What do you think?
Rate this book
Sindromul de panică în Orașul Luminilor
Sindromul de panică în Orașul Luminilor este o distopie vie, care tocmai se consuma sub pana unui scriitor ratat, devenit personajul principal al acestui roman total.
Cafeneaua Saint-Medard pare un turn Babel contemporan, in jurul căruia gravitează o mulțime de autori si care este patronat de domnul Cambreleng, un editor fără editura. Într-o zi, excedat de sutele de „pagini de cuvinte” scrise de autori avizi de glorie literara, într-o lume in care domnesc imaginea si sunetul, domnul Cambreleng decretează moartea cuvintelor. Principala lui pasiune devine colectionarea cărților moarte, care umplu librăriile transformate in abatoare, din cauza cititorilor orbi si surzi la suferinta cărților necitite. In Parisul copleșit de personalitățile care l-au locuit de istoria sa glorioasa, au loc întîmplări neobișnuite, invizibile unui ochi neexperimentat: un poem cucerește planeta, o pisica tine un jurnal, o poveste de dragoste scapa de sub control, visele evadează in realitate si toți locuitorii se preschimba, fără voia lor, in personaje.
Cafeneaua Saint-Medard pare un turn Babel contemporan, in jurul căruia gravitează o mulțime de autori si care este patronat de domnul Cambreleng, un editor fără editura. Într-o zi, excedat de sutele de „pagini de cuvinte” scrise de autori avizi de glorie literara, într-o lume in care domnesc imaginea si sunetul, domnul Cambreleng decretează moartea cuvintelor. Principala lui pasiune devine colectionarea cărților moarte, care umplu librăriile transformate in abatoare, din cauza cititorilor orbi si surzi la suferinta cărților necitite. In Parisul copleșit de personalitățile care l-au locuit de istoria sa glorioasa, au loc întîmplări neobișnuite, invizibile unui ochi neexperimentat: un poem cucerește planeta, o pisica tine un jurnal, o poveste de dragoste scapa de sub control, visele evadează in realitate si toți locuitorii se preschimba, fără voia lor, in personaje.
324 pages, Paperback
First published January 1, 2009
About the author
Matei Vişniec
144 books402 followersFrom an early age, Matei Vişniec discovered literature as a space dedicated to freedom. He draws his strengths from Kafka, Dostoevsky, Poe, Lautréamont. He loves the Surrealists, the Dadaists, absurd and grotesque theatre, surrealist poetry, fantastic literature, magical realism, even the realist Anglo-Saxon theatre. He loves everything except Socialist Realism.
Vişniec studied philosophy at Bucharest University and became an active member of the so-called Eighties Generation, who left a clear stamp on the Romanian literature. He believes in cultural resistance, and in literature’s capacity to demolish totalitarianism. Above all, Matei Vişniec believes that theatre and poetry can denounce manipulation through "great ideas", as well as brainwashing through ideology.
Before 1987 Matei Vişniec had made a name for himself in Romania by his clear, lucid, bitter poetry. Starting with 1977, he wrote drama; the plays were much circulated in the literary milieus but were barred from staging. In September 1987, Vişniec left Romania for France, where he was granted political asylum. He started writing in French and began working for Radio France Internationale. At the present time, Vişniec has had many of his works staged in France, and some twenty of his plays written in French are published (Actes Sud-Papier, L'Harmattan, Lansman). His plays have been staged in more than 20 countries. In Romania, after the fall of Communism, Matei Vişniec has become one of the most frequently performed authors.
The work of Matei Vişniec has been represented in London by the performance "The Body of a Woman as a Battlefield in the Bosnian War", staged at the Young Vic Theatre, in November 2000. The play received rave reviews in the British newspapers and magazines, including The Guardian. "The Story of the Panda Bears told by a Saxophonist who has a Girlfriend in Frankfurt" has been performed at the Edinburgh Festival (August 2005). The production is by Rouge28 Theatre, London.
In Unites States, the work of Matei Vişniec has been represented in New York, Chicago, New Jersey and Hollywood.
