What do you think?
Rate this book
Trilogia cunoașterii
Trilogia cunoasterii
Contine: Despre constiinta filosofica; Eonul dogmatic; Cunoasterea luciferica; Cenzura transcendenta; Experimentul si spiritul matematic.
650 pages, Paperback
First published January 1, 1983
About the author
Lucian Blaga
184 books169 followersLucian Blaga was a Romanian philosopher, poet, and playwright. He was a commanding personality of the Romanian culture of the inter-bellum period. He was a philosopher and writer higly acclaimed for his originality, a university professor and a diplomat.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 6 of 6 reviews
September 28, 2021
Cu siguranță, Trilogia Cunoașterii poate fi socotită un succes in ceea ce privește teoria cunoașterii (epistemologia, pentru cei ce țin un dicționar de filosofie acasă :)) ). Mărturisesc că nu mă așteptasem ca volumul respectiv să includă și părți, ce in mod normal nu sunt incluse in trilogie. Anume în aceste 2 părți - "Despre conștiința filosofică" și "Experimentul și spiritul matematic" - Blaga se prezintă mai mult ca un istoric al filosofiei decât ca un filosof sistematic propriu-zis. Se prea poate ca aceste hârtii să fi servit drept lucrări de curs pentru studenții săi. (Blaga fiind profesor universitar în Cluj-Napoca). Prima dintre aceste părți este o analiză a modului în care o filosofie poate fi analizată de către un exeget sau amator. Osatura, ornamentele stilului sau motive filosofice/accent transcendental sunt doar câteva din elementele pe care Blaga le include în "Despre conștiința filosofică".
În ceea ce privește ultima parte a volumului ("Experimentul și spiritul matematic"), aici o pedanterie nefirească unei firi poetice precum celei blagiene își tot scoate capul. Nu mă așteptam ca un liric precum Blaga să aducă atâtea detalii cu privire la comparațiile dintre știința antică (aristoteliană) și cea modern-timpurie (galileo-newtoniana). Aceasta parte nu este printre cele mai strălucite, iar spre sfârșit pare a fi trasă de păr. Nu am citit ultimele capitole, asta și privind în lumina a aceea că am luat cartea strict pentru a cunoaște epistemologia lui Blaga.
Eonul dogmatic consta în mare parte într-o apologie a dogmei, într-un timp in care cuvântul respectiv capătă tot mai multa reputație negativă datorita asocierii acesteia cu un fel de cunoaștere primitivă și barbară. Blaga reușește să salveze silogismul cu o iscusință dibace, introducând metoda antinomiilor transfigurate, arătând în același timp că o astfel de antinomie este prezenta in orice dogma, fie ea de natură religioasă (doctrina Sfintei Treimi) ori matematică (Alef din teoria seturilor lui Georg Cantor)
Cunoașterea luciferică este, firește, cel mai reprezentativ pentru poetul-filosof. Pornind aparent vag de la o premiza de diferențiere între paradisiac și luciferic, acesta acorda mai multa atenție cunoașterii din capăt, astfel că arată de ce un obiect de studiu (în acest caz fiind vorba de mister) în cunoaștere este aparent despicat in ceea ce se arată (fanicul) și ceea ce se ascunde (cripticul). De la prima la ultima se ajunge prin idee teorica, iar trecerea se face prin observația dirijată. Întrebarea următoare e firească: ce se întâmplă dacă un mister nu poate fi rezolvat?
Cenzura transcendentă a fost partea mea preferată. Aici Blaga ia drept principiu metafizic pe Marele Anonim, numele fiind justificat prin aceea că noi nu putem niciodată să cunoaștem misterele ce țin de esența acestuia, din cauza unei periclitări ai cunoașterii individuate. Se ajunge la concluzia că limitările impuse de acesta prin cenzura transcendentă au ca scop dezvoltarea unei creativități, ce se extinde în mister prin mărirea acestuia prin minus-cunoaștere: cunoașterea care în loc să rezolve un mister, îl amplifică. Și într-adevăr, acolo unde cunoașterea eșuează, arta triumfă.
Recomand cartea aceasta numai persoanelor care pot să aibă răbdare cu o filosofie a vieții. Influentele lui Blaga sunt evidente: mitul creștin, Kant, Hegel și Bergson sunt doar câțiva din cei pe care Blaga ii citează des. Ars poetica lui Blaga, binecunoscuta poezie "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii", este o sumarizare foarte condensată a acestei filosofii. Într-un final ramai cu o întrebare: este Blaga un poet ce a scris filosofie, sau un filosof ce a scris poezie?
