Corneliu Adameșteanu
Corneliu Adameșteanu | |
Date personale | |
---|---|
Născut | Milcovățu, România |
Decedat | (55 de ani) Craiova, România |
Cauza decesului | Condițiile regimului de detenție |
Cetățenie | România |
Ocupație | medic chirurg[*] |
Activitate | |
Educație | Colegiul Național „Ion Maiorescu” din Giurgiu (1916-1921);
Liceul Militar din Craiova (1921-1924); Universitatea de Medicină din București (1924-1930); Facultatea de Medicină din Paris (1932-1935); Școala Superioară de Tehnică Chirurgicală din Paris (1933-1934) |
Alma mater | Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București |
Ani de activitate | 1932-1959 |
Oraș natal | Giurgiu |
Rude | Ion Adameșteanu (frate);
Dinu Adameșteanu (frate); Mircea Adameșteanu (frate) Gabriela Adameșteanu (nepoată); Victoria Dobrescu (soție); Carmen Adameșteanu (Ciofu) - fiică; Sanda-Victoria Adameșteanu (fiică) |
Premii | Crucea „Meritul Sanitar” clasa I (de două ori);
Ordinul „Coroana României” în grad de cavaler; Medalia „Eliberarea de sub jugul fascist” (1954); Ordinul „Steaua României” clasa a V-a (1955); Premiul „Demosthen” pentru chirurgia de război (1939) |
Modifică date / text |
Corneliu Adameșteanu (n. 10 mai 1905, Milcovățu, Letca Nouă, jud. Giurgiu - d. 22 noiembrie 1960, Craiova) a fost medic chirurg român, doctor în medicină , considerat părintele chirurgiei tuberculozei pulmonare din România.[1] A fost cel de-al doilea copil al preotului Ion Adameșteanu și al preotesei Maria Adameșteanu. Frații său au fost Dinu Adameșteanu, Mircea Adameșteanu și Ion Adameșteanu.
A fost căsătorit cu Victoria Dobrescu, născută în Giurgiu, absolventă a Facultății de Științe Naturale a Universității din București. Împreună au avut două fiice: Carmen (n. 1940) și Sanda-Victoria (n. 1941).[2]
Educație
[modificare | modificare sursă]A urmat clasele primare în comuna Toporu, apoi gimnaziul la Liceul „Ion Maiorescu” din Giurgiu, între 1916-1921. A absolvit Liceul Militar din Craiova în 1924.
A urmat Universitatea de Medicină din București, iar în 1930 a obținut titlul de doctor în medicină și chirurgie cu teza de doctorat Tulburările gastro-intestinale în cursul apendicitei cronice. În data de 19 mai a obținut dreptul de liberă practică, în grad de medic locotenent. În 1929, a participat la concursul de internat al Eforiei Spitalelor Civile și s-a clasat pe primul loc, după care a parcurs stagiile de internat în secții de prestigiu din acea vreme. A făcut practică în clinicile Spitalului Brâncovenesc, unde i-a avut profesori pe Victor Gomoiu, Ernest Juvara, Marius Teodorescu, A. Teohari.[3]
Între 1932-1935 a fost bursier, prin concurs, al Facultății de Medicină din Paris pentru a se specializa în ortopedie și chirurgie pulmonară,[4] devenind în 1933 asistent strain al Clinicilor chirurgicale Cochin din Paris.Tot la Paris a absolvit Școala superioară de tehnică chirurgicală.[5]
În vara anilor 1933-1934 a întrerupt cursurile la Paris și a lucrat câte două luni la Spitalul Maritim din Berck (Normandia), unde s-a specializat în tratamentul ortopedic și chirurgical al tuberculozei osoase. Tot în această perioadă a lucrat chirurgie experimentală la Institutul Fournier, sub îndrumarea profesorului C. Levaditi. Împreună cu profesorul Levaditi a comunicat la Societatea de Biologie din Paris rezultatele experimentelor realizate pe iepuri.
În februarie 1935 pleacă din Paris și rămâne o lună la Bologna, în Clinica de Ortopedie a chirurgului și ortopedului italian prof. Vittorio Putti. În martie lucrează o lună și jumătate în Clinica condusă de prof. dr. Lorenz Bőhler din Viena, unde practică metoda de tratare a fracturilor cu osteosinteză.[6]
Activitate
[modificare | modificare sursă]În 1935 era membru activ al Societății Franceze de Chirurgie și a participat la cel de-al 45-lea Congres Francez de Chirurgie de la Paris din 5-10 octombrie 1936. Din 1938 și-a continuat activitatea în această asociație ca membru activ nerezident.[7]
S-a întors în țară în 1935 și a început să lucreze la Clinica chirurgicală a Spitalul Brâncovenesc condusă de prof. dr. Iacob Iacobovici. În același an a înființat in cadrul Sanatoriul Zerlendi o sală de operații, introducând în București tratamentul chirurgical sistematic al tuberculozei pulmonare. Aici a practicat prima intervenție Jacobaeus din România în chirurgia tuberculozei pulmonare.[8]
A devenit medic primar la vârsta de 30 de ani, plasandu-se primul la concurs de primariat în ortopedie organizat pentru prima data in Romania in 1935 de catre Ministerul Sănătății.[9]
În 1936 a reusit la concursul de primariat în chirurgie.[10]
Între 1937-1945 a fost medic primar și șef de secție la Spitalul din Huși,[11] care a devenit spital de campanie în timpul Al Doilea Război Mondial[12].