Vişniec studied philosophy at Bucharest University and became an active member of the so-called Eighties Generation, who left a clear stamp on the Romanian literature. He believes in cultural resistance, and in literature’s capacity to demolish totalitarianism. Above all, Matei Vişniec believes that theatre and poetry can denounce manipulation through "great ideas", as well as brainwashing through ideology.
Before 1987 Matei Vişniec had made a name for himself in Romania by his clear, lucid, bitter poetry. Starting with 1977, he wrote drama; the plays were much circulated in the literary milieus but were barred from staging. In September 1987, Vişniec left Romania for France, where he was granted political asylum. He started writing in French and began working for Radio France Internationale. At the present time, Vişniec has had many of his works staged in France, and some twenty of his plays written in French are published (Actes Sud-Papier, L'Harmattan, Lansman). His plays have been staged in more than 20 countries. In Romania, after the fall of Communism, Matei Vişniec has become one of the most frequently performed authors.
The work of Matei Vişniec has been represented in London by the performance "The Body of a Woman as a Battlefield in the Bosnian War", staged at the Young Vic Theatre, in November 2000. The play received rave reviews in the British newspapers and magazines, including The Guardian. "The Story of the Panda Bears told by a Saxophonist who has a Girlfriend in Frankfurt" has been performed at the Edinburgh Festival (August 2005). The production is by Rouge28 Theatre, London.
In Unites States, the work of Matei Vişniec has been represented in New York, Chicago, New Jersey and Hollywood.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 21 of 21 reviews
May 31, 2023
Ambientazione: Parigi, protagonista: scrittore dell'est Europa immigrato nel secolo scorso, e già ha la mia attenzione.
Questo libro non parla troppo di patria, origini, esilio o emigrazione: ne è il sottotono ma non è un Kundera.
Il focus è sui protagonisti dei romanzi: i personaggi? Certo, l'autore? Ovviamente, ma soprattutto e principalmente le parole, quello che creano, il loro potere ontologico di delineamento di realtà fittizia ma più reale del concreto talvolta.
Personalmente avrei preferito uno stile sperimentale a sostenere ed esaltare la costruzione altalenante fra dentro e fuori la narrazione, fra personaggi e persone: invece tende a sparire, nella suo colloquialità, a favore del contenuto; non perfetto a mio gusto ma funzionale, tranne quando ci sono inserti di racconti che meriterebbero una cifra stilistica propria, a contrasto con il resto della narrazione per essere pienamente funzionale e sottolinearne l'autonomia.
Poi certo non tutti i libri di intellettuali a Parigi possono essere Rayuela, e non lo si pretende: si legge in un sorso pur essendo più di un intrattenimento.
Personalmente ho apprezzato molto la rivelazione finale, che dà luce a tutto il precedente: non un colpo di scena per un lettore attento ma inaspettato seppur consequenziale per chi si è lasciato trascinare dalla lettura; tra l'altro con quel pizzico di ambiguità che sempre fa piacere.
Questo libro non parla troppo di patria, origini, esilio o emigrazione: ne è il sottotono ma non è un Kundera.
Il focus è sui protagonisti dei romanzi: i personaggi? Certo, l'autore? Ovviamente, ma soprattutto e principalmente le parole, quello che creano, il loro potere ontologico di delineamento di realtà fittizia ma più reale del concreto talvolta.
Personalmente avrei preferito uno stile sperimentale a sostenere ed esaltare la costruzione altalenante fra dentro e fuori la narrazione, fra personaggi e persone: invece tende a sparire, nella suo colloquialità, a favore del contenuto; non perfetto a mio gusto ma funzionale, tranne quando ci sono inserti di racconti che meriterebbero una cifra stilistica propria, a contrasto con il resto della narrazione per essere pienamente funzionale e sottolinearne l'autonomia.
Poi certo non tutti i libri di intellettuali a Parigi possono essere Rayuela, e non lo si pretende: si legge in un sorso pur essendo più di un intrattenimento.
Personalmente ho apprezzato molto la rivelazione finale, che dà luce a tutto il precedente: non un colpo di scena per un lettore attento ma inaspettato seppur consequenziale per chi si è lasciato trascinare dalla lettura; tra l'altro con quel pizzico di ambiguità che sempre fa piacere.