În ceea ce privește ultima parte a volumului ("Experimentul și spiritul matematic"), aici o pedanterie nefirească unei firi poetice precum celei blagiene își tot scoate capul. Nu mă așteptam ca un liric precum Blaga să aducă atâtea detalii cu privire la comparațiile dintre știința antică (aristoteliană) și cea modern-timpurie (galileo-newtoniana). Aceasta parte nu este printre cele mai strălucite, iar spre sfârșit pare a fi trasă de păr. Nu am citit ultimele capitole, asta și privind în lumina a aceea că am luat cartea strict pentru a cunoaște epistemologia lui Blaga.
Eonul dogmatic consta în mare parte într-o apologie a dogmei, într-un timp in care cuvântul respectiv capătă tot mai multa reputație negativă datorita asocierii acesteia cu un fel de cunoaștere primitivă și barbară. Blaga reușește să salveze silogismul cu o iscusință dibace, introducând metoda antinomiilor transfigurate, arătând în același timp că o astfel de antinomie este prezenta in orice dogma, fie ea de natură religioasă (doctrina Sfintei Treimi) ori matematică (Alef din teoria seturilor lui Georg Cantor)
Cunoașterea luciferică este, firește, cel mai reprezentativ pentru poetul-filosof. Pornind aparent vag de la o premiza de diferențiere între paradisiac și luciferic, acesta acorda mai multa atenție cunoașterii din capăt, astfel că arată de ce un obiect de studiu (în acest caz fiind vorba de mister) în cunoaștere este aparent despicat in ceea ce se arată (fanicul) și ceea ce se ascunde (cripticul). De la prima la ultima se ajunge prin idee teorica, iar trecerea se face prin observația dirijată. Întrebarea următoare e firească: ce se întâmplă dacă un mister nu poate fi rezolvat?
Cenzura transcendentă a fost partea mea preferată. Aici Blaga ia drept principiu metafizic pe Marele Anonim, numele fiind justificat prin aceea că noi nu putem niciodată să cunoaștem misterele ce țin de esența acestuia, din cauza unei periclitări ai cunoașterii individuate. Se ajunge la concluzia că limitările impuse de acesta prin cenzura transcendentă au ca scop dezvoltarea unei creativități, ce se extinde în mister prin mărirea acestuia prin minus-cunoaștere: cunoașterea care în loc să rezolve un mister, îl amplifică. Și într-adevăr, acolo unde cunoașterea eșuează, arta triumfă.
Recomand cartea aceasta numai persoanelor care pot să aibă răbdare cu o filosofie a vieții. Influentele lui Blaga sunt evidente: mitul creștin, Kant, Hegel și Bergson sunt doar câțiva din cei pe care Blaga ii citează des. Ars poetica lui Blaga, binecunoscuta poezie "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii", este o sumarizare foarte condensată a acestei filosofii. Într-un final ramai cu o întrebare: este Blaga un poet ce a scris filosofie, sau un filosof ce a scris poezie?
May 26, 2020
Am trecut zilele acestea pe la fostul meu apartament să fac ordine și să mai arunc din cărțile și caietele din liceu. Între ele, am găsit aceste însemnări despre Trilogia cunoașterii pe care le voi lăsa aici așa cum le-am scris atunci când am citit cartea acum câțiva ani:
Lucian Blaga, TRILOGIA CUNOAȘTERII
Vorbește despre dualitatea cunoașterii:
1. cunoașterea paradisiacă = rațională, logică, proprie științei
2. cunoașterea luciferică = poetică, artistică, proprie artei
1. Cunoașterea paradisiacă
- se caracterizează printr-o integrală atașare plină de încredere la obiect, prin fixare asupra obiectului
- alipire de obiectul dat sau cu posibilități de a fi dat
- prin ea se statornicesc pozițiile liniștitoare, momentele de stabilitate
- nu cunoaște problematicul
- fenomenul central al CP: determinarea obiectului (misterul devine doar accidental obiect)
- propriu CP e hiatul (necunoscutul-hiat) = o lipsă, o minus-experiență
2. Cunoașterea luciferică
- detașare de obiect fără a părăsi însă obiectul
- consideră obiectul despicat în două: o parte care se arată (= fanicul) și o parte care se ascunde (= cripticul)
- obiectul CL e întotdeauna un mister care, pe de o parte se arată prin semnele sale, pe de altă parte se ascunde după semnele sale
- nu are nevoie de încă un fel de cunoaștere lângă ea; își este sieși suficientă
- provoacă o criză în obiect, criză în sensul unei despicări care răpește obiectului echilibrul lăuntric
- distanțare față de obiectul pe care-l privește în perspectiva crizei pe care ea însăși o provoacă
- cunoaște problematicul, riscul, eșecul, neliniștea, aventura
- fenomenul central al CL: criza obiectului
- particularitatea cea mai izbitoare = atragerea misterului
CL - prin "punerea problemei" complexul de fenomene aferente unui obiect se transformă în "complex de semne ale unui mister"; CL începe prin "deschiderea misterului" = "punerea problemei"
- orice obiect al CP poate deveni obiect al CL (transformându-se, prin transfer, în mister latent)
- CL începe prin deschiderea misterelor, prin provocarea unei crize și sfârșește "prin încercarea veșnic repetată, niciodată încheiată de a scoate pe alt plan și cu o anume dobândă obiectul din criza sa" => CL profund tragică
