Brown Quotes

“I am a man" he told her, "and men do not consume pink beverages. Get thee gone woman, and bring me something brown.”
― Cassandra Clare, City of Glass

“Everything that anyone would ever look for is usually where they find it.”
― Margaret Wise Brown

“I looked over at him now. Everyone always celebrates the easy attractiveness of green or blue eyes, but there was a depth to Davis's brown eyes that you just don't get from ligther colors, and the way he looked at me made me feel like there was something worthwhile in the brown of my eyes, too.”
― John Green, Turtles All the Way Down

“You fell in love with her
when she couldn't love herself.
You loved her wide brown eyes
that resembled the color of pure honey,
and her big plump lips
that were perfect enough to kiss.
You loved her voice
when she called your name
because she couldn't fall asleep,
and the silence of it all
when she was long gone in her dreams.
You taught her to love herself;
head, toe, and everything in between.
Her body,
her mind
and soul.
Let nothing intervene.”
― Altruistic Poetry

“He is testing his body in the wind, feeling the weight and breadth of it. My heart is a new bird throwing itself against the space he is taking up. There are no long-legged white girls around us, no pale, over-cologned boys snicker-flirting with the bartender. Instead, all around us, there are brown and Black bodies marked with glow paint and tattoos. There are micro-minis and leather short-shorts and calf-length dresses in pleated faux silk atop unshaven legs. There are bodies with breasts, with thights, with scars, with canes; wearing high heels, wearing high tops; large bodies, small bodies, bodies that twirl and shake and fill the room. This is not dancing, but a becoming of winged creatures.”
― Zeyn Joukhadar, The Thirty Names of Night

“Some kids are black, or brown - some kids are red, and others white.
Kids come in all different colors, shapes and styles - beautiful and bright!”
― Christina Engela, Other Kids Are Kids Almost Just Like You

“Are you all right?'
'How do I look?'
'Um… You have raven hair, brown eyes and bronzed skin if you didn’t know, and you’re… human.”
― Melita Tessy, Battle of the Spheres: Crust, Mantle and Core

“O amor pertence a outro reino. Não o podemos fabricar a pedido. Nem o podemos subjugar quando aparece. O amor não é uma escolha nossa.”
― Dan Brown, Origin

“You’re yellow from the time gathered upon you. I’m brown, I’ve been around for ages.”
― Pallavi Sareen

“Years come n go as we age,
Green is the youth, the fresh,
With time the green beckons
shade of gold, the golden era,
Alas! Nothing lasts forever,
Brown is the end for the leaf,
So is life for even the mighty,
That what begins has to end,
Gratifying what ends, begins
again for a new life, old love.
Generation to generation, Amen!”
― Mukesh Kwatra

“White, green, and blue, the colors of winter that have predominated for at least four months, cede the stage to brown. Much has been written about the therapeutic properties of green and blue, but plugs for brown are scant. The snow's disappearance amounts to the emotional equivalent of a plastic surgery gone bad. When the gauze is unwrapped, the patient sees the result and is horror stricken.”
― Randy Spencer, Where Cool Waters Flow: Four Seasons with a Master Maine Guide

“No one touched the pumpkin foot, except me. I cut a huge slice and dug in. To my surprise, it tasted musty and earthy, just how I imagined the flavor of the color brown would be...”
― Richard Blanco, The Prince of Los Cocuyos: A Miami Childhood

“Știința a ușurat, într-adevăr, suferințele cauzate de boli și de mizerie, și ne-a oferit o sumedenie de mașinării pentru distracția și confortul nostru, dar ne-a lăsat o lume lipsită de minunea frumuseții. Apusurile de soare au fost reduse la frecvențe și lungimi de undă. Complexitatea universului a fost transpusă în ecuații matematice. Ne-a fost distrus chiar și respectul nostru de sine, ca ființe omenești. Știința afirmă că Pământul și locuitorii săi nu sunt altceva decât un strop nesemnificativ în marele proiect universal. Un accident cosmic. Însăși tehnologia care promite să ne unească, tocmai ea ne desparte. Fiecare individ se află acum într-o interconexiune electronică cu întreg globul și totuși ne simțim mai singuri ca niciodată. De pretutindeni ne asaltează violența, agresivitatea, dezbinarea și trădarea. Scepticismul a devenit o virtute. Cinismul și nevoia de dovezi și certitudine înseamnă azi gândire avansată. E de mirare deci că oamenii se simt acum mai deprimați decât în orice alt moment al istoriei noastre? Mai are știința ceva sacru? Ea caută răspunsuri disecând pruncii încă nenăscuți! Ba chiar visează să ne restructureze până și ADN-ul! Ștința sfărâmă lumea lui Dumnezeu în fragmente din ce în ce mai mici, din dorința de a-i pătrunde înțelesul... și tot ce găsește nu sunt decât alte întrebări.”
― Dan Brown, Angels & Demons