July 14, 2023
Basic scrittorə* non francese che scrive di Parigi: Notre-Dame, Montmartre, Louvre, Pont des Arts e altri posti conosciutissimi e scarse capacità di evocare una Parigi che non sembri una cartolina.
Il buon Matei qui presente, stappando una bottiglia di postmodernismo rumeno: "I'm going to ambientare la gran parte del libro nel XIII arrondissement e al massimo in rue Mouffetard e riuscirò a ritrarre una Parigi verosimile pure con un gatto che stipula un patto con l'anima panteista dell'universo solo per distruggere un appartamento"
Peccato solo che la seconda metà del libro sia un po' ripetitiva.
(*Cortazar obv escluso dalla lista dei basic scrittorə)
Il buon Matei qui presente, stappando una bottiglia di postmodernismo rumeno: "I'm going to ambientare la gran parte del libro nel XIII arrondissement e al massimo in rue Mouffetard e riuscirò a ritrarre una Parigi verosimile pure con un gatto che stipula un patto con l'anima panteista dell'universo solo per distruggere un appartamento"
Peccato solo che la seconda metà del libro sia un po' ripetitiva.
(*Cortazar obv escluso dalla lista dei basic scrittorə)
May 4, 2023
Боялась, що при перечитуванні чари розвіються, але ні ця книга все так само прекрасна як і в перший раз.
#видайтеукраїнською
#видайтеукраїнською
September 16, 2021
Filigran de emotii, imaginatie, cultura, joc cu mintea si sufletul cititorului. Stil unic, simplu, onest, un pic malin, aparent naiv. O minunata descoperire!
July 15, 2018
Sindromul de panică în Orașul Luminilor este cartea care ne vorbește despre cuvinte și ne face să ne îndrăgostim de ele, cartea care ne face să vedem gravitatea din spatele ignoranței noastre în ceea ce privesc cărțile necitite. Este cartea care ne arată că există o armonie între anumite cuvinte, că există metafore în spatele cuvintelor și că există cărți care sunt nedespărțite de altele și cărți care resping alte cărți în librării, pe rafturi, revoltându-se din cauza felului în care sunt așezate. Însă, toate aceste cărți trebuie însă reînviate.
https://floridincalimara.wordpress.co...
https://floridincalimara.wordpress.co...
March 4, 2022
Una scoperta folgorante.
November 30, 2016
"Literatura este un lucru misterios, în timp ce scrii și te afli în raport direct, mistic aproape, cu pagina albă de hârtie, îți dai seama că ești supus unor forțe imposibil de definit cu precizie. Cuvintele, odată eliberate, au dreptul la anumite inițiative. Ce orgoliu, să crezi că poți construi tu însuți o carte, cînd de fapt cuvintele te scriu pe tine și te construiesc!"
Sunt puține cărțile care îmi dau un sindrom de panică atunci cînd le las din mînă și sunt nevoită să fac altceva. Am înfulecat cartea asta ca pe o bomboană de ciocolată cu vișină alcoolizată, cu teamă să nu pierd din lichiorul ei prea mult pe degete.
Călători în lumea asta în care nimeni nu mai citește, dar toți scriem, suntem oare autori sau personaje?
Sunt puține cărțile care îmi dau un sindrom de panică atunci cînd le las din mînă și sunt nevoită să fac altceva. Am înfulecat cartea asta ca pe o bomboană de ciocolată cu vișină alcoolizată, cu teamă să nu pierd din lichiorul ei prea mult pe degete.
Călători în lumea asta în care nimeni nu mai citește, dar toți scriem, suntem oare autori sau personaje?
January 3, 2013
Și totuși, mi-a plăcut foarte mult și am citit-o pe nerăsuflate, chiar dacă am lăsat-o să zacă prea mult pe noptieră. Nu e vina ei.
”Și totuși” e o sintagmă folosită foarte des de către unul dintre personajele autorului Vișniec. Evident, pentru a-i înțelege sensul pe deplin, trebuie să o lecturezi cum se cuvine.