- CL are ca scop revelarea cripticului materialului fanic
- Necunoscutul-criptic (= propriu CL) = o depășire, o transcedere încă nerealizată, dar postulată
CL are menirea de a imprima variațiuni calitative unui mister deschis. Apar 3 posibilități privind varierea calitativă a misterului:
1. atenuarea calitativă a unui mister deschis = "plus-cunoaștere"
2. permanentizarea calitativă a unui mister deschis = "zero-cunoaștere"
3. întețirea calitativă a unui mister deschis = "minus-cunoaștere"
origo (=zero) = punctul în care CL deschide un mister, punctul în care începe varierea calitativă a misterului (încercarea revelării cripticului)
-> calea cea mai urmată = cea a atenuării calitative (plus-cunoașterea)
Revelarea cripticului se poate face pe 3 planuri:
1. planul α, al sensibilității înțelegătoare (empiric concret)
2. planul β, al imaginației înțelegătoare (imaginar-concret)
3. planul γ, al înțelegerii conceptuale
CL deschide noi perspective și se revelă pe calea cripticului.
Marele Anonim = factorul metafizic absolut, central, care poate fi substanță, inconștient, rațiune imanentă, conștiință, Tată extramundan
- Marele Anonim ocupă un loc central în sistemul existenței
Marele Anonim se apără pe sine și toate misterele derivând din el, de aspirațiile oricărei cunoașteri individiuale, creând între aceasta și misterele existențiale o rețea de factori izolatori. Rețeaua izolatoare pusă între misterele existențiale și cunoașterea individuală se manifestă în forma specială a unei "censuri". De vreme ce censura aceasta își are centrul inițiator diocolo de orizontul nostru crono-spațial, o numim "censură transcedentală".
CT = un act atemporat și veșnic al Marelui Anonim; interzice dizolvarea unui "mister" în "non-mister"; are loc pe plan metafizic-epistemologic
"Știm că rațiunea constituie o 'structură censorială', în consecință Marele Anonim, ca centru cognitiv, nu e, și nu poate fi, mărginit sau condiționat de raționalitate."
Lucian Blaga, TRILOGIA CUNOAȘTERII
Vorbește despre dualitatea cunoașterii:
1. cunoașterea paradisiacă = rațională, logică, proprie științei
2. cunoașterea luciferică = poetică, artistică, proprie artei
1. Cunoașterea paradisiacă
- se caracterizează printr-o integrală atașare plină de încredere la obiect, prin fixare asupra obiectului
- alipire de obiectul dat sau cu posibilități de a fi dat
- prin ea se statornicesc pozițiile liniștitoare, momentele de stabilitate
- nu cunoaște problematicul
- fenomenul central al CP: determinarea obiectului (misterul devine doar accidental obiect)
- propriu CP e hiatul (necunoscutul-hiat) = o lipsă, o minus-experiență
2. Cunoașterea luciferică
- detașare de obiect fără a părăsi însă obiectul
- consideră obiectul despicat în două: o parte care se arată (= fanicul) și o parte care se ascunde (= cripticul)
- obiectul CL e întotdeauna un mister care, pe de o parte se arată prin semnele sale, pe de altă parte se ascunde după semnele sale
- nu are nevoie de încă un fel de cunoaștere lângă ea; își este sieși suficientă
- provoacă o criză în obiect, criză în sensul unei despicări care răpește obiectului echilibrul lăuntric
- distanțare față de obiectul pe care-l privește în perspectiva crizei pe care ea însăși o provoacă
- cunoaște problematicul, riscul, eșecul, neliniștea, aventura
- fenomenul central al CL: criza obiectului
- particularitatea cea mai izbitoare = atragerea misterului
CL - prin "punerea problemei" complexul de fenomene aferente unui obiect se transformă în "complex de semne ale unui mister"; CL începe prin "deschiderea misterului" = "punerea problemei"
- orice obiect al CP poate deveni obiect al CL (transformându-se, prin transfer, în mister latent)
- CL începe prin deschiderea misterelor, prin provocarea unei crize și sfârșește "prin încercarea veșnic repetată, niciodată încheiată de a scoate pe alt plan și cu o anume dobândă obiectul din criza sa" => CL profund tragică
- CL are ca scop revelarea cripticului materialului fanic
- Necunoscutul-criptic (= propriu CL) = o depășire, o transcedere încă nerealizată, dar postulată
CL are menirea de a imprima variațiuni calitative unui mister deschis. Apar 3 posibilități privind varierea calitativă a misterului:
1. atenuarea calitativă a unui mister deschis = "plus-cunoaștere"
2. permanentizarea calitativă a unui mister deschis = "zero-cunoaștere"
3. întețirea calitativă a unui mister deschis = "minus-cunoaștere"
origo (=zero) = punctul în care CL deschide un mister, punctul în care începe varierea calitativă a misterului (încercarea revelării cripticului)
-> calea cea mai urmată = cea a atenuării calitative (plus-cunoașterea)
Revelarea cripticului se poate face pe 3 planuri:
1. planul α, al sensibilității înțelegătoare (empiric concret)
2. planul β, al imaginației înțelegătoare (imaginar-concret)
3. planul γ, al înțelegerii conceptuale
CL deschide noi perspective și se revelă pe calea cripticului.
Marele Anonim = factorul metafizic absolut, central, care poate fi substanță, inconștient, rațiune imanentă, conștiință, Tată extramundan
- Marele Anonim ocupă un loc central în sistemul existenței
Marele Anonim se apără pe sine și toate misterele derivând din el, de aspirațiile oricărei cunoașteri individiuale, creând între aceasta și misterele existențiale o rețea de factori izolatori. Rețeaua izolatoare pusă între misterele existențiale și cunoașterea individuală se manifestă în forma specială a unei "censuri". De vreme ce censura aceasta își are centrul inițiator diocolo de orizontul nostru crono-spațial, o numim "censură transcedentală".
CT = un act atemporat și veșnic al Marelui Anonim; interzice dizolvarea unui "mister" în "non-mister"; are loc pe plan metafizic-epistemologic
"Știm că rațiunea constituie o 'structură censorială', în consecință Marele Anonim, ca centru cognitiv, nu e, și nu poate fi, mărginit sau condiționat de raționalitate."
July 20, 2020
prima cochetare cu o parte din sistemul filosofic al lui Lucian Blaga - trebuie să existe și cochetări viitoare, adâncite. nemailuând în considerare ideile prezentate care, sincer, fără nicio reținere, mi-au provocat fluturi în stomac, iar finalizarea fiecărei părți din această Trilogie m-a dus într-un extaz total aparte, care mă face să ascund aceste idei de toți ceilalți, dar în același timp apare gândul unui regret în privința celor încă neinițiați, fapt care ar duce la distribuirea tuturor ideilor către lume.
cum am mai spus, nu doar ideile m-au extaziat, dar și minuțiozitatea cu care filosoful român își explică viziunile filosofice. de-a dreptul fabulos! orice spirit uman înzestrat cu dorințe de săgetare înspre un plan metafizic, e nevoit să apeleze la această Trilogie. este inevitabilă chemarea în/înspre misterele universului (ori către „ideea de mister”) alături de Blaga. revelațiile sunt la fiecare pas.
cum am mai spus, nu doar ideile m-au extaziat, dar și minuțiozitatea cu care filosoful român își explică viziunile filosofice. de-a dreptul fabulos! orice spirit uman înzestrat cu dorințe de săgetare înspre un plan metafizic, e nevoit să apeleze la această Trilogie. este inevitabilă chemarea în/înspre misterele universului (ori către „ideea de mister”) alături de Blaga. revelațiile sunt la fiecare pas.
August 24, 2023
Destul de ușor de înțeles dar totodată cam greoi scrisă, mai ales în locurile cu "un Newton ne spune că, un Hegel credea că" sau unde se simte că folosește termeni românești doar de dragul de-a evita neologisme ori chiar opusul, folosește neologisme unde s-ar potrivi mai bine termeni românești. În rest, dacă mă concentrez pe idei (pentru că acestea-s până la urmă cele mai importante într-o carte de filozofie) nu pot decât să le apreciez foarte mult. În unele locuri chiar am zis "Da, Blaga aici chiar are ceva ce n-am mai întâlnit în filozofie și e ceva de mare însemnătate", deși asta n-a fost chiar așa de des.
June 2, 2020
Blaga's main philosophical work is not a masterpiece, but he introduces some very original ideas. In a world dominated by absolutes of reason, he proposes a more moderate approach, believing that no discovery is able to lift the Universe's veil of mystery, instituted by the Great Anonymous and His Transcendental Censorship. One's mission shouldn't be to ignore the mystery, because this act leads to erroneous conclusions, but to attain knowledge while also protecting the hidden meanings of the world.
February 26, 2015
Excelenta! Complexa si edificatoare.
Highly recommended.
Highly recommended.
Displaying 1 - 6 of 6 reviews