**spoiler alert** Tin minte, cum, la orele de istorie ni s-a vorbit despre glorioasa campanie din Carpati din 1916 , cum romanii au trecut muntii sa e**spoiler alert** Tin minte, cum, la orele de istorie ni s-a vorbit despre glorioasa campanie din Carpati din 1916 , cum romanii au trecut muntii sa elibereze Transilvania...si, mai tin minte si cum in toamna aceluiasi an , unitatile nemtesti blocate in acea vara pe frontul de vest (Marna, Somme, Verdun) s-au intors pe melagurile noastre si i-au pus pe ai nostri in retragere.
Apoi aflam, cum si bulgarii deschideau front in sudul munteniei si, cum, incet incet, frontul romanesc incepe sa dea inapoi....tot drumul (toata Campia Romana) pana in Moldova , abandonand totul (inclusiv Capitala).
Ce nu mi-sa spus este modul in care s-a desfasurat aceasta retragere.
Aceasta carte zugraveste toamna-iarna lui 1916 in care s-a desfasurat aceasta retragere ce reprezinta fara doar si poate, un dezastru national, care, cumva s-a tinut sub covor pana de curand.
Stefan Zeletin face parte din armata 1 romana, cea care a fost incartiruita in Moldova si trimisa in zona Pitesti sa stabilizeze frontul sa opreasca inaintarea nemtilor si sa ajute unitatile armate din muntenia. Armata aceasta a devenit ulterior protagonista acestei retrageri.
Nu a fost o retragere, a fost o fuga continua, in care nu s-a mai tinut cont de ordine , de pregatire militara, o fuga datorata incompetentei si nesimtirii statului major fata de propria armata.
S-a ajuns in situatia in care soldatii au fost nevoiti sa fuga sute de kilometri de dusman, cazand si murind de foame prin santuri, jefuind casele oamenilor din disperare.
Obositi de la zile intregi de marsuri de noapte, fara oprire (spre a nu fi incercuiti) , jegosi , fara arme, sau cu arme, dar, folosindu-le pe post de bate, fiindca nu primisera cartuse la ele, cu moralul distrus, rupti de regimentele si batalioanele lor , incontinuu hartuiti de mitraliere si obuzele dusmane, totul in timp ce statul major nu incearca in nici un fel sa asigure coeziunea , sa asigure ca rezervele acopera retragerea liniei intai , ca artileria acopera infanteria.
In mod normal, cand linia intai e strapunsa, rezerva si artileria trebuie sa ii acopere retragerea. In acest episod al Romaniei, artileria si rezerva ori de cate ori primeau stirea ca frontul e strapuns, erau primele care plecau, lasand linia intai intr-o continua fuga,dezolare si confuzie.
Nu numai ca plecau dar de cele mai multe ori nici nu dadeau de stire unitatilor de pe front.
Inchipuiti-va regimente intregi din linia intai dupa o zi epuizanta de lupta, plecau in mars organizat spre (initial) un anume sat crezand ca rezerva lor a pregatit o pozitie fortificata. Cand intrau in sat nu era urma de roman, dar dadeau piept cu mitralierele germane proaspat instalate pe acoperisurile caselor.
Soldatii ai sergentii erau obligati sa sada in pozitii ziua si sa fuga noaptea pe drumuri laturalnice si paduri spre a nu fi incercuiti. Si asta s-a intamplat pe intreaga distanta de 320 km , distanta dintre Pitesti si Focsani ! Zi de zi !
Singura deviza a statului major era : "inapoi pe front ca altfel pun artileria pe voi nenorocitilor', apoi pleca.
Stefan Zeletin estimeaza ca armata romana a pierdut usor peste 120 000 oameni in aceasta retragere, o majoritate covarsitoare datorita foamei si a oboselii , nicidecum a gloantelor dusmane.
Este surprinzator ca, cumva, ajungand armata la Focsani , in decurs de numai cateva luni, sub ajutotul misiunii franceze in Moldova , a reinviat din propria cenusa , si a oprit inaintarea germana in vara lui 1917 (glorioasele lupte de la Marasesti , Marasti si Oituz).
Romanii, sunt un neam brav si muncitor, doar ca, cumva ajungem mereu sa fim prinsi cu chilotii in vine in marile intemperii ale istoriei, si cumva, fix in acele momente, cand avem nevoie de o mana forte, de o calauza, cineva care sa preia fraiele, ajungem sa fim condusi de diversi "ilustri" anonimi. Pana la urma sub frica distrugerii totale, ne redresam si cu fatalitatea dar si ingeniuitatea balcanica razbim, luam deciziile bune, iesim cumva la suprafata, dar cu mari costuri, mai ales cu costuri care puteau fi evitate..... Apoi din aceste experiente nu tragem invataminte, dupa aceste episoade nu ne invatam minte....revenim iar in aceeasi mirobolanta ignoranta si indiferenta...si ciclul se repeta....more
Loading...