”Și totuși” e o sintagmă folosită foarte des de către unul dintre personajele autorului Vișniec. Evident, pentru a-i înțelege sensul pe deplin, trebuie să o lecturezi cum se cuvine.
Want to read
November 20, 2023Incipit
“Che ne dice se ci vedessimo domani, visto che sarà il giorno più lungo e la notte più corta?”
Continua su Incipitmania
“Che ne dice se ci vedessimo domani, visto che sarà il giorno più lungo e la notte più corta?”
Continua su Incipitmania
August 22, 2023
Ciudată de la un capăt la altul, însă foarte antrenantă.
July 25, 2023
“Noi toti consideram ca suntem fiinte ganditoare, cand de fapt suntem niste recipiente locuite de cuvinte…”
August 18, 2013
O carte a unui autor îndrăgostit de cuvinte. Practic este o carte despre cuvinte și despre cei ce se folosesc în mod conștient de ele: scriitorii, personajele lor, editorii, cititorii, librarii. O lectură încântătoare.
November 18, 2018
Difficult yet interesting novel. It is obvious that Matei Visniec is a very smart person and a talented writer.
I really look forward for watching a play written by him.
I really look forward for watching a play written by him.
January 8, 2020
"da, simt ca sunt o litera, un cuvant, o fraza, o regula gramaticala dintr-o limba pe care o invat in timp ce se auto-inventeaza si in timp ce moare scriindu-se pe sine.."
January 26, 2020
Minunat.
August 28, 2023
4.5
Da, simt că sunt o literă, un cuvânt, o frază, o regulă gramaticală, dintr-o limbă pe care o învăț în timp ce se auto-inventează și în timp ce moare scriindu-se pe sine…
Da, simt că sunt o literă, un cuvânt, o frază, o regulă gramaticală, dintr-o limbă pe care o învăț în timp ce se auto-inventează și în timp ce moare scriindu-se pe sine…
June 18, 2024
Un teatro di fantasmi di carta. Delicato, non per tutti.
June 5, 2023
"Lei è autore o personaggio?"
C'è la finzione che si mescola con la realtà come nel capolavoro Volere Volare e ci sono storie e capitoli di romanzi infilati in mezzo a una narrazione principale che salta nello spazio e nel tempo. Gli oggetti diventano personaggi, gli animali possono ritrovarsi autori.
Matej ci prova, a fare il diverso. Con le meta-trovate, il capitolo narrato da una gobba e quello scritto da un gatto. Con quello sulla sensualità delle parole, gli omaggi e i discorsi filosofici.
Ma non ce la può fare. Ha tante belle idee ma un solo registro, colloquiale e insipido.
Libretto scorrevole, a tratti divertente, poteva risollevarsi col finale, che invece è piattissimo.
C'è la finzione che si mescola con la realtà come nel capolavoro Volere Volare e ci sono storie e capitoli di romanzi infilati in mezzo a una narrazione principale che salta nello spazio e nel tempo. Gli oggetti diventano personaggi, gli animali possono ritrovarsi autori.
Matej ci prova, a fare il diverso. Con le meta-trovate, il capitolo narrato da una gobba e quello scritto da un gatto. Con quello sulla sensualità delle parole, gli omaggi e i discorsi filosofici.
Ma non ce la può fare. Ha tante belle idee ma un solo registro, colloquiale e insipido.
Libretto scorrevole, a tratti divertente, poteva risollevarsi col finale, che invece è piattissimo.
June 23, 2019
„— Nu sunteţi singurul care ştie adevărul... Nu sunteţi singurul care ştie că nimic nu e adevărat... Acum suntem doi...”
April 10, 2015
O carte despre cuvinte, scriitori, despre esec si succes, despre lumi care au disparut si de care totusi unele personaje continua sa se agate...a fost un deliciu lectura!
February 10, 2016
"Și totuși, câte zeci de frontiere trecute aveam și eu în spatele meu (..) dar nu era destul"
"Cum să-ți imaginezi ca vocea ta mai contează după ce s-au spus atâtea lucruri pe pământ?"
"Cum să-ți imaginezi ca vocea ta mai contează după ce s-au spus atâtea lucruri pe pământ?"
Displaying 1 - 21 of 21 reviews