A fost Președinte al Eforiei Spitalului Huși în 1941[13] și a înființat împreună cu alți colegi Societatea Medicală din Huși, a fost instructor la școala de surori de Crucea Roșie, a instruit studenți în medicină care făceau practică în spital, a furnizat material clinic pentru efectuarea unor teze de absolvire a Facultății de Medicină din Iași. Între 1938-1941 a avut un cabinet particular de consultații la Huși.[14]
În timpul celui de-al doilea război mondial a fost mobilizat pe Frontul de Est și a făcut parte din Compania a 2-a Sanitară ca medic-soldat.[15]
În 1944 a fost convocat din nou, fiind trimis de data aceasta pe Frontul de Vest, ca medic consultant al Armatei a IV-a , secția I, eșalonul II, Spitalul 10 de campanie, cu gradul de medic locotenent. A fost lăsat la vatră pe 5 iunie 1945, cu gradul de locotenent TR.[16]
După război, a fost medic primar chirurg la Sanatoriul de tuberculoză din Dobrița, Gorj si din 1946 medic primar și șef de secție la Spitalul Orasenesc Târgu-Jiu.[17]
A fost arestat de regimul comunist la 4 iulie 1959,[18] fiind acuzat că a acordat asistenta medicala unor luptători din rezistența anticomunistă și a primit o condamnare administrativă de 36 de luni. Familia nu a mai aflat nimic oficial despre situația sa, până la anunțul decesului în condiții de detenție.[19]
Opere
[modificare | modificare sursă]A scris 126 de lucrări științifice medicale publicate și comunicate în țară și în străinătate. A colaborat la publicațiile: Revista de chirurgie,[20] Revista de ortopedie și chirurgie, Revista sanitară militară, Acta Medica Romana[21], La Présse Medicale, Zentralblatt für Chirurgie.
- Tulburările gastro-intestinale în cursul apendicitei cronice, teză pentru doctorat în medicină și chirurgie (București, 1930)
- Les indications et les contra-indications des bains soleil (Editura Itxaropena, Zaranz, 1953), în colaborare cu N. Marinescu și V. Munteanu
- Chirurgia de război. Plăgile artificiale de război (București, Atelierul Tipografiei ziarului Universul,1935)
- Considerațiuni asupra sindromului estiomenial de natură limfogranulomatoasă (Tipografia Cultura, București, 1939)
Distincții
[modificare | modificare sursă]În timpul celui de-al doilea război modial, a participat pe frontul de Est și pe frontul de Vest, fiind decorat cu Crucea „Meritul Sanitar” clasa I (de două ori),[22][23] cu Ordinul „Coroana României” în grad de cavaler și cu Ordinul „Steaua Republicii Populare Române” clasa a V-a (1955) pentru fapte de arme săvârșite în războiul împotriva Germaniei fasciste.[24]
A fost decorat cu Medalia „Eliberarea de sub jugul fascist” în 1954.[25]
În 1939 a primit Premiul „Demosthen” pentru chirurgia de război.[10]
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ „Beatrice Mahler, după includerea Centrului de Diagnostic și Tratament al Tuberculozei Zerlendi pe lista proiectelor finanțate prin PNRR: Dacă n-ar fi, nu s-ar povesti - VIDEO”. Află tot dintr-un singur loc!. . Accesat în .
- ^ Ciofu 2013, p. 39.
- ^ „Povestea medicului decorat pentru fapte de vitejie în Al Doilea Război Mondial. A fost arestat de două ori de comuniști”. adevarul.ro. Accesat în .
- ^ Relațiile chirurgicale româno-franceze, de prof. dr. Irinel Popescu în Revista Chirurgia din 2006, vol. 101, p. 463-470
- ^ Enache, Constantin (). Municipiul Giurgiu - compendiu monografic. Editura Universul Familiei. p. 541.
- ^ Ciofu 2013, p. 25; 31.
- ^ Ciofu 2013, p. 95.
- ^ „Povestea Zerlendi” (PDF). Accesat în .
- ^ Ciofu 2013, p. 33.
- ^ a b Ștefan, Elena (). Asalt spre crestele destinului - dicționarul personalităților giurgiuvene. Editura Cronos. p. 6.
- ^ Monitorul Oficial nr. 39 din 17 februarie 1937
- ^ „Cornel Adameșteanu, doctorul care a învins tuberculoza (I) | Vertical”. www.verticalonline.ro. . Accesat în .
- ^ Dosare prăfuite și uitate, de dr. Alfred Rainer, în Revista Pagini medicale bârlădene, anul III, nr, 28 din iulie 2000
- ^ Ciofu 2013, p. 46.
- ^ Monitorul Oficial din 26 mai 1943
- ^ Ordinul MSM nr. 129504 din 5 iunie 1945
- ^ „Istoric – Spitalul Județean de Urgență Târgu-Jiu” (în engleză). Accesat în .
- ^ „Corneliu Adameșteanu” (în engleză). Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței. . Accesat în .
- ^ „Vieți deturnate”. www.viata-medicala.ro. Accesat în .
- ^ „Revista de chirurgie 1940” (PDF). Accesat în .
- ^ Cristea, Stan V. (). Județul Teleorman. Dicționar Biobibliografic. Editura Teleormanul liber. p. 34-35.
- ^ Brevetul nr. 8883 din 8 martie 1939 acordat de Ministerul Sănătății și Asistenței Sociale
- ^ Decretul nr. 3260/25 noiembrie 1941
- ^ Brevetul nr. 150 din 1955
- ^ Decretul nr. 335 din 8 august 1954
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Ciofu, Carmen (). Dr. Corneliu Adameșteanu - un chirurg în epocă (1905-1960). Amaltea.