Sari la conținut

Scandiu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Scandiu

CalciuScandiuTitan
 

21
Sc
 
               
               
                                   
                                   
                                                               
                                                               
Sc
Y
Tabelul completTabelul extins
Informații generale
Nume, Simbol, Număr Scandiu, Sc, 21
Serie chimică metale de tranziție
Grupă, Perioadă, Bloc 3, 4, d
Densitate 2985 kg/m³
Culoare alb argintiu
Număr CAS 7440-20-2
Număr EINECS 231-129-2
Proprietăți atomice
Masă atomică 44,955910 u
Rază atomică 160 (184) pm
Rază de covalență 144 pm
Rază van der Waals 211 pm
Configurație electronică [Ar] 3d1 4s2
Electroni pe nivelul de energie 2, 8, 9, 2
Număr de oxidare 3
Oxid bază slabă
Structură cristalină hexagonală
Proprietăți fizice
Fază ordinară solid
Punct de topire 1 540,9 °C ; 1 814 K
Punct de fierbere 2 829,9 °C ; 3 103 K
Energie de fuziune 14,1 kJ/mol
Energie de evaporare 314,2 kJ/mol
Temperatură critică  K
Presiune critică  Pa
Volum molar 15,00×10-6 m³/kmol
Presiune de vapori 22,1 Pa la 1538,9 °C
Viteza sunetului ? m/s la 20 °C
Forță magnetică
Informații diverse
Electronegativitate (Pauling) 1,36
Capacitate termică masică 568 J/(kg·K)
Conductivitate electrică 1,77×106 S/m
Conductivitate termică 15,8 W/(m·K)
Prima energie de ionizare 633,1 kJ/mol
A 2-a energie de ionizare 1235,0 kJ/mol
A 3-a energie de ionizare 2388,6 kJ/mol
A 4-a energie de ionizare 7090,6 kJ/mol
A 5-a energie de ionizare 8843 kJ/mol
A 6-a energie de ionizare 10 679 kJ/mol
A 7-a energie de ionizare 13 310 kJ/mol
A 8-a energie de ionizare 15 250 kJ/mol
A 9-a energie de ionizare 17 370 kJ/mol
A 10-a energie de ionizare 21 726 kJ/mol
Cei mai stabili izotopi
Simbol AN T1/2 MD Ed PD
MeV
45Sc100%stabil cu 24 neutroni
46Scsintetic83,79 zileβ-2,36746Ti
Precauții
NFPA 704
Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Scandiul (simbol Sc) este primul metal tranzițional din sistemul periodic de culoare alb-gălbuie ce formează o multitudine de culori în timp ce se oxidează. A fost descoperit de către Lars Nilson(1840-1899), student al lui Berzelius, în 1876. El a explicat că numele provine de la faptul că elementul face parte din acele minerale care se găsesc doar în Peninsula Scandinavă. Se obține din minereuri, și are diferite utilizări.

Structură atomică

[modificare | modificare sursă]

Elementul scandiu conține 21 de protoni și de electroni. Se cunosc 24 de izotopi de scandiu, dar singurul izotop stabil este Sc45.

Proprietăți

[modificare | modificare sursă]

Proprietăți fizice

[modificare | modificare sursă]

Scandiul este un metal moale, cu un aspect argintiu. Ca stare de agregare, scandiul se găsește în formă solidă, având punctele de topire și de fierbere peste 1500° Celsius. Cristalele de scandiu au structura cristalină hexagonală. Așchii de scandiu se aprind în aer cu o flacără galbenă strălucitoare pentru a forma oxid de scandiu (III).[1]

Proprietăți chimice

[modificare | modificare sursă]

Deși scandiul se află în prima coloană a metalelor tranziționale, el face parte din grupa 3B (a 3-a secundară) a Sistemului Periodic.

Scandiul are valența 3 cu plus. Se dezvoltă o distribuție ușor gălbuie sau roz atunci când este oxidat de aer. Este sensibil la intemperii și se dizolvă încet în cei mai mulți acizi diluați. El nu reacționează cu un amestec 1:1 de acid azotic (HNO3) și nici cu un amestec de 48% acid fluorhidric (HF), posibil datorită formării unui strat pasiv impermeabil.

Preparare în laborator

[modificare | modificare sursă]

Producere la scară industrială

[modificare | modificare sursă]

Scandiul folosește la televizoare color, lămpi fluorescente, economice sau cu gaz. O altă utilizare este pentru producerea de catalizatori și pentru producerea sticlei.

Rolul elementului în biologie

[modificare | modificare sursă]

Măsuri de protecție chimică

[modificare | modificare sursă]

Scandiul este periculos doar în cazul în care este inhalat împreună cu aerul sau gazul; acest lucru poate duce la embolii la plămâni, dar poate fi și o mare amenințare pentru ficat.


Legături externe

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ "Scandium." Los Alamos National Laboratory.
  • Constantin D. Albu, Maria Brezeanu, Mică enciclopedie de chimie, Editura Enciclopedică Romănă, 1974, p 428