“Străvechiul conflict dintre religie și știință a luat sfârșit. Ați câștigat. Dar n-ați jucat cinstit. N-ați oferit răspunsurile dorite. Ați câștigat reorientând societatea omenească atât de dramatic, încât adevăruri considerate altădată imuabile par astăzi inaplicabile. Religia nu mai poate ține pasul cu voi. Dezvoltarea științifică este exponențială. Se hrănește din propria substanță, precum un virus. Fiecare descoperire deschide calea spre alte descoperiri. Omenirii i-au trebuit mii de ani pentru a progresa de la roată la automobil, dar numai câteva decenii pentru a trece de la aceasta la zborul spațial. Azi, progresul științific se măsoară în săptămâni. Avansează orbește, fără a putea fi controlat. Prăpastia dintre noi se adâncește tot mai mult și, cu cât religia rămâne mai în urmă, cu atât oamenii se simt mai goi, mai pustiiți din punct de vedere spiritual. Plângem și strigăm în goana noastră de a desluși înțelesuri. Și, credeți-mă, strigăm din toate puterile. Vedem OZN-uri, comunicăm cu morții, vorbim cu spiritele, trăim experiențe de ieșire din corp... toate aceste excentricități par științifice, dar sunt rușinos de iraționale. Ele nu sunt decât strigătul disperat al sufletului nostru singur și chinuit, mutilat de propria iluminare și de incapacitatea lui de a vedea un sens în orice altceva decât în tehnologie.”
― Dan Brown, Angels & Demons

“Știința, spuneți voi, ne va salva. Știința, spun eu, ne-a distrus deja. Încă de pe vremea lui Galilei, Biserica a încercat să încetinească marșul triumfal al științei, uneori cu mijloace greșite, dar întotdeauna cu cele mai bune intenții. Chiar și așa, tentația este prea mare pentru ca omul să-i poată rezista. Priviți în jurul vostru! Știința nu și-a respectat promisiunile. Făgăduielile de eficientizare și simplificare a vieții nu au adus decât haos și poluare. Am devenit o specie dezbinată și violentă... care înaintează rapid pe calea distrugerii.”
― Dan Brown, Angels & Demons

“Cine este acest dumnezeu al științei? Cine este dumnezeul care le oferă copiilor săi putere, dar nu și un cadru moral care să-i învețe cum să-și folosească acea putere? Ce fel de dumnezeu dă copilului său focul, dar nu-l învață care sunt pericolele ce-l pândesc? Știința nu spune nimic despre ce-i bine și ce-i rău. Manualele de știință ne învață cum să producem o reacție nucleară, dar nu conțin niciun capitol în care să se întrebe dacă aceasta e bună sau e rea. Științei deci îi spun acest lucru: Biserica a obosit. Am obosit încercând să fim jalonul vostru. Ne-au secat resursele tot zbătându-ne să fim o voce a echilibrului în nesfârșita voastră căutare pentru a descoperi particule tot mai mici și profituri tot mai mari. Nu vă întrebăm acum de ce nu vă controlați, ci cum ați putea-o face. Lumea voastră se mișcă atât de repede, încât dacă vă opriți chiar și pentru o secundă să vă gândiți la implicațiile acțiunilor voastre, un altul, mai eficient, vă va depăși pe negândite. Așa că înaintați mereu. Voi înmulțiți armele de distrugere în masă, dar papa este cel care străbate globul, implorându-i pe liderii din lumea întreagă să le reducă. Voi clonați ființe vii, dar Biserica este cea care vă reamintește să țineți seama de implicațiile morale ale acțiunilor voastre. Voi îi încurajați pe oameni să comunice prin telefoane, monitoarea și computere, dar Biserica este cea care își dechide porțile și ne amintește să ne apropiem unii de alții, așa cum ne-a fost dat. Ați ajuns chiar să ucideți prunci încă nenăscuți, în numele cercetărilor menite să salveze alte vieți. Și iarăși, Biserica este cea care vă atrage atenția asupra nebuniei acestui raționament. Și în tot acest timp, voi declarați că Biserica e ignorantă. Dar cine e, de fapt, ignorantul? Cel care nu poate defini fulgerul, ori cel care nu-i respectă forțele cutremurătoare? Biserica își deschide brațele către voi. Către fiecare om în parte. Și totuși, cu cât noi ne apropiem mai mult, cu atât ne respingeți mai tare. „Arătați-ne o dovadă că Dumnezeu există”, ne cereți voi. Priviți spre ceruri cu telescoapele voastre, vă zic eu, și spuneți-mi cum ar fi posibil să nu existe un Dumnezeu!”
― Dan Brown, Angels & Demons

