Calender (Calendarul păstorului)

A fost cea dintâi operă majoră a lui Spenser, publicată în 1579 și bucurându-se de o primire entuziastă.[17] Subiectul poemului, mitologic-savant [17] i-a fost sugerat de Philip Sidney[17] Versurile sunt încă destul de convenționale [17]. Poemul este alcătuit din 12 egloge, legate de cele 12 luni ale anului. El a avut ca model Eclogele lui Vergiliu din primul secol î.Hr., precum și de eclogele lui Baptista Mantuanus, un poet de la sfârșitul evului mediu și Renașterea timpurie. [18] O eclogă este o poezie pastorală sub forma unui dialog sau a unui monolog. .Deși fiecare eclogă a fost concepută ca fiind legată de o lună a anului, ea este și o poezie de sine stătătoare. Edițiile de la sfârșitul secolului al XVI-lea și de la începutul secolului al 17-lea conținând gravuri în lemn, ca ilustrație pentru fiecare poezie/lună, și sunt oarecum similare așa numitelor cărți de embleme care combinau un număr de desene și texte, de obicei scurte viniete, zicale sau alegorii, cu o ilustrație însoțitoare.[19]

In memoriam

  • 1620 Potrivit cu dispoziția defunctei regine Elisabeta I, și cu finanțarea din partea Annei Clifford, contesa de Dorset (ale cărei mamă și mătușă au fost obiectul dedicației celor Patru Imnuri - Fowre Hymnes), pe mormântul lui Spenser s-a așezat un monument realizat de Nicholas Stone, și purtând inscripția:
„Heare lyes (expecting the second comminge of our Saviour Christ Jesus) the body of Edmond Spencer, the Prince of Poets in his tyme; whose Divine Spirrit needs noe othir witnesse then the works which he left behinde him. He was borne in London in the yeare 1553. And died in the yeare 1598 (sic)”

Figura și opera lui Spenser în media artistică

Pictură

  • Eroine ale creațiilor lui Spenser au fost reprezentate în operele artiștilor Prerafaeliți, de exemplu: în vitraliile la intrarea în Colegiul de fete Cheltenham (1880)

Literatură

  • 1855 - romanul Westward Ho! de scriitorul Charles Kingsley îl prezintă pe Spenser ca pe un poet-aventurier îndrăzneț, alături de Sir Walter Raleigh
  • James Russell Lowell (1819-1891), profesor la Universitatea Harvard, i-a consacrat un eseu care accentueaza tendințele puritane și platonice din creația sa
  • Wilfred Owen scria in jurnalele sale ca lectura lui Spenser era pentru el un mijloc de a se vedea transportat departe de ororile pe care le trăia pe linia de front
  • William Butler Yeats a editat în 1906 o selecție însemnată a poeziei lui Spenser, scriindu-i o prefață în care își exprima ambivalența față de dubla imagine a lui Spenser în ochii săi, ca poet sensibil care aprecia frumusețile Irlandei și ca colonizator brutal care voia să impună localnicilor voința sa îngustă englezească
  • o viziune asemănătoare despre Spenser se reflectă în opiniile criticului C. S. Lewis și ale unor creatori irlandezi și scoțieni din secolul al XX-lea precum Seamus Heaney, George MacBeth și Brendan Kennelly

Scrieri

1569:

  • Jan van der Noodt's A Theatre for Worldlings, incluzând poezii traduse în engleză de către Spenser din surse franceze, publicat de Henry Bynneman la London[20]

1579:

  • The Shepheardes Calender (Calendarul păstorului), publicat sub pseudonimul "Immerito"[21] (a intat în „Registrul Librarilor” (Stationers' Register) în decembrie[20])
  • Iambicum Trimetrum

1590:

  • The Faerie Queene (Crăiasa zânelor), Cărțile 1–3

1591:

  • Complaints, Containing Sundrie Small Poemes of the Worlds Vanitie (a intrat în Registrul Librarilor în 1590[20]), include:
    • "The Ruines of Time"
    • "The Teares of the Muses"
    • "Virgil's Gnat"
    • "Prosopopoia, or Mother Hubberds Tale"
    • "Ruines of Rome: by Joachim du Bellay"
    • "Muiopotmos, or the Fate of the Butterflie"
    • "Visions of the Worlds Vanitie"
    • "The Visions of Joachim du Bellay"
    • "The Visions of Petrarch"

1592:

  • Axiochus, traducerea unui dialog pseudoplatonic din originalul grec antic; publicat de Cuthbert Burbie; atribuit lui "Edw: Spenser"[20] dar paternitatea nu este sigură[22]
  • Daphnaïda. An Elegy upon the Death of the Noble and Vertuous Douglas Howard, Daughter and Heire of Henry Lord Howard, Viscount Byndon, and Wife of Arthure Gorges Esquier (O elegie la moartea Nobilei și Virtuoasei Douglas Howard, fiică și moștenitoare a lui Henry Lord Howard (publicată la Londra în ianuarie, după una din surse;[20] o altă sursă se referă la anul 1591[21]) A fost dedicată Helenei, marchiză de Northampton.[23]

