Alexandru's Reviews > Filosofía Helenística: Estoicos, epicúreos, cínicos y escépticos

Perioada elenistica incepe cu moartea lui Alexandru cel Mare (323 IHR) si se incheie cucerirea regatului Ptolomeic de catre romani (31 IHR). In aceasta perioada au avut loc schimbari foarte mari in societatea grecilor care a dus la aparitia unor noi filosofii care se concentreaza mai mult asupra individului si rolul sau in lume. Aceste filosofii noi sunt stoicismul, epicurianismul, cinicismul si scepticismul. Din pacate majoritatea textelor elenistice au fost pierdute asa ca ce stim astazi despre aceste filosofii vine de la autori tarzii sau din diverse bucatele care au supravietuit in timp.

- Stoicismul- cea mai influenta scoala elenistica, trasatura cea mai remarcabila este conceptia despre o lume structurata rational in functie de un plan divin, o organizare generala care poate fi inteleasa de mintea omeneasca si reflectarea inteligentei cosmice in inteligenta individuala. A avut 3 faze: veche (Zenon, Cleanthes si Chrysippos, nu s-au pastrat scrierile), medie (Panaetius si Poseidonius, nu s-au pastrat scrierile) si tarziu (Seneca, Epictet si Marc Aureliu).

- Epicurianismul - filosofie a lui Epicur bazata pe 4 puncte doctrinare: nu trebuie sa te temi de zei, moartea nu-i motiv de ingrijorare, placerea e usor de atins, durerea poate fi suportata. Epicur spune: 'Placerea este principalul si scopul unei vieti fericite'. Dar contrar acceptiunii populare, Epicur nu promoveaza un hedonism fara margini. Prin placere Epicur intelege defapt lipsa durerii fizice sau sufletesti.

- Cinicismul - civilizatia este o stare corupta si degenerata, in ciuda zorzoanelor sub care incearca sa se ascunda, si este nevoie sa se revina la natura, sa se dea ascultare impulsurilor spontane si de baza ale trupului si sa fie dusa o viata simpla, lipsita de aspiratii frustrante si nocive, impuse de o educatie perversa si de o presiuna sociala puternica

- Scepticismul - caracteristica principala a sceptiscimsului este negarea oricarei posibilitati de cunoastere certa a realitatii (nu stiu nici macar ca nu stiu)

Coperta cartii este amuzanta fiindca il arata pe cinicul Diogene intr-un butoi. Legenda spune ca Diogene se plimba prin Atena ziua in amiaza mare intr-un butoi si cu o lumanare in mana spunand ca el cauta un om cinstit dar nu gaseste nici unu.