“Ne întrebați cum arată Dumnezeu. Eu vă întreb: de unde a apărut această curiozitate? Răspunsul este același la ambele întrebări: nu-L vedeți pe Dumnezeu în știința voastră? Cum de nu-L vedeți? Susțineți că o variație infimă a forței gravitaționale sau a greutății unui atom ar fi fost suficientă pentru a transforma universul nostru magnific într-un haos lipsit de viață, și totuși nu vedeți mâna lui Dumnezeu în asta? Este, într-adevăr, mai ușor de crezut că am tras singura carte norocoasă dintr-un pachet de miliarde posibile? Am devenit atât de morți spiritual, încât suntem dispuși mai degrabă să credem într-o utopie matematică, decât într-o putere mai presus de noi? Indiferent, dacă voi credeți sau nu în Dumnezeu, un lucru trebuie să-l știți: când noi, ca specie, vom renunța să mai credem într-o putere mai mare decât cea a noastră, vom renunța și la simțul responsabilității. Credința... orice credință ne amintește mereu, că mai e ceva ce nu înțelegem, ceva față de care suntem răspunzători. Având credință, devenim responsabili față de ceilalți, față de noi înșine și față de un adevăr mai înalt decât noi. Religia are metehnele ei, dar numai fiindcă și omul le are pe ale sale. Dacă și restul omenirii ar vedea Biserica așa cum o văd eu... privind dincolo de ziduri și de ritualuri... ar vedea un miracol modern... o fraternitate a unor suflete simple și imperfecte, care nu vor să fie decât o voce a compasiunii într-o lume ce și-a pierdut controlul.”
― Dan Brown, Angels & Demons

“Suntem noi învechiți? Sunt oamenii aceștia niște dinozauri? Sau eu? Mai are lumea cu adevărat nevoie de un glas care să ia partea celor săraci, slabi și oprimați ori a copiilor încă nenăscuți? Avem într-adevăr nevoie de suflete ca acestea care, deși imperfecte, își petrec întreaga viață implorându-ne pe fiecare dintre noi să nu ne pierdem jaloanele de moralitate și să nu ne rătăcim?”
― Dan Brown, Angels & Demons

“Cineva trebuie să ducă acest război, altfel, ăsta-i viitorul nostru. Matematica îl garantează. Omenirea se complace acum într-un purgatoriu al nehotărârii, al procastinării și al lăcomiei personale... dar cercurile iadului așteaptă imediat sub picioarele noastre, gata să ne înghită pe toți.”
― Dan Brown, Angels & Demons

“A trăi în lume fără a deveni conștient de sensul ei este ca și când ai rătăci într-o mare bibliotecă fără a atinge nicio carte.”
― Dan Brown, The Lost Symbol

“Schimbarea este iminentă. Ființa omenească se află în pragul unei noi ere, când își va întoarce iar privirile spre natură și spre ceea ce a fost... spre ideile din cărți precum Zoharul și alte texte străvechi din lumea întreagă. Adevărurile semnificative își au propria forță gravitațională și, în cele din urmă, atrag oamenii spre ele. Va veni o zi în care știința modernă va începe să studieze cu atenție înțelepciunea anticilor. Aceea va fi ziua în care omenirea va începe să afle răspunsurile la marile întrebări ale vieții, încă neelucidate.”
― Dan Brown, The Lost Symbol

“Ce soartă va avea condiția omenească dacă marile mistere ale vieții vor fi în sfârșit elucidate? Ce se va întâmpla când acele convingeri pe care le acceptăm exclusiv pe baza credinței... vor fi dovedite categoric ca fiind reale? Sau, dimpotrivă, ca fiind doar un mit? Am putea spune că unele întrebări ar fi mai bine să rămână fără de răspuns.”
― Dan Brown, The Lost Symbol

“Adevărul are putere. Iar dacă gravităm cu toții în jurul acelorași idei, o facem poate, întrucât acele idei sunt reale... înscrise adânc în noi înșine. Iar atunci când auzim adevărul, chiar dacă nu-l înțelegem, simțim că el rezonează în interiorul nostru... vibrând odată cu înțelepciunea noastră inconștientă. Poate că adevărul nu-l învățăm, ci ni-l reamintim... îl re-memorăm... îl re-cunoaștem... ca fiind deja înlăuntrul nostru.”
― Dan Brown, The Lost Symbol

“Suntem creatori, dar jucăm naivi, rolul de „creație”. Ne considerăm biete oi neajutorate, mânate încolo și-ncoace de Dumnezeul care ne-a creat. Îngenunchem aidoma unor copii speriați, implorând ajutor, iertare sau noroc. Odată ce ne vom da seama însă că am fost cu adevărat modelați după chipul și asemănarea Creatorului, vom începe să înțelegem că și noi suntem, prin urmare, creatori. Iar atunci când acest lucru ne va fi clar, porțile se vor deschide larg în fața realului potențial omenesc.”
― Dan Brown, The Lost Symbol

“The lasagna filled a huge roasting pan, covered in thick browned cheese that was crispy in the corners.
"Get me a corner piece, and I'll owe you one," Sanna whispered to Isaac, who sat closer to the pan.
"I'll hold you to that." He scooped the darkest corner onto her plate with a wink that caused Sanna's heart to skip. She wished she could come up with a pithy response, but instead she turned her attention to the food, unable to find her words.
The garlic bread was made from a local bakery's signature item, the giant Corsica loaf. It was slathered in sesame seeds and baked in olive oil so the bottom was crispy yet dripping. Mrs. Dibble had carved huge slices, coated each with garlic butter, then warmed it until the butter soaked in. The salad rounded it out, something light to balance all the heavy food so you could keep nibbling on lettuce to stretch the time at the table.
"Sanna, why don't you pull out a few bottles of cider for dinner?" Einars said.
Glad for distraction, Sanna brought out three large bottles she had in the fridge, all from the same batch- toasty brown. Not the most appetizing color, but it was the best match to go with a dinner like this one. It was a nearly still, unfiltered scrumpy style that was layered and complex, but not sweet and not dry. It wasn't acidic, so it didn't compete with the tomato sauce, and the subtle apple notes didn't confuse the palate with too many conflicting flavors. It was refreshing and smooth, a dark amber in color with bits of sediment floating around. She poured it into stemless glasses for each of the adults and enjoyed how the evening light got trapped, making the liquid glow when she held it up in a beam of evening summer sunlight.”
― Amy E. Reichert, The Simplicity of Cider

“In Manhattan, brown men were either cab drivers or Wall Street bankers, immigrants or expatriates, the gulf between them as wide as a skyscraper was tall.”
― Manreet Sodhi Someshwar, The Radiance of a Thousand Suns

“An almost invisible bird, a small piece of hopping dirt, purposed along the edge of the flower bed, eyeing for beauty or looking for worms. Olivia watched it as she walked with her husband toward the yew and puzzling statue. We count those birds as nothing, she thought, the small dun-colored ones, and prefer to keep our wonder for the spectral glory of cardinals, or the ungainly grace of cranes. Goldfinches and even jays delight us, but are they so different from these common little brown birds which we think of as vermin? Astonishing accidents of pigment, size, plumage: Why do they elicit or wonder?”
― Grace Dane Mazur, The Garden Party: A Novel

“Two decades into living in sunny climates, my body was covered with black and brown pigmentation spots. I was clearly starting the process of turning into a black person.”
― Steven Magee

“Her tan face seemed hewn of granite, and her black eyes narrowed slightly at the sight of me. Such interesting eyes- not just one shade of black, but... many, with hints of brown that glimmered amongst the shadows.”
― Sarah J. Maas, A Court of Thorns and Roses

“LOVELY AUTUMN

Sitting by a cozy fireplace,
Watching the leaves fall to the ground,
Orange, yellow, red, purple, gold and brown.”
― Charmaine J Forde