1595:

  • Amoretti and Epithalamion , cuprinzând:
  • Astrophel. A Pastoral Elegie vpon the Death of the Most Noble and Valorous Knight, Sir Philip Sidney]] - elegie păstorească la moartea celui mai nobil și viteaz cavaler, Sir Philip Sidney
  • Colin Clouts Come Home Againe

1596:

  • Fowre Hymnes dedicate de la curtea din Greenwich;[20] published with the second edition of Daphnaida[21]
  • Prothalamion [20]
  • The Faerie Queene (Crăiasa zânelor), Cărțile 4–6[20]
  • Babel, Empress of the East – poem cu prefață dedicat The Commonwealth of Venice al lui Lewes Lewkenor] , 1599.

Postume:

  • 1609: Two Cantos of Mutabilitie publicat împreună cu o retipărire a Crăiesei zânelor [24]
  • 1611: Prima ediție folio of Spenser's operelor alese ale lui Spenser[24]
  • 1633: A Vewe of the Present State of Irelande , tratat în proză despre reforma Irlandei[25]publicată întâia dată de către Sir James Ware înThe Historie of Ireland (Lucrarea lui Spenser a intrat în Registrul Librarilor în 1598 și a circulat în manuscris, nefiind publicată până la ediția lui Ware)[24]

Lecturi suplimentare

  • A.Anixt - Istoria literaturii engleze, ediția a II-a, Editura Științifică, București, 1965 (traducere din rusă de Leon Levițchi și Ion Preda
  • art. Edmund Spenser in Ian Ousby (ed) and al. - Wordsworth Companion to English Literature Cumberland House, Crib Street,.Ware, Hertfordshire, 1994
  • Andrew Hadfield, The Cambridge Companion to Spenser. Cambridge: Cambridge University Press, 2001 ISBN 0-521-64199-3.
  • Leon Levițchi - art. Edmund Spenser - în Ana Cartianu și Ioan-Aurel Preda (coord.) Dicționar al literaturii engleze. Editura Științifică, București 1970 pp.333-334

Legături externe

Note

  1. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ https://en.wikisource.org/wiki/Page:Lives_of_Poets-Laureate.djvu/48  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ Edmund Spenser, Internet Speculative Fiction Database, accesat în  
  4. ^ Edmund Spenser, Discogs, accesat în  
  5. ^ Edmund Spenser, International Music Score Library Project, accesat în  
  6. ^ Edmund Spenser, Gran Enciclopèdia Catalana 
  7. ^ https://blog.oup.com/2013/01/the-death-of-edmund-spencer/  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  8. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  9. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  10. ^ CONOR.SI[*]​  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  11. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q Hadfield, Oxford Dictionary of National Biography
  12. ^ a b c Poetry Foundation
  13. ^ Hadfield, pp 334–43, 365
  14. ^ Hadfield, p 362
  15. ^ Hadfield pp 391 – 393
  16. ^ Trevor Beeson - Westminster Abbey, Guide, FISA, Barcelona 1983 p.53, isbn=84-378-0854-5
  17. ^ a b c d L.Levițchi p.333
  18. ^ Merritt Yerkes Hughes, "Virgil and Spenser", în University of California Publications in English, vol. 2, no. 3. (Berkeley: University of California Press, 1929).
  19. ^ „The English Emblem Book Project | Penn State University Libraries”. libraries.psu.edu (în engleză). . Accesat în . 
  20. ^ a b c d e f g h i j Web page titled "Edmund Spenser Home Page/Biography" Arhivat în , la Wayback Machine., "Chronology" section (at bottom of Chronology, Web page states: "Source: adapted from Willy Maley, A Spenser Chronology."), pe saitul Universității Cambridge Facultatea de literatura engleză
  21. ^ a b c Cox, Michael, editor, The Concise Oxford Chronology of English Literature, Oxford University Press, 2004, ISBN: 0-19-860634-6
  22. ^ Hadfield, Andrew, The Cambridge Companion to Spenser, "Chronology", Cambridge University Press, 2001, ISBN: 0-521-64199-3, p xix, retrieved via Google Books, 24 September 2009
  23. ^ Bell's Edition: The Poets of Great Britain Complete from Chaucer to Churchill, 1788. Google eBooks
  24. ^ a b c Hadfield, Andrew, The Cambridge Companion to Spenser, "Chronology", Cambridge University Press, 2001, ISBN: 0-521-64199-3, p xx, retrieved via Google Books, 24 September 2009
  25. ^ Web page titled "Edmund Spenser Home Page/Biography" Arhivat în , la Wayback Machine., pe saitul Universității Cambridge, Facultatea de Literatură Engleză, retrieved 24 September 2009
 Acest articol biografic despre un scriitor englez este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui!
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Edmund_Spenser&oldid=16435406