Sari la conținut

Învățare prin transfer

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Învățarea prin transfer[1] (în engleză transfer learning) este un domeniu de cercetare în învățarea automată, care are ca scop studierea transferului de cunoștințe de la unul sau mai multe obiective-sursă către unul sau mai multe obiective-țintă. Această metodă fi interpretată drept capacitatea unui sistem de a recunoaște și aplica cunoștințe și abilități învățate pe parcursul obiectivelor trecute pentru învățarea de obiective sau domenii noi, față de care există unele asemănări.

Definiția învățării prin transfer este formulată în termeni de domeniu și obiectiv. Domeniul este format din: un spațiu de atribute și o distribuție de probabilitate , unde . Dat fiind un domeniu specific, , un obiectiv este format din două componente: un spațiu de clase și o funcție predictivă (definită ca ), care este învățată din setul de date de antrenament format din perechi , unde și . Funcția poate fi utilizată pentru a prezice clasa corespunzătoare, , a unei noi observații [2].

Dat fiind un domeniu și un obiectiv sursă, un domeniu și un obiectiv țintă, învățarea prin transfer încearcă să îmbunătățească învățarea funcției predictive țintă în folosind cunoștințele acumulate din și , unde sau .[2]

Note și referințe

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ Sinno Jialin Pan; Qiang Yang (octobre 2010). „A Survey on Transfer Learning” (PDF). IEEE Transactions on Knowledge and Data Engineering (în engleză). 22 (10): 1345–1359. doi:10.1109/TKDE.2009.191. ISSN 1041-4347. Arhivat din original (PDF) la 2018-03-04. Accesat în 28 august 2019.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor).
  2. ^ a b Lin, Yuan-Pin; Jung, Tzyy-Ping (). „Improving EEG-Based Emotion Classification Using Conditional Transfer Learning”. Frontiers in Human Neuroscience. 11. doi:10.3389/fnhum.2017.00334. PMC 5486154Accesibil gratuit.  Material was copied from this source, which is available under a Creative Commons Attribution 4.0